MUNTII TRASCAU
Asezare. Desfasurati pe o distanta de circa 75 km, de la nord de Aries pana in valea Ampoiului si intinsi pe o suprafata de circa 1200 km2, Muntii Trascau sunt situati in partea sud-estica a Muntilor Apuseni, dominand valea Muresului in aval de confluenta cu Ariesul.
Limita nordica a masivului o reprezinta depresiunile Iara si Hasdate; limita estica incepe in valea Turului si tine pana in Valea Ampoiului; limita sudica o reprezinta valea Ampoiului; limita vestica o reprezinta Muntii Metaliferi si Muntele Mare.
Relief. Din punct de vedere al inaltimii, Muntii Trascau se pot caracteriza ca fiind mici, avand o inaltime maxima de 1369 m in Vf. Dimbau.
Clima. Este continental moderata, determinata de pozitia geografica a masivului, predominand circulatia maselor de aer umed din vest, precum si o circulatie nordica si nord-estica ce aduce aer de origine polara.
In ianuarie temperaturile medii variaza intre -4°C si -6°C. Adeseori, iarna, aerul rece si cetos se acumuleaza pe vai si in depresiuni, unde temperatura minima absoluta poate sa scada pana la -30°C (-32°C la Ighiu), pe cand culmile inalte raman insorite. In iulie temperaturile medii variaza intre 14°C pe inaltimi si 18°C la poalele masivului, insa maximele se pot ridica pana la 39°C, la Ighiu.
Precipitatiile difera de la 1000 mm in zonele inalte la 700-800 mm in zonele joase ale masivului. Numarul zilelor cu precipitatii este de 140-l50 zile, iar zapada are o grosime de 30-40 cm.
Hidrologia. Cursurile de apa care dreneaza masivul sunt colectate de catre Mures. Majoritatea acestora au un curs transversal sau sectoare de vai transversale, fapt ce a permis sculptarea celor 25 de chei prezente in masiv.
Rametul (48 km, 229km2) isi are obarsia sub varful Poienita si patrunde in Trascau dinspre vest prin bazinul depresionar Cheia. Pe parcursul sau are denumiri diferite: astfel, in cursul sau superior se numeste Valea Rametului, care ferestruieste pe toata latimea sa banda calcaroasa a Bedeleului, sculptand renumitele chei ale Rametului. In continuare, spre est, se numeste Valea Manastirii, care sculpteaza o cheie scurta dar impunaroare cu acelasi nume. Continuandu-si drumul spre est se numeste Valea Geoagiului apoi Valea Stremtului si Valea Teiusului inainte de varsarea in Mures. Rametul are ca afluent mai important pe dreapta Valea Pravului, care in aval de Botani intersecteaza o zona calcaroasa formand Cheile Pravului, iar pe stanga primeste paraul Cheia.
Galda (39 km, 253 km2) izvoraste de sub Culmea Negrilesei si, de la intregalde, patrunde in zona Muntilor Trascau pe care-i ferestruieste pe directia vest-est. Strabatand banda calcarelor Bedeleu-Ciumerna isi croieste un sector de cheie pitoreasca (intregalde) si apoi, in aval de localitatea Poiana Galdei sculpteaza cheia de la Poiana Galzii. Valea Cetii isi are obarsia in masivul calcaros al Muntelui Cetea, fiind o vale transversala orientata spre est, de-a lungul careia se individualizeaza Cheile Tecsestilor si Cheile Cetii. Vegetatia. La poalele masivului se gasesc paduri alcatuite din gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris), stejar pufos (Q. pubenscens), cires salbatic (Cerasus aviu), carpen (Carpinus betulus), artar (Acerplatanoides), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus ornus), tei (Tilia cordata) etc. Deasupra acestora se intind fagetele ce urca pana pe culmi si care pot fi pure sau in amestec cu carpen, frasin, paltin, artar, tei etc. La limita inferioara se amesteca cu gorun, iar la cea superioara apar bradul si molidul.
Fanetele sunt raspandite peste tot, fiind bogate in graminee (paiusul rosu, teposica), rogozuri, trifoi, etc., care sunt folosite de localnici la pasunatul vitelor.
Fauna. Padurile de foioase sunt populate cu mistret, vulpe, urs, lup, caprioara, pisica sabatica, jder, iepure, constituind un bogat fond cinegetic.
Avifauna de stancarie si de padure este caracteristica pentru muntii mijlocii. In Muntii Trascaului cuibaresc cel putin 5-6 perechi de acvile de munte (Aquile chrysaetos), dintre care cate o pereche in Cheile Rametului si intregaldelor. Dintre rapitoare au fost observate soimul randunelelor (Falco subbueto), vanturelul rosu (Falco timunculus), sorecarul comun (Buteo buteo), uliul pasarar (Accipiter nisus), viesparul (Pernis apivorus), serparul (Circaetus gallicus), acvila mica (Hieraeus pennatus), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), bufnita (Bubobubo), ciusul (Otusscops). Sunt prezente in perioada de cuibarit, pasari de stancarii ca: mierla de piatra (Monticola saxatilis), fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), codrosul de casa (Phoenicurus ochruros), precum si perechi de stancute (Corvus monedula), ocazional au fost observate drepnea mare (Apus melba) la Ramet, lastunul de stanca (Ptyonoprogne rupestris). In tufele de pe versantii abrupti cuibareste presura de munte (Emberizacia). In padurile invecinate, in afara unor specii comune, se observa: ierunca (Bonasia bonasia), caprimulgul (Caprimulgs europaeus), ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), ciocanitoarea de stejar (Dendrocopus medius), ciocanitoarea sura (Ficus canus), ciocanitoarea pestrita mica (Dendrocopos minor), capintortura (Jynx torquila), muscarul mic (Ficedula parva), ciocarlia de padure (Lulla arborea), corbul (Corvus corax). Pe liziere si in tufe: sfranciocul rosiatic (Lanius collurio), pitigoiul de gradina (Parus lugubris), iar pe paraie codobatura de munte (Monacilla cinerea) si pescarel negru (Cincluscinclus).
In apele repezi se gasesc pastravul indigen (Salmo trutta fario), zglavoaca (Cottus gobio) si boisteanul (Phoxinus phoxinus).
* * *
Conform Ordonantei de urgenta nr. 236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, prin arie naturala protejata se intelege zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita.
CHEILE RAMETULUI
. Categoria si importanta rezervatiei: Complexa; reprezinta un peisaj pitoresc si foarte putin modificat de om, inscris in calcare, care conserva o serie de plante rare, printre care numeroase monumente ale naturii.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: De stat si partial domeniu particular; neproductiv (stincarie).
. Pozitia geografica: Cheile Rametului sunt situate in partea central-estica a Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu al Vaii Geoagiului. Altitudine max. 1189 m, altitudine min. 530 m.
. Suprafata si limitele: 150 ha. In partea de est si de vest rezervatia este delimitata de glacisul care inconjoara versantii abruti ai masivelor calcaroase Uzmezeu la nord si Fundoi la sud si coboara vertiginos in Valea Geoagiului. Limita nordica este formata de lizierea ce desparte marginea abruptului calcaros de padurea din apropierea cotei de 1135 m si se continua spre est si spre vest la marginea abruptului, iar cea sudica o constituie, de asemenea, marginea unui mic platou calcaros dominat de varful Piatra din Chei (1189 m).
. Anul infiintarii si documentul de constituire: Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Alba.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Rezervatia este constituita din calcare masive de varsta jurasica superioara. In vestul ei predomina conglomerate, gresii, marne si marmocalcare cretacice, iar in est bazalte mezozoice.
Relieful: este reprezentat prin cele doua masive calcaroase Uzmezeu la nord, ce culmineaza la 1135 m si se continua printr-o inseuare cu Vf. Tarcau (1217 m) si Fundoi la sud care este dominat de Vf. Piatra din Chei (1189 m) si de Vf. Vulturu (1166 m). Ele constituie resturi ale unui vechi platou calcaros, in care Valea Geoagiului si-a sapat o cheie deosebit de pitoreasca. Ca urmare a intensei carstificari se intalneste o intreaga gama de forme carstice: versanti abrupti si golasi, varfuri ascutite si sub forma de turnuri, creste, doline, pesteri, portaluri si ulucuri, precum si numeroase acumulari deluvio-coluviale sub forma de grohotisuri si blocuri.
Hidrografia: in cuprinsul rezervatiei predomina circulatia subterana, cu exceptia paraului Ramet care strabate Cheile Rametului si care colecteaza paraiele Bradestilor si Pravului la vest, paraul Vulturului la sud-est si alte paraie mai mici cu scurgere temporara.
Solurile: predominante sunt constituite din rendzine, cu aparitia frecventa a rocii la zi, a grohotisurilor si a stancilor calcaroase. Peretii cheilor sunt lipsiti de stratul de sol iar pe unele polite sau brane s-au dezvoltat soluri humico-calcice, foarte subtiri, constituite dintr-o pasla de radacini si resturi organice. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite si litosoluri.
Vegetatia: Vegetatia se afla in etajul padurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun (Quercus petraea). In cuprinsul cheilor isi gasesc conditii optime de dezvoltare o gama larga de elemente floristice, realizandu-se un interesant amestec de specii cu diferite cerinte ecologice. Astfel, alaturi de unele specii alpine ca Ranunculus oreophilus, Arabis alpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus, Leontopodium alpinum se intalnesc un numar mare de elemente relativ termofile, dintre care sunt mentionate: Silene bupleuroides, Linum flavum, Sorbus graeca, Allium flavum si carpato-balcanice: Taraxacum hoppeanum etc. Marele interes stiintific acordat Cheilor Rametului rezida in numeroasele specii endemice sau rare ce se intalnesc aici si a caror semnificatie fitogeografica este deoesbita. Asa sunt, de exemplu, speciile endemice: Dianthus kitaibelii ssp. Spiculifolius, Silene dubla, Aconitum Cephalaria radiata, Campanula rotundifolia ssp. Kladniana, Centaurea pinnatifoida, Cirsium furiensis etc., precum si o serie de specii rare ca: tisa (Taxus baccata), priboiul (Geranium macrorrhizum), Sparganium neglectum, Typha shuttleworthii, Herminium monorchisele.
. Modul de ocrotire: Rezervatia este inclusa in reteaua forestiera, fiind partial marcata prin borne silvice pe pietre si pe copaci. Paza este asigurata de brigadierul silvic din Ramet.
. Starea actuala a rezervatiei poate fi apreciata drept multumitoare datorita faptului ca presiunea turistica este relativ scazuta datorita dificultatilor intampinate la traversarea sectorului de chei (accesul se face prin albia paraului), precum si inaccesibilitatii peretilor abrupti ai cheilor.
. incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale: Cheile Rametului impreuna cu Cheile Manastirii constituie obiective turistice relativ frecventate de turisti datorita aspectului lor foarte pitoresc, a existentei in imediata lor vecinatate a complexului Manastirii Ramet.
CHEILE MANASTIRII SI CULMEA RAMETULUI
. Categoria si importanta rezervatiei: complexa; reprezinta un peisaj pitoresc, inscris in calcare, care conserva totodata o serie de plante rare.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: de stat si partial domeniu particular; predomina vegetatia de stancarie, iar pe versantii inferiori padurea de foioase.
. Suprafata si limitele: 150 ha. In partea de vest si de est rezervatia este delimitata de grohotisurile care inconjoara culmea calcaroasa in care au fost sapate Cheile Manastirii, cuprinsa intre Vf. Plesii (1250 m) la nord si Vf. Prisacii (1150 m) la sud. Limita nordica si sudica o constituie versantii din imediata vecinatate a varfurilor Plesii la nord si Prisacii la sud.
. Actul de constituire: Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular JudeteanAlba.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Rezervatia cuprinde in principal calcare masive de varsta jurasic superioara. In jurul lor predomina conglomerate, gresii si marne (strate de Ramet), intre care se interpune in partea de est o fasie ingusta si discontinua de sisturi argiloase (strate de Fenes).
Relieful este constituit din cele doua culmi calcaroase ce coboara din Vf. Plesii (1250 m) la nord si Prisecii (1150 m) la sud pana in Valea Manastirii. Ca urmare a eroziunii diferentiale si a intensei carstificari, culmile au un aspect zimtat, cu varfuri ascutite, sub forma de colti si ace, marginite de versanti abrupti, ce se continua spre baza cu acumulari deluvio-coluviale constituite din trene de grohotisuri.
Hidrografia: Rezervatia este strabatuta de paraul Manastirii, care primeste o serie de mici afluenti sub forma de paraie cu apa temporara ce flancheaza rezervatia (paraiele Plesa si Boghiu la est si paraul Uzei la vest).
Solurile: predominante sunt rendzinele si solurile humico-calcice, cu aparitia frecventa a rocii sub forma de blocuri, grohotisuri si stanci calcaroase. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolice si litosoluri.
Vegetatia: Rezervatia se afla in etajul padurilor de amestec de fag (Fagus silvatica), cu gorun (Quercus petraea), in cuprinsul caruia omul a creat intinse pajisti. Pe culmea calcaroasa s-au pastrat o serie de plante saxicole: Saxifraga paniculate, Asperula capitata, Dianthus spiculifolius si graminee de stancarie: Sesleria rigida, Festuca cinerea ssp. pallens.
. Modul de ocrotire: padurea este supravegheata de brigadierul silvic din comuna Ramet.
. Starea actuala a rezervatiei este buna, ca urmare a faptului ca in rezervatie predomina peretii stancosi si greu accesibili. Local, vegetatia este degradata din cauza ca palcurile de ierburi si arbusti sunt pasunate intensiv de turme de oi si capre, iar sporadic pe unii versanti mai inclinati actioneaza eroziunea sub forma de ogase si siroiri.
. incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale: Cheile Manastirii impreuna cu Cheile Rametului constituie obiective turistice foarte frecventate datorita aspectului lor foarte pitoresc, a existentei in imediata lor vecinatate a complexului Manastirii Ramet precum si a Cabanei Ramet, cu posibilitati de masa si cazare pentru turisti.
PIATRA CETII
. Categoria si importanta rezervatiei: Peisagistica (complexa), constituita dintr-un relief pitoresc, in cea mai mare parte reprezentat de creste, abrupturi, tancuri, si stancarii (partea sudica), partial de versanti repezi acoperiti cu vegetatie forestiera. Se remarca printr-o mare diversitate floristica, adapostind o serie de endemisme si plante aflate pe lista rosie a plantelor superioare din Romania ca specii care necesita ocrotire.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: De stat, aflata in administratia Romsilva, in cea mai mare parte, ca teren forestier, de pajisti si stancarie, si partial domeniu privat pentru fanete si pasuni.
. Pozitia geografica: in partea de vest a Muntilor Trascaului, intre vaile Cetea si Galda. Altitudinea maxima: 1233 m in Piatra Cetii; altitudinea minima in Paraul Cailor din latura de sud 550 m.
. Suprafata si limitele: 80 ha. In cea mai mare parte limitele corespund cu baza abruptului calcaros care delimiteaza creasta principala. Limita de nord se mentine in lungul curbei de 1000 m care ocoleste varful Piatra Cetii ca un arc de cerc. In latura de vest limita corespunde cu marginea padurii pana la obarsiile Paraului Porcarilor. De la obarsia Paraului Cailor se indreapta spre nord-est urmarind marginea padurii pana in extremitatea estica a abruptului de unde se continua spre nord prin padure pe la inaltimea de 1000 m.
. Anul infiintarii si anul de constituire: Hotararea Consiliului Judetean Alba nr.20/1995.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Rezervatia este formata pe calcare masive de varsta jurasica, asociate in latura de est cu siruri argiloase. Acestea sunt inconjurate de formatiuni de conglomerate, gresii, marne.
Relieful: O inaltime calcaroasa, proeminenta si izolata, inaltata pana la 1233 m, cu aproximativ 200 m deasupra culmilor netezite din jur si are aspectul unei creste formate din trei segmente: Patra Cetii, La Calugari si Piatra inalta, cu versanti abrupti, prapastiosi, cu tancuri si hornuri. Jumatatea nordica are versanti mai putin abrupti si sunt acoperiti de padure pana in partea superioara.
Hidrografia: Ca inaltime proeminenta incadrata de paraiele Cetii si Galdei nu are o retea hidrografica proprie. Pe laturile de est si de vest se afla obarsiile Dostinei, respectiv paraiele Porcarilor si Cailor cu scugere temporara.
Solurile: Creasta si abrupturile calcaroase sunt, in general, lipsite de patura de sol. Numai in petice reduse apar rendzine formate pe calcare, iar pe polite si trepte cu suprafata foarte limitata si la baza abrupturilor sunt conditii pentru formarea solurilor humico-calcice. In jurul masivului calcaros pe formatiunile cretacice necarbonatice s-au format soluri acide brune.
Vegetatia: Versantii din jurul Pietrei Cetii sunt acoperiti cu padure de fag (Fagus silvatica) in care apar exemplare de carpen. In partea nordica a Pietrei Cetii, prin lipsa abrupturilor si a grohotisurilor calcaroase, padurea de fag inainteaza pana aproape de varf. Pe versantii abrupti, cu acumulari de grohotis, se gasesc petice de pajisti de stancarie alcatuite predominant din coada iepurelui (Sesleria rigida, S. heufleriana), paius (Festula rupicola, F. cinerea ssp. Pallens) si ovascior (helictotrichon decorum), specie endemica pentru Carpatii romanesti, sporadic Koeleria macrantha var. rigidula. Pe alocuri se intalnesc exemplare de mojdrean (Fraxinus ornus), darmox (Vibrunum lantana), cetina de negi (juniperus sabina), diferite specii de scorus (Sorbus dacica) si de maces (Rosa canina, Rosa spinossisima). Se intilnesc si o serie de plante din familia Orchidaceae, printre care se remarca papucul doamnei (Cypripedium calceolus), specie ocrotita ca monument al naturii. Sporadic se intalneste si floarea de colt. Vegetatia ierboasa, mai ales in zona tampon, este folosita ca pasune si suporta consecintele unei astfel de utilizari.
. Modul de ocrotire: Prin pozitie si grad de accesibilitate redus rezervatia este in mare masura ferita de actiunile antropice necontrolate. Este inclusa in suprafata forestiera aflata sub ingrijirea Ocolului Silvic.
. Starea actuala a rezervatiei este buna si nu sunt indicii de manifestare a unor procese de degradare.
. incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale: Rezervatia este inclusa in traseele turistice de pe vaile Paraului Cetii (impreuna cu Cheile Tecsestilor) si Paraului Galdei.
CHEILE TECSESTILOR
. Categoria si importanta rezervatiei: Complexa, peisagistica cu relief specific format pe calcare, dar in mare masura acoperit de vegetatie.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului. De stat, aflata in administratia Romsilva, in cea mai mare parte, ca teren forestier, de pajisti si stancarie.
. Pozitia geografica: in partea de est a Muntilor Trascau, de o parte si de alta a Paraului Cetii. Altitudinea maxima: 1153 m in Dealul Runcului; altitudinea minima: 775 m in albia Paraului Cetii.
. Suprafata si limitele: 32 ha, cuprinzand cheile strabatute de Paraul Cetii si inaltimea calcarosa Dealul Runcului. Limita vestica este situata la baza abruptului. Dupa aproximativ 200 m se desprinde de limita de comuna si urmareste spre nord-est baza abruptului pana in varful Runcu (1153 m). De aici se indreapa spre sud-est, apoi spre sud si sud-vest mentinandu-se tot la baza abruptului calcaros. Limita de sud se afla in lungul drumului dintre Raicani si Tecsesti.
. Actul de constituire : Hotararea Consiliului Judetean Alba nr.20/.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Cheile sunt taiate in calcare masive de varsta jurasica, dar se intalnesc si formatiuni mai tinere: marne, gresii si conglomerate.
Relieful: Cheile s-au format prin taierea transversala a fasiei de calcare, cu versantul nordic un abrupt pronuntat si prapastios, cu un relief de creste, tancuri si stancarii, lipsit de vegetatie arborescenta, iar cel sudic cu o inclinare accentuata si acoperit de padure.
Hidrografia: Paraul Cetii a taiat bara de calcar in care a sculptat cheile pe o lungime de 300 m, la altitudinea de 795-780 m.
Solurile: Relieful calcaros de la nord de chei este golas, numai cu petice izolate si subtiri de sol, predominat rendzine si soluri humico-calcice. Pe versantul sudic patura de sol este continua si este reprezentata tot de soluri humico-calcice.
Vegetatia: Versantii sunt acoperiti cu padure de fag (Fagus sylvatica) in care apar si exemplare de carpen (Carpinus betulus). Pe versantii crestelor calcarose se gasesc pajisti de stancarie. Pajistele din zona de tampon sunt folosite ca pasune si faneata.
. Modul de ocrotire: Gradul de accesibilitate relativ redus a ferit in mare masura rezervatia de actiuni antropice. Este inclusa in suprafata forestiera aflata in ingrijirea Ocolului Silvic.
. Starea actuala a rezervatiei este buna. Nu se sesizeaza procese care pot duce la fenomene de degradare.
. incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale. Rezervatia este inclusa in traseul turistic de pe Paraul Cetii.
CHEILE GEOGELULUI
. Categoria si importanta rezervatiei: Geologica; reprezinta un areal putin modificat de om, cu un peisaj spectaculos, modelat in calcare.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: de stat; padure, stancarii neproductive, aflate in administratia Romsilva.
. Pozitia geografica: Cheile Geogelului sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Trascaului, pe cursul inferior al raului Geogel. Alt. max. 1009 m, alt. min. 680 m.
. Suprafata si limitele: 22 ha rezervatia propriu zisa si 28 ha zona tampon. Rezervatia se prezinta ca o fasie relativ ingusta (150-200 m), alungita pe directia nord-sud (1500 m) dispusa perpendicular pe Paraul Georgel. Limita nordica a rezervatiei se afla sub cota de 983 m ce domina abruptul calcaros, iar cea sudica la sud de Piatra Micaia (1009 m). Limita vestica se afla in marginea stancariilor de pe fata vestica a Dealului Grozestilor si Culmii Micaia. Limita estica se afla la contactul stancariilor cu padurea de pe pantele estice ale Culmii Grozestilor si ale Culmii Micaia.
. Actul de constituire: Hotararea Consiliului Judetean Alba N r 20/1995.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Rezervatia este constituita pe calcare tithonice inconjurate de flis cretacic alcatuit din gresii, marne, conglomerate.
Relieful: este reprezentat de doua culmi calcaroase, cu numeroase ramificatii, dominate de ace, turnuri, hornuri. Peretii abrupti, adeseori surplombati prezinta urmele carstificarii. Cheia propriu-zisa a Geogelului, cu o lungime de cca. 400 m, are in sectorul cel mai ingust o latime de numai 2-3 m.
Hidrografia: in cuprinsul rezervatiei predomina circulatia subterana, cu exceptia Paraului Geogel, ce strabate cheile si care colecteaza si apele Paraului Purciulesti.
Solurile: predominante sunt rendzinele, cu aparitia frecventa la zi a rocilor, grohotisurilor si stancariilor. Pe polite si pe brane s-au dezvoltat soluri prinse in radacinile plantelor. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite si litosoluri.
Vegetatia: Rezervatia se afla in domeniul padurii de fag (Fagus silvatica] in amestec cu gorun (Quercus petraea). In cuprinsul cheilor poate fi intalnit un amestec interesant de plante alpine: Ranunculus oreophilus, Arabis alpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus, alaturi de specii termofile: S/7ene bupleuroides, Linum flavum. Mai pot fi intalnite specii carpato-balcanice cum ar fi Taraxacum hoppeanum, si o serie de specii endemice: Dianthus kitaibeli ssp. spiculifolius, Aconitum moldavicum, Hepatica transsilvanica, Sorbus dacica, Campanula rotundifolia ssp. kladniana.
. Modul de ocrotire: Rezervatia este inclusa in reteaua forestiera, iar paza este in seama serviciului silvic.
. Starea actuala a rezervatiei: Este in general buna, datorita faptului ca stancile abrupte care o marginesc o fac greu accesibila. Circulatia turistica este redusa. Localnicii folosesc zona cheilor pentru a trece de la Ponor in satul Cheia, acolo unde isi au salasele si fanetele. Uneori animalele pasc in zona de contact a rezervatiei.
. incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale: Rezervatia reprezinta o atractie turistica si poate fi inclusa in circuitele turistice impreuna cu Cheile Rametului, Pravului, Manastirii si Piatra Baltii, alaturi de manastirea Ramet.
CHEILE PIATRA BALTII
. Categoria si importanta rezervatiei: Geologica; reprezinta un areal putin modificat de om, cu un peisaj spectaculos, modelat in calcare.
. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: de stat; padure, stancarii neproductive, aflate in administratia Romsilva si pasune slab productiva.
. Pozitia geografica: Cheile Piatra Baltii sunt situate in partea central-vestica a Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu al Vaii Geoagiului (numit aici Paraul Mogos). Alt. max. 710 m, alt. min. 580 m.
. Suprafata si limitele: Limita nordica este trasata in lungul malului stang al vaii, iar cea estica urmareste stancaria de calcar ce coboara din cele doua culmi. Limita nordica se afla pe culmea ce separa Valea Pravului de valea ultimului afluent important al Mogosului inainte de confluenta cu Geogelul. Limita estica urmareste linia stancilor calcaroase intre vegetatia forestiera si pasune.
. Actul de constituire: Hotararea Consiliului Judetean Alba Nr. 20/1995.
. Structura si evolutia componentelor naturale:
Geologia: Rezervatia este constituita pe o banda de calcare orientata nord-sud, inconjurata de gresii, marne, marmocalcare si argile.