ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA: PROCEDURA, CONDITIONALITATI SI PERSPECTIVE referat







1. Contextul problemei

Cea de-a cincea largire a Uniunii Europene, care se va realiza prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est este o certitudine. Problema ce se pune este nu \"daca si \"cine\", ci \"cand\".
Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis ca aceasta noua extindere a UE este un proces global, inclusiv si evolutiv, ce se va desfasura in etape, in functie de gradul de pregatire a fiecarui candidat. Procesul este unic si a fost conceput initial pentru 11 tari candidate (Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia ,si Slovenia). Ulterior li s-au alaturat Malta si recent, Turcia, fara ca aceasta din urma sa intre in calcul pentru o incepere imediata a negocierilor de aderare.
Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfintit aceasta abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de aderare cu cele cinci tari central si est-europene (printre care si Romania) aflate pana acum doar in faza de examinare analitica (screening) a gradului de adoptare si transpunere interna a legislatiei comunitare (acquis-ul comunitar). Procesul este structurat pe doua componente esentiale:
a. Strategia UE de pregatire a tarilor candidate pentru aderare (care include parteneriatele pentru aderare si asistenta de pre-aderare prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, SPP, LSIF etc.)*



b. Acordurile europene de asociere, care sunt acte juridice bilaterale incheiate intre UE si fiecare stat candidat in parte.
Conceput sub forma unor etape pe care statele central si est-europene trebuie sa le parcurga pentru indeplinirea celor trei criterii de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, actualul proces depaseste prin dimensiune si complexitate oricare din extinderile precedente ale Uniunii Europene. Cele trei criterii sunt existenta unor institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului si respectarea minoritatilor; o economie de piata functionala, capabila sa faca fata presiunilor concurenliale de pe piata UE; capacitatea de a-sti asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii inclusiv prin subscrierea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare, elementul esential constituindu-l adoptarea si transpunerea in practica a legislatiei UE.
La aceste criterii se adauga un al patrulea, introdus de Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, si anume capacitatea administratiei tarilor candidate de a gestiona calitatea de membru al UE.
Pe langa conditiile mentionate, la stabilirea momentului admiterii efective de noi membri se va lua in calcul si capacitatea UE de a primi alte state in interiorul sau fara a-si vedea compromise obiectivele stabilite prin Tratatul de la Amsterdam, capacitate care se reflecta in eficienta institutiilor si politicilor comunitare de a gestiona procesul decizional si repartizarea fondurilor din bugetul comunitar intr-o Uniune cu 27-30 de membri.

2. Aspecte procedurale

Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, stabileste procedura de urmat in cazul admiterii unui nou membru in UE. Dupa primirea cererii oficiale prin care un stat solicita aderarea la Uniune, Consiliul UE cere Comisiei Europene sa elaboreze un aviz privind gradul de indeplinire de catre statul candidat a criteriilor de la Copenhaga si Madrid, aviz incheiet cu propunerea de a incepe sau nu negocieri de aderare.
Cererea de admitere in UE impreuna cu avizul Comisiei Europene fac obiectul analizei Consiliului European, compus din sefii de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii care, dupa consultarea Parlamentului European (avizul acestuia din urma este doar consultativ in etapa de incepere a negocierilor), decide daca incepe sau nu negocierile de aderare cu statul candidat respectiv.
Negocierile dureaza, de regula, cativa ani si se se finalizeaza cu un tratat de aderare care este supus ratificarii de catre parlamentele statelor membre, parlamentul tarii candidate si Parlamentul European (in aceasta faza avizul poate bloca aderarea). Procedurile de ratificare dureaza cca. 1 ½ - 2 ani. Abia in acest moment apartenenta la Uniunea Europeana devine efectiva.
In cazul concret al admiterii tarilor din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania, negocierile sunt precedate de un exercitiu de examinare analitica (\"screening\") format din doua etape:
o cea multilaterala (cu toate tarile candidate) are un scop didactic, de familiarizare a candidatilor cu ansamblul acqui-ului comunitar;
o cea bilaterala (cu fiecare stat candidat in parte) in care se trece in revista, domeniu cu domeniu, progresele realizate de tara respectiva in transpunerea normelor comunitare in dreptul intern si aplicarea efectiva a regulilor ce guverneaza functionarea Uniunii Europene.
Statele care au inceput negocierile de aderare in octombrie 1998 au demarat imediat dupa incheierea exercitiului de screening la fiecare capitol, ordinea lor fiind stabilita de catre Comisia Europeana. Pentru tarile din grupul doi, printre care si Romania, screening-ul bilateral s-a desfasurat in perioada martie - iulie 1999 (cu exceptia capitolului \"agricultura\", pentru care examinarea analitica bilaterala a avut loc in luna noiembrie 1999).
In ceea ce ne priveste, in urma deciziei Consiliului European de Ia Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, privind inceperea negocierilor de aderare, exercitiul de screening cu Romania va fi reluat la 04.02.2000, urmind sa fie evaluate, progresele inregistrate in ultima jumatate a anului 1999 in toate cele 31 domenii ce vor face obiectul negocierilor de aderare, cu accent pe identificarea dificultatilor cu care se confrunta autoritatile romane in adoptarea si transpunerea legislatiei UE, si pe masurile ce se impun pentru satisfacerea standardelor cerute pentru aderare. Reprezentantii Comisiei Europene vor prezenta, cu acest prilej, elementele de noutate aparute in acqui-ul comunitar in aceeasi perioada de referinta.
Dupa anuntarea capitolelor selectionate pentru negociere, fiecare stat candidat elaboreaza si prezinta Comisiei Europene documente de pozitie pentru capitolele in cauza, in care face cunoscut punctul sau de vedere privind modul cum intelege sa negocieze domeniul respectiv, limitele in care se poate incadra cu concesiile, perioadele tranzitorii pe care le solicita pentru armonizarea deplina a cadrului legislativ intern cu normele dreptului comunitar si alte elemente pe care le considera importante pentru interesele sale in sectorul respectiv de activitate.
La randul sau, Comisia Europeana pregateste, pe baza datelor primite de la statul candidat, propriile documente de pozitie pe care le inainteaza Consiliului, iar acesta din urma da Comisiei un mandat de negociere. Din acest moment pot incepe negocierile propriu-zise, la nivel de experti, ambasadori sau negociatori sefi si ministri (ultimul nivel este convocat doar atunci cand pozitiile sunt deja armonizate si mai este nevoie doar de girul politic sau cand decizia politica este necesara pentru depasirea unor dificultati ce nu pot fi surmontate la nivel tehnic).
Pentru cele cinci tari nominalizate la Helsinki in vederea inceperii negocierilor de aderare (inclusiv Romania), lansarea formala a acestora va avea loc la 14.02.2000, urmand ca deschiderea efectiva a primelor discutii sau negocieri tehnice sa aibe loc in luna aprilie a.c. Desi, inca nu s-au facut publice primele capitole ce vor face obiectul acestor negocieri, intentia Comisiei Europene este ca ele sa fie in numar de cinci, aceleasi pentru tot grupul de tari candidate. Cu sanse mari de probabilitate putem presupune ca domeniile respective vor fi selectionate din urmatoarele: educatie si formare, stiinta si cercetare, intreprinderi mici si mijlocii, politica externa si de securitate comuna, cultura si audiovizual, relatii economice internationale, politici regionale si coordonarea utilizarii instrumentelor structurale.
Incheierea discutiilor la un capitol inseamna ca negocierile au fost finalizate provizoriu, insa nimic nu este considerat definitiv atata timp cat nu s-au epuizat negocierile la toate cele 31 de capitole inclusiv aspectele administrative si \"diverse\", care cuprind chestiunile legate de alocarea locurilor in aparatul de executie si decizie in cadrul institutiilor comunitare).
Cand intreg pachetul de domenii supuse negocierii a fost epuizat, rezultatele se reunesc intr-un Tratat de Aderare, care este supus ratificarii, in conformitate cu procedura mentionata.
3. Necesitatea unei reforme prealabile a institutiilor UE

Largirea UE prin admiterea unui numar de alte 13 state (cate sunt in prezent in postura de candidat) fara o reforma prealabila a institutiilor si procedurilor de decizie ar duce la paralizarea functionarii administratiei comunitare.
In ipoteza amanarii reformei institutionale pana dupa aderarea celor 10 tari din Europa Centrala si de Est, a Ciprului si Maltei (pentru Turcia, desi nu se pune inca in discutie inceperea negocierilor de aderare, trebuie tinut cont ca ea a fost inclusa in proces alaturi de ceilalti candidati nominalizati) ar duce UE in situatia de a folosi 23 de limbi oficiale, (Cipru ar veni cu greaca si turca), in loc de 11 cate sunt astazi (chiar si cu 11 limbi procesul de interpretare incetineste considerabil luarea deciziilor, de aceea ca limbi de lucru se folosesc franceza si engleza).
Numarul comisarilor Comisiei Europene ar creste de la 20, cati sunt in prezent la 32, daca fiecare nou membru va avea dreptul la cate un astfel de post. Desi, se fac auzite voci care sustin ca o Comisie cu mai mult de 20 membrii ar fi ineficienta, se apreciaza ca prin admiterea noilor candidati nu s-ar crea o problema reala, mai ales daca se va pune in practica ideea ca Franta, Germania, Marea Britanie, Spania si Italia, sa renunte la cel de-al doilea post de comisar.
Mai complicata s-ar dovedi insa repartizarea voturilor, in Consiliu caci dupa ponderea populatiei, cele 12 state nou venite in Uniune artrebui sa primeasca voturi in Consiliu dupa cum urmeaza: Polonia - 8 voturi, Ungaria - 5, Letonia 3, Estonia - 2, Romania - 6, Bulgaria - 4, Lituania - 3, Cipru - 2 , Rep. Ceha - 5, Slovacia-3, Slovenia-2, Malta-2.
Chestiunea este extrem de importanta, intrucat totalul voturilor in Consiliu va creste de la 87 cate sunt in prezent, pana la 132 intr-o Uniune cu 27 membri. Majoritatea calificata cu care se iau cele mai multe decizii se modifica in favoarea celor mici. Statele mari vor fi in minoritate si vor putea mult mai greu decat astazi sa impiedice adoptarea unor decizii.
Cu alte cuvinte, nou venitii a caror populatie va reprezenta aproximativ 23% din populatia totala a Uniunii, fac posibila punerea in minoritate decizionala a statelor mari a caror populatie reprezinta 77%. Schimbarea ar avea repercusiuni negative in domenii de importanta capitala, cum sunt protectia mediului sau coeziunea economica si sociala. In plus, sunt posibile tensiuni atunci cand se iau decizii cu majoritate calificata, pentru repartizarea fondurilor structurate intrucat tarile contribuitoare nete la bugetul comunitar (Germania, Franta, Marea Britanie, Austria) vor putea fi puse in minoritate. Beneficiarii principali vor fi tocmai nou venitii in Uniune.
Situatia este asemanatoare si in cazul repartizarii locurilor in Parlamentul European. Daca se respecta regulile actuale distribuirea eurodeputatilor pe tari membre ar fi urmatoarea: Polonia 64, Ungaria 25, Letonia 15, Estonia 15, Romania 42, Bulgaria 22, Lituania 15, Cipru 6, Republica Ceha 25, Slovacia 16, Slovenia 15, Malta 6. Numarul membrilor Parlamentului European va creste de la 626 in prezent la 892, ceea ce va aduce dificultati functionarii institutiei la care se adauga si incapacitatea cladirilor de a asigura birouri pentru 900 deputati si 2500 - 3000 de functionari parlamentari precum si sali de reuniune.
Pentru a rezolva aceasta problema s-a cazut deja de acord ca, indiferent cate state membre va avea UE in viitor, numarul eurodeputatilor sa nu depaseasca cifra de 700. Aceasta inseamna reduceri din cota fiecarui stat membru pentru a face loc noilor veniti, operatiune dureroasa, dar cu care toata lumea este de acord.
Desi, tratatul de la Amsterdam nu a operat o veritabila adaptare a institutiilor comunitare la situatia viitoarei extinderi a Uniunii, un protocol anexat Tratatului stabileste doua reguli de baza pentru momentul primelor noi aderari:
 Incepand cu momentul adunarii fiecare membru va avea dreptul la un singur post de comisar, cu conditia modificarii prealabile a ponderii voturilor in Consiliu, astfel incat sa se acorde compensajii celor 5 tari mari care vor renunta la al doilea post de comisar.
 Cu cel pujin un an inainte ca numarul statelor membre sa depaseasca 20 va fi convocata o noua Conferinta Interguvernamentala care sa revada Tratatul de la Amsterdam sub raportul compozitiei si functionarii institutiilor comunitare.
Referindu-se la aceasta chestiune presedintele Romano-Prodi, arata in octombrie 1999, cu ocazia prezentarii rapoartelor anuale ale Comisiei Europene privind progresele realizate de catre tarile candidate, ca: \"UE trebuie sa trateze cu seriozitate reformele institutionale indispensabile necesare functionarii unei Uniuni largite ... Aceste schimbari necesare trebuie sa fie operate inainte de sfirsitul anului 2002, cand este de asteptat ca negocierile cu cele mai avansate tari candidate sa fie incheiate\".
4. Care sunt avantajele Romaniei rezultate din statutul de membru al UE

In primul rand, aderarea la UE inseamna apartenenta noastra la un spatiu de stabilitate politica, securitate interna si externa, dezvoltare economica, protectie sociala si solidaritate.
In plan politic, statutul de membru al UE aduce cu sine forta pe care o are un ansamblu de 27 tari ce vorbesc cu o singura voce. Altfel spus, in dialogul cu un stat tert, un membru al Uniunii Europene are intotdeauna alaturi de el, daca problemele in discutie nu nasc divergente interne, sprijinul celorlalte state comunitare. Aceasta fiind un principiu de baza al politicii externe si de securitate comuna.
In perspectiva, odata cu cristalizarea identitatii europene de securitate si aparare (ESDI), apartenenja la UE va avea si o dimensiune mai pronuntata in planul securitatii externe, care acum se realizeaza practic integral sub umbrela NATO. Cat priveste garantarea securitatii interne pe teritoriul comunitar, aceasta este asigurata prin intermediul cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne (JAI) si prin acordul Schengen.
In plan economic, aderarea la UE va aduce Romaniei un flux de investitii straine net superior celui actual, dat fiind avantajul apartenentei la un spatiu fara frontiere interne, cel al pietei unice comunitare. In acelasi timp, aplicarea celor \"patru libertati\" (libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor) va da dreptul oricarui cetatean roman care doreste, fie el turist, om de afaceri sau muncitor in cautare de lucru, sa circule nestingherit pe intreg teritoriu UE, sa se stabileasca sau sa faca afaceri in conditiile liberei concurente.
Trebuie totusi sa avem in vedere posibilitatea ca statele membre sa nu se grabeasca in a acorda libertate neingradita lucratorilor din tarile estice. Termenul \"concurenta\" este adesea folosit atunci cand se vorbeste de capacitatea firmelor romanesti de a supravietui pe piata occidentala in conditiile in care vom fi obligati sa eliminam masurile protectioniste nationale. Se afirma ca prin aderarea la UE \"ne vom dezarma\". Adaptarea la rigorile economiei de piata ne este insa necesara, fie ca devenim, fie ca nu devenim membri ai UE, doarece traim intr-o lume cu o economie globalizata in care izolarea inseamna faliment. Pe de alta parte, in sectoarele sensibile pentru economia nationala vor putea fi obtinute unele derogari temporare de la aplicarea regulilor comunitare, astfel incat sa avem un ragaz suplimentar pentru adaptare (ata numitele perioade tranzitorii).
Aderarea la UE nu exclude insa si masurile de protectie economica, daca ele sunt justificate. Tratatul de la Amsterdam stabileste reguli privind interzicerea abuzului de pozitie dominanta, concurenta neloiala, practicile de dumping si ajutoarele de stat, ceea ce poate fi si in avantajul firmelor romanesti competitive, protejandu-le in fata gigantilor occidentali.
In ceea ce priveste interventia statului, Tratatul prevede, facand exceptie de la regula, ca statul poate interveni in sprijinul unor intreprinderi in situatii cum ar fi ajutoarele cu caracter social, cele destinate remedierii efectelor calamitatilor naturale, favorizarii economice a regiunilor cu nivel de trai scazut sau puternic afectate de somaj ori pentru remedierea unor perturbari grave in economia unui stat membru.




Tot in plan economic, aderarea la UE presupune acces la fondurile structurale ale Uniunii : Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER). Fondul de Coeziune destinat dezvoltarii retelelor de transport si protectiei mediului, precum si o componenta a Fondului destinat agriculturii. Aceste fonduri sunt consistente.
La un buget comunitar anual de aproape 90 Meuro, 37% sunt fonduri structurale. Conform \"Agendei 2000\", in perioada bugetara 2000-2006 sunt alocate fondurilor structurale 286 Meuro, dintre care 58 Meuro destinate tarilor central si est-europene care vor adera la UE, intre anii 2002-2006. Acesti bani vor fi acordati in zonele unde nivelul de dezvoltare este sub 75% din media UE. Practic intreg teritoriul Romaniei ar beneficia de aceste fonduri. Inainte de aderare, incepand din anul 2000, Romania va beneficia de fondurile de sprijin care se vor tripla. Ele vor creste de la 200 Meuro in anul 1999 la aproape 650 Meuro in anul 2000 (242 Meuro pentru programul PHARE, intre 200-260 Meuro pentru programul ISPA destinat retelelor de transport si protectia mediului si 150 Meuro pentru programul SAPARD destinat agriculturii si dezvoltarii rurale). Toti acesti bani reprezinta asistenta nerambursabila. Sumele vor fi conditionate de prezentarea unor proiecte viabile si in unele cazuri de cofinantarea proiectelor de la bugetul national in proportie de 25%.
Cu titlu de exemplu, intre 1990-1999, totalul fondurilor nerambursabile pe care UE le-a oferit Romaniei se ridica la 1,2 Meuro. Pe langa acestea, Romania a mai primit din partea Uniunii Europene, in aceeasi perioada, 780 Meuro sub forma de asistenta rambursabila cu dobanda redusa, din care 200 Meuro in anul 1999, destinate macrostabilizarii economiei.
5. Progresele realizate de Romania pentru aderare, in perioada octombrie 1998 septembrie 1999

Concluziile raportului Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, retin atat progresele realizate de Romania in perioada mentionata, cat si o serie de deficiente care afecteaza sansele unei aderari rapide la UE. Pentru o imagine clara asupra continutului acestui raport, vom prezenta succint aspectele pozitive si negative surprinse in indeplinirea celor patru criterii de aderare. Potrivit criterilor, bilele albe si cele negre se prezinta astfel:
Criteriul politic
Aspecte pozitive: Comisia considera ca: \"pentru moment, Romania indeplineste inca, criteriul politic de la Copenhaga, desi aceasta pozitie va fi reexaminata daca autoritatile romane nu continua sa dea prioritate rezolvarii crizei din institutiile de ocrotire a copiilor\".
Aspecte negative: Problema copiilor defavorizati, numarul mare de ordonante de urgenta, asigurarea eficientei si independentei sistemului judiciar, rezultatele limitate obtinute in lupta impotriva coruptiei, situatia rromilor si eforturi suplimentare pentru combaterea atitudinilor discriminatorii in societate.
. Criteriul economic
Aspecte pozitive:
 Exista dorinta de atezare a evolutiei economiei pe baza unei strategii pe termen mediu, elaborata impreuna cu expertii UE;
 Accelerarea reformei si asigurarea unei perspective de transformare pozitiva a economiei;
 Sprijin pentru privatizarea unor mari companii in conditii cat mai bune;
 Sprijin pentru restructurarea si privatizarea unui segment important din sistemul bancar de stat;
 Angajamentul guvernului de a reinstaura stabilitatea macroeconomica;
 Perspectiva acordurile cu FMI si Banca Mondiala sa readuca economia romaneasca pe linia de crestere\"
Aspecte negative:
 Riscul ca Romania sa nu poata dispune de o economie de piata functionala si sa nu fie capabila, pe termen mediu, sa suporte presiunile concurentiale ale pietei UE:
 Existenta dezechilibrelor si instabilitatii macroeconomice;
 Incertitudinea legislativa care afecteaza negativ investitiile private staine;
 Reducerea exporturilor;
 Necesitatea unor eforturi substantiale pentru ridicarea standardului de viata a populatiei;
 Deficiente in disciplina financiara si necesitatea restructurarii intreprinderilor de stat cu pierderi mari.
a. Criteriul adoptarii legislatiei comunitare
Aspecte pozitive:
 Progrese semnificative in domeniile achizijiilor publice, bancar si controlulu financiar;
 Progrese in sectoarele standardizare si certificare;
 Transformarea regiilor autonome in societati comerciale;
 Realizarea unor progrese in armonizarea legislatiei din domeniu agriculturii;
 Progrese semnificative in domeniul transporturilor, desi persista probleme in ceea ce priveste legislatia vizand siguranta transporturilor, maritime si rutiere;
 Progrese in domeniilejustitiei si controlului la frontiere. Aspecte negative:
 Legea bancrutei frauduloase nu corespunde normelor comunitare, in ciuda modificarilor repetate ce i s-au adus, armonizarea legislatiei este inca partial realizata;
 Romania acorda o importanta redusa armonizarii legislatiei din domeniul protectiei mediului in special poluarea aerului, apei si tratamentul deseurilor, armonizarea normelor din domeniile azilului si traficului de droguri.
b. Criteriul capacitatii administrative
Aspecte pozitive:
 O mentiune favorabila pentru capacitatea administratiei din domeniul dezvoltarii regionale, unde structurile sunt compatibile cu cele din tarile UE.
Aspecte negative:
 Lipsa fondurilor si slabiciunea administratiei afecteaza negativ pregatirile pentru aderarea intr-o serie de domenii prioritare;
 Reforma administratiei publice, nu a inceput inca; In unele sectoare cum ar fi protectia mediului sau control financiar nivelul de competenta al administratiei nu este corespunzator;
 Absenta statutului functionarului public a contribut la incapacitatea administratiei, ceea ce a constitut o piedica majora in calea pregatirilor pentru aderare.
Totodata, Comisia Europeana a recomandat Consiliului European reunit la Helsinki, la 11-12 decembrie 1999, inceperea negocierilor de aderare cu Romania conditionat de indeplinirea a doua cerinte:
 Confirmarea realizarii efective a actiunilor anuntate de autoritatile romane cu privire la alocarea unor resurse bugetare corespunzatoare si implementarea reformelor structurale in institutiile de ocrotire a copiilor inainte de sfirsitul anului 1999. Este vorba de crearea unei agentii unice cu responsabilitate pe intreg sectorul de ocrotire a copiilor, agentie care s-a creat deja.
 Realizarea unei evaluari suplimentare a situatiei economice inainte de inceperea efectiva a negocierilor, cu scopul adoptarii unor masuri adecvate pentru imbunatatirea situatiei macroeconomice.
In acest scop la sugestia comisarului Verheugen responsabil cu extinderea UE s-a decis constituirea de catre partea romana, cu o asistenta comunitara si din partea organismelor financiare internationale a unui grup de lucru sau comisie care sa elaboreze o strategie economica de dezvoltare a tarii pe termen mediu
6. Evaluarea rezultatelor exercitiului de \"screening\" bilateral (examinare analitica, in perspectiva inceperii negocierilor de aderare a Romaniei la UE)
Dupa cum s-a aratat inaintea negocierilor de aderare a avut loc exercitiul de screening care s-a desfaturat in perioada martie-iulie 1999 (capitolul \"agricultura\" a fost examinat in luna noiembrie 1999). Examinarea celor 28 de capitole din cele 31 supuse negocierilor de aderare (dupa cum s-a aratat ultimele doua se refera, la structurile administrative si la \"diverse\") a dus la conturarea unor concluzii atat in ce priveste gradul de armonizare si preluarare a legislatiei comunitare in cadrul normativ national, cat si in ce priveste nivelul de pregatire a functionarilor din institutiile centrale ale administratiei de stat, care se presupune ca vor face parte din viitoarele echipe de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Succint, aceste observatii se prezinta astfel:
Capitole fara mari probleme asupra carora negocierile ar putea incepe in anul 2000:
o Stiinta si cercetarea (17) - Acqui-ul din acest sector este practic preluat integral prin asocierea Romaniei la cel de-al 5-lea Program Cadru de Cercetare al UE. Negocierile ar putea fi finalizate in citeva luni de la debutul lor.
o Educatia, formarea profesionala si tineret (18). Desi mai sunt o serie de aspecte ce trebuie armonizate, progresele realizate pana in prezent, participarea la programele comunitare din domeniu permit includerea acestui capitol in prima runda de negocieri.
o Cultura si audiovizuaiul (20). La cultura, pregatirea este corespunzatoare. Sunt deficiente in ce priveste audiovizual. Principalele probleme identificate sunt lipsa unei institutii cu competenta legislativa in domeniu si asigurarea concordantei intre respectarea cerintelor Comisiei Europene si angajamentele asumate de Romania fata de OMC.
o Politica externa si de securitate comuna (27). La acest capitol Romania indeplineste deja conditiile impuse de aderarea la UE.
Capitolele avansate asupra carora negocierile ar putea debuta in anul 2001
o Politica de concurenta (6). Legislatia de baza este armonizata, iar cadrul institutional existent este adecvat. Sunt inca probleme ce tin de rolul statului. Este insa posibila inceperea negocierilor.
o Transporturi (9). Legislatia este armonizata in mare parte. Daca se vor inregistra progrese in domeniul sigurantei maritime si rutiere s-ar putea intra in negocieri. Ridica insa unele semne de intrebare blocarea negocierii acordului privind tranzitul rutier de marfuri (divergente cu Partea comunitara Bulgaria si Ungaria in privinta repartizarii numarului de autorizatii de tranzit).
o Statistica (12). Nu sunt necesare politici speciale sau crearea de noi institutii. Negocierile nu vor putea incepe, insa inainte de realizarea unui recesamant care sa permita evaluarea corecta a domeniului, iar aceasta presupune alocarea unor resurse umane si financiare considerabile.
o Energia (14). Romania ar putea prelua integral acqui-ul comunitar pana in momentul aderarii. Calendarul de armonizare legislativa trebuie sa fie mai coerent si mai precis.
o Intreprinderi mici si mijlocii IMM (16). Desi tarile din primul grup au incheiat rapid negocierile la acest capitol, in cazul Romaniei progresele actuale nu permit inceperea negocierilor mai devreme de anul 2001 .
o Telecomunicatii (19). Persista dificultati in preluarea acqui-ului. Lipseste un calendar ferm de armonizare. Se constata intarzieri care nu permit functionarea corespunzatoare a administratiei de resort, in ciuda nivelului bun de pregatire.
o Politica regionala (21). Progresele facute in acest domeniu sunt notabile. Practic, Polonia, Romania singurele tari care si-au creat un sistem institutional in domeniu compatibil cu cel al UE. In faza actuala se asteapta confirmarea faptului ca se poate trece cu succes de la teorie la practica, astfel incat structurile nou infiintate si repartizarea competentelor la nivelul celor opt macroregiuni de dezvoltare sa fie functionale.
o Protectia consumatorului (23) Fara capitolul (sanatate). Sunt progrese notabile in preluarea aqui-ului comunitar si exista o infrastructura institutionala care functioneaza. Sunt insa, mari ramaneri in urma in ce priveste afirmarea instiututiilor existente ca factori de protectie a consumatorului. La randul lor consumatorii nu sunt suficient de constienti sau convinsi ca pot beneficia de protectie.
o Uniunea vamala (24). Exista un cadru legislativ partial armonizat, dar se impune un progres suplimentar. Echipa de negociere a avut initial unele sincope in prestatie, ceea ce a impus refacerea exercitiului, cand lucrurile au evoluat in parametri normali.
o Relatiile externe (26). O nota buna pentru domeniul relatiilor externe propriu-zise, dar deficiente serioase la capitolul politici comerciale.
Capitole unde s-au facut unele progrese (vor putea fi negociate in 2002 2003)
o Libera circulatie a marfurilor (1), Libera circulatie a persoanelor (2), Libera circulatie a serviciilor (3), Libera circulatie a capitalurilor (4), Dreptul societatilor comerciale (5), Pescuit (8).
o Uniunea Economica si Monetara UEM (11), Politica sociala si de angajare (13); Politici industriale (15); Justitie si afaceri interne (24); Controlul financiar (29).
Capitole cu mari probleme (domenii ramase mult in urma)
o Taxare (10), Protectia mediului (22), Buget (28).

7. Scenariu posibil de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

Dupa ce Consiliul Europei a decis, la Helsinki, inceperea negocierilor de aderare a Romaniei la UE, un scenariu optimist arata ca ele s-ar putea intinde pe o perioada 7-8 ani, din momentul debutului negocierilor. Etapele ar fi urmatoarele:
. Decembrie 1999 Helsinki: Decizia politica de incepere a negocierilor cu restul candidatilor inclusi in procesul lansat la Luxemburg, in decembrie 1997 (Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia), plus Malta.
. Semestru I al anului 2000 (14 februarie) Lansarea formala a negocierilor prin intermediul unor conferinte interguvernamentale de nivel ministerial, organizate in aceasi zi, la Bruxelles, pentru toti cei sase candidati.
. Semestrul II al anului 2000 (aprilie) Debutul negocierilor propriu-zise cu un prim grup de capitole, diferite ca numar si tematica in functie de gradul de pregatire al fiecarei tari.
. Anul 2001 Continuarea acestor negocieri si deschiderea unor noi capitole de dificultate medie.
. Anii 2002-2003 Definitivarea negocierilor la toate cele 31 capitole aflate pe agenda aderarii.
. Anul 2004 Incheierea negocierilor de aderare.
. Anii 2005-2006 Ratificarea Tratatului de Aderare de catre parlamentele tarilor membre ale UE (probabil ca in acel moment vor fi 21 de state membre), de catre Parlamentul European si Parlamentul Romaniei.
. Anul 2007 Aderarea Romaniei la UE, s-ar petrece odata cu intrarea UE intr-o perioada bugetara multianuala. Actualele perspective bugetare ale Uniunii privesc anii 2000-2006 si au, conform Agendei 2000, fonduri de aderare, numai pentru un numar de sase tari candidate. Admiterea altor state in plus fata de acestea nu va putea avea loc.
Analistii occidentali estimeaza ca termenul mediu in care Romania va putea adera la UE este de 8-10 ani calculat din momentul inceperii negocierilor.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Scriitori romani