America Europei referat









Vazand ca nu pot sa fac nimic cu ministrii nostri, am deschis in '59 o subscriptie in ziarul meu, dupa titlul: Subscriptie nationala pentru ridicarea unui monument in onoarea tuturor strainilor cari au aparat cauza nationala.
C.A. ROSETTI
Scopul declarat al 48-istilor este acela de crea din nimic un stat romanesc, o natiune (pentru ei, sferele celor doua notiuni se intrepatrund), eliberarea de sub suzeranitatea, din ce in ce mai mult doar nominala, a Turciei si, mai ales, de protectoratul rusesc si intregirea in perimetrul teritorial al Daciei.
Aceasta e versiunea impusa de propaganda revolutionara, perpetuata de istoriografie si consfintita autoritar de "traditia" scolara, ele insele "realizari" ale revolutiei.
De fapt, asa cum am tot spus, nationalismul a fost, pentru o perioada, formula de organizare a statului supranational umanist, nationalism cu semnificatie vida in contextul secolului XIX, dar capabil de a mobiliza haotic micile popoare-satelit ale imperiilor crestine in agonie. Acestor tari li se creeaza de la centrul de comanda parizian o aparenta de institutii, neaparat democratice, guverne in exil si li se induce orgoliul de a se afla in marea alianta a popoarelor ce lupta pentru libertate, independenta si suveranitate. Cuvinte care nu inseamna nimic si nici nu trebuie sa insemne, pentru ca altfel si-ar pierde puterea magica.





Guvernele acestea nationale se constituie intr-o vasta retea conspirativa internationala: Aceea ce ma sileste a merge la Londra mai mult este treaba cealalta. Mai cu seama ca Mazzini va merge acolo in curand. Apoi socot ca trebue a ne intelege cu dansul si cu Ledru Rollin, cum si cu oarecare nemti radicali si a intocmi o mare solidaritate revolutionara in toata Europa. Eu la Londra am cunoscut pe Louis Blanc mult, dar pe Ledru nu, fiindca traia prea retirat.(BALIV/204) Am scris sa intreb daca Mazzini a sosit acolo (la Londra). Cred ca cu dansul, cu Ledru Rollin, cu Manin, pe care l-am cunoscut mai daunazi aci, si altii, de fiecare natie cate unu, sa facem un comitet revolutionar european (condus mai tarziu de D. Bratianu), conservand totodata comitetul Europei Orientale. Mi-am inchipuit un sir de comitete supuse unul altuia, incepand gradat: 1) de la judete, 2) la cele cinci teri romane, 3) unul central la Paris pentru toata romanimea; si apoi acele doua pentru chestiile internationale si europene. Ar trebui sa arzi acele scrisori ale mele, care vorbesc de comitetul de la Londra (Felix Gotlieb, alias Balcescu, in BALIV/213).
Comitete ce au misiunea de a pregati incendiul final al republicii universale: Hotarasem sa nu mor pana ce voi vedea Republica Universala.(Rosetti, in ROS/237)
O prima incercare se facuse in 1848-49, cand brigazile internationale, mobilizate de comitete, inscenasera repetitia primului razboi mondial si reorganizarea rationala a Europei unite. Atunci, Moldovalahia nu putuse participa la razboiul sfant impotriva crucii, cu toate eforturile pe care le-au facut comisarii europeni Balcescu, Bolliac etc. de a alcatui in Ungaria o legioana romana. Voluntari ardeleni nu ar fi lipsit, numai ca acestia, tarani reactionari cum erau, ignoranti, au ales sa lupte, comandati de Avram Iancu, de partea despotilor si impotriva fratilor unguri.

Este o situatie pe care nationalistii nu contenesc sa o deplanga: Incai macar de am avea si noi acum o reprezentatie, de ar falfai macar un singur stindard roman pe aceste campuri de batae, unde se hotaraste soarta libertatii in Europa.(Balcescu, in BALIV/131) A! Daca eram un guvern de romani, gloria aceasta d-a scapa lumea de robie n-ar fi avut-o ungurii, ci noi; sau, uniti cu ungurii, am fi fost siguri sa luam Viena si sa proclamam Republica; cand acum tremuram si asteptam sa putem aduna faramiturile ospatului unguresc (Rosetti, in ROS/237).
Dupa o inchipuita victorie in Austria, legioana ar fi urmat sa actioneze in Principate. Astfel, pe langa aceea ca ne mergea si noua numele, ca nu ne temem d-a ne lupta pentru libertate, puteam a ne crea o ostire cu care la vreme sa facem ceva in teara la noi.(BALIV/131)
Condusa de generalul ungur Bem (comandantul trupelor revolutionare maghiare, in razboi cu Avram Iancu!), armata de eliberare trebuia sa instaureze noul regim, cu acelasi general in chip de rege democrat: Am mai insarcinat pe Bolliac sa-i zica cu mestesug (generalului Bem) ca noi l-am numi bucuros de domn sau rege al nostru.(BALIV/154) La intamplare, cand Bem va intra in Valahia Mare, apoi voi acolo trebue sa veniti, in Valahia Mare cu Negri ca sa-l puneti in capul trebilor.(Balcescu catre Ion Ghica in BALIV/164)
Odata puterea preluata, opera de fundare a statului national modern putea sa inceapa, asa cum fusese proiectat in intalnirile din Ungaria si Anglia: Eu (spune Balcescu) voi cauta pe langa Bem si guvernul maghiar, catre care sunt bine recomandat de la Constantinopol, sa fac orice voi putea atat in favorul romanilor d-aci, cat si in favorul tarilor noastre.(BALIV/131) Chestia romana, in general, am castigat-o deplin de la unguri; Klapka, care e bine vazut in Londra, are idei foarte largi. Socot ca va publica o brosura, asupra cum ar trebui a se organiza Europa Orientala. (BALIV/200)
Am intocmit la Londra un comitet in care vor fi cate trei reprezentanti de aceste sase natii: romani, unguri, poloni, rusi, bohemi si moravi, slavii sudului. Tinta este o confederatie democratica a tuturor, mijloace revolutionare, acord, unitate si solidaritate in miscare. Acest comitet e secret.(BALIV/199)
Acordul este greu de realizat, datorita opozitiei lui Kossuth fata de proiectata autonomie a Ardealului: Aici ideea ca Ungaria nu poate trai decat prin confederatia romanilor din Transilvania si a slavilor, este foarte mult raspandita. Dar guvernul (revolutionar maghiar) nu vrea inca aceasta, dar zice mult ca vor face confederatia cu Valahia Mare si Valahia Mica, cu Moldova si cu Lehia.(BALIV/138) Am auzit ca Bem a pus pe sigilul sau Hungariea, Poloniea si Romaniea unite.(BALIV/131)
Varianta romaneasca a lui "Felix Gotlieb" (pe care Eminescu o va atribui gresit lui Bratianu) arata in felul urmator: Iti voi trimite un proiect de confederatie, ce voi sa fac, pe aceste baze: 1. Trei nationalitati deosebite cu teritoriul si administratia lor: unguri, romani si iugoslavi. 2. In privinta despartirii teritoriului, se va socoti majoritatea locuitorilor judetului sau a comitatului. Minoritatea, de va fi mare, va dobandi garantii nationale de limba, de religie si de administratie comunala, iar va fi lipita de teritoriul majoritatii. Statul federal se va numi Staturile Unite ale Dunarii si vor coprinde, afara de tot rigatul Ungariei, Bucovina, Moldova, Valahia, Serbiea si Basarabiea, cand om lua-o.(BALIV/216) 3. Adunarea centrala federala de 150 deputati, cate 50 de fiecare din trei nationalitati. Se va aduna in tot anul in capitala fiecarei nationalitati pe rand. Ea va hotari si limba discutiilor sale (frantozasca si nemteasca sau alta) (BALIV/217) Klapka propune o dieta federala, in care discutiile sa se faca in limbele nemteasca si frantozeste, pentru inlesnirea tutulor, aceste limbi fiind cele mai generale in acele locuri. Eu as fi de opinie a substitua limba latina, foarte intinsa in Polonia si Ungariea, si care ar fi favoritoare noua, desi necunoscuta. Fii foarte discret (Ion Ghica), caci te impusc.(BALIV/200)
Asadar, idealul patriotic al 48-istilor este statul maghiaro-slav, de limba germano-franceza sau, ca o concesie facuta federatilor catolici, de limba latina!
Ideea va fi parut ciudata si unora dintre fratii mai putin initiati, carora trebuie sa li se explice de doua ori teoria nationalismului internationalist: Vin de la adunarea cauzasilor, unde i-am facut sa inteleaga trebuinta d-a nu fi ultraromani separatisti, si ca noi trebue sa profesam respectul nationalitatilor si egalitatea lor si federatia cu ungurii si iugoslavii.(BALIV/251)
Argumentele sunt preluate din asa numita teorie a dreptului natural, care fundamenteaza intreaga revolutie. In disputa dintre romani si unguri se vede usor ca patriotismul antiautohtonist al dreptului natural le da castig de cauza celor din urma, la fel ca si purismul latinist de care am vorbit: Ca acest drept natural e pe deasupra oricarui drept istoric, de vreme ce pamantul e al oamenilor, iar nu oamenii ai pamantului. Problemul de dezlegat in Ardeal era si este nu cum vor face romanii, ungurii, sasii si sacui ca sa ramaie numai ei singuri intr-acea tara si sa goneasca pe celelalte popoare, ci, proclamand dreptul comun sau egalitatea pentru individe si nationalitati, sa caute mijlocul de a armoniza impreuna, alcatuind un stat federativ.(BALIII/212)
O propunere mai modesta, dar mai interesanta decat aceea a lui Balcescu, enunta in 1856 Rosetti, care sugereaza constituirea unui stat bi-national, mai precis romano-iudeu. Argumentele folosite de el pentru a demonstra unitatea de destin a celor doua popoare alese si neaparata trebuinta ca fratii israeliteni sa refuze drepturile individuale castigate prin Alianta israelita universala si sa formeze un corp de natiune, sunt halucinante, dar nicidecum ridicole, avand in vedere istoria viitoare a romanilor, la care ne vom referi. Citez dintr-un articol al lui Rosetti: D-aceea dar, mi se pare ca-n acest minut, cand din ameteala luptei se pot isca multe neintelegeri, imi va fi iertat a face in coloanele acestui jurnal ("Steaua Dunarii", omonimul Lojei francmasonice) un apel catre rumani si israeliti. Ceea ce vaz, cu cea mai deplina durere, este ciocnirea ce se facu din nenorocire intre rumani si israeliti, si pe care voiesc a o curma interpuind inima mea intre amandoua partile.(ROS/326) Lupta iscata intre rumani si israeliti nu poate folosi decat inimicilor natiei rumane si israelite. Cei cari au suferit impreuna se cuvine, mai cu seama in asemenea imprejurari critice, nu a se lovi unii pe altii, ci din contra, a se sustine. Astfel si numai astfel poate veni fericirea si salvarea comuna. Desi in ochii unora este o mare osebire intre israeliti si rumani, cei cari se uita-n fundul istoriei vor vedea ca sunt doua ginte mari inaintea lui Dumnezeu. Caci daca cei dintai sunt fiii celui care lupta cu Domnul, isol (demon, adversar, dusman) si fur-alesi spre a conduce populii la conchista cerurilor, ceilalti suntem fiii celora carii avura misia d-a domni lumea. "Tu mundum regere memento." Cand dar fiii Romii si fiii Ierusalimului pot fi d-opotriva mandri de originea lor, alianta este lesne de facut. Cei d-opotriva se pot iubi si uni cu mai multa lesnire. Deci seculii ne facura frati, frati prin misie, frati prin suferinte. Fiecare trebuie sa simta trebuinta acestii prescriptii a iubirii, caci toti am fost sclavi pe pamantul sarbiei. Tara rumanilor este astazi intr-un minut de capetenie. Cei carii spera a ei trunchiere si pandesc cu lacomire minutul impartirei se-ncearca si se vor sili a dezbina pe locuitorii ei. Aceste suferinte ale romanilor, la noi ca si pretutindenea, nu le-au produs israelitii. Ele sunt urmarea neaparata a navalirei streinilor s-a perderii idealului nostru. Ceea ce se cuvine a constata este ca, la '48, cand rumanii munteni rupsera un minut jugul strein, rumanii si israelitii se unira si deschisera impreuna inimile lor la speranta unui viitor fericit pentru toti. Dar adevarul, dreptatea si fericirea israelitilor ma sileste a spune ca Constitutia de la 1848 era vatamatoare lor. Fratii nostri israeliti nu trebuie sa tinte la dobandirea unei libertati civile acordate lor ca la niste fii ai Romaniei, ci la dobandirea drepturilor legitime ca corp de natie. Ce priveliste mai sublima si unica decat a cestor doi populi traind seculi intregi numai pe temelia nestramutata a legii? Israil pe Decalog, Roma pe cele 12 table. Ce priveliste mai sfanta, admirata de lumea intreaga, decat rumanii de la Dunare pastrand viata si credinta lor printre navaliri secularii, precum si israelitii printre izgoniri si chinuri de tot felul?(ROS/328) Sa rumpem dar cu totii painea infratirei, si pentru aceasta sfarsesc zicand israelitilor: ramaneti credinciosi natiei voastre. Primiti de la noi ospitalitatea, libertatea si tot ce dorim si noi a gasi pe pamant strein, unde suntem emigrati. Drepturile noastre sa fie negresit s-ale voastre pe cat cere dreptatea. Dar si voi nu uitati ca pentru ca sa va putem da libertatea, trebuie mai intai s-avem noi insine, ca pentru a dovedi ca voiti fratia, trebuie sa ne ajutati, si mai cu seama astazi, cu inima, cu mintea, cu punga si la trebuinta cu bratul vostru. Nu uitati asemenea voi mai cu seama cei de curand si pe furis veniti, ca-n ziua ce veti deveni instrument activ sau pasiv chiar al inimicilor nostri, dreptatea cere a va lepada din sanul nostru, mai cu seama in Moldavia unde numarul vostru cel nou ()(ROS/330)
Puterea magica a discursului ideologic revolutionar, care nu contenea sa-i uluiasca pe Eminescu si pe Caragiale, a fost (este) atat de nemasurata incat a reusit sa dizolve realitatea, sa paralizeze judecata obiectiva, pana in zilele noastre, si se pare ca definitiv.
Caci, actiunea pe care o tot numim constituirea Romaniei moderne, a statului national unitar roman, se refera la crearea coloniei carpato-danubiano-pontice, identificata conventional prin indicele ROMANIA. Procesul este similar aceluia recent al crearii statelor africane sau asiatice, in randul carora figuram, pe deplin justificat, ca membri ai comunitatii francofone.
Toate victoriile istoriei noastre, de la 1848 incoace, sunt sarcini indeplinite din programul noului imperiu: unirea din '59, razboiul de independenta, razboiul si unirea din '918, al doilea razboi mondial etc., pana la restaurarea socialist-liberala din 1989.
Unirea principatelor dunarene a fost hotarata in urma razboiului Crimeii (1853-1856), ca o miscare strategica urmarind oprirea ofensivei rusesti ce confirma promisiunile tarului din 1848.
Una dintre cauzele razboiului, etapa a nesfarsitei, pana in 1918, lupte dintre imperiul pravoslavnic si cel antihristic, a fost tocmai dorinta de stapanire a Tarilor Romanesti, ocupate in 1853 de rusi, care pretindeau dreptul de protectie a tuturor crestinilor din Balcani. Romanii isi puneau nadejdea in Napoleon al III-lea, in razboi cu Rusia. Dupa razboi, in conferinta de la Viena, se trata intai asupra organizatiei viitoare a Principatelor dunarene, a tarilor de compensatie. Anglia fu pentru unirea ambelor tari romanesti. Napoleon voia sa inlocuiasca vechile state prin noi creatii politice pe baze nationale. Pentru Napoleon era o datorie sa infiinteze la Dunare bariere vesnice fata de preponderenta ruseasca.(IOR1/626)
Ca si la 1849 in Transilvania, romanii nu raspund nici acum apelului revolutionar si nu formeaza legioane de voluntari, spre disperarea cauzasilor: Franta, care primea cei 10 000 de soldati ai Piemontului, nu ar fi refuzat pe cei 40 000 pe cari Romania ar fi putut sa-i dea pentru acest razboi care trebuia sa hotarasca de viata sau de moartea nationalitatii noastre. Din acel moment Romania ar fi avut o armata a ei, ar fi fost o natiune; ar fi constituit in realitate acea bariera pe care Napoleon declara in fata camerilor franceze ca o constituie pe Dunare, si ar fi redobandit existenta ei proprie, dreptul de a dispune de ea insasi. Din nefericire, ea nu facu nimic.(ROS/70) Puterile occidentale au trebuinta a avea pe Dunare o natie, iar nu un regat fara putere.(ROS/219) Dar suntem o natiune si atunci trebuie sa ne manifestam, sa lucram si sa dam satisfactie intereselor materiale si morale ale popoarelor si ale guvernelor de la care cerem ocrotire si prietenie, sau nu suntem o natiune si atunci nu trebuie sa ne pierdem timpul si banii si sa ne jucam de-a nationalitatea.(ROS/71) S-a zis ca romanii n-au luptat nici macar o zi pentru a lor nationalitate si ca prin urmare, Dunarea trebuie data in paza unei alte natiuni care s-o poata pazi cu pusca.(ROS/346) Trebuie prin urmare sa ne asteptam, ca in prima zi, daca prilejul va veni, imparatul francezilor si chiar regele Italiei sa ne sacrifice fara sovaire cutarei sau cutarei compensatii morale sau materiale pe care le-ar oferi-o Austria sau chiar Ungaria.(ROS/70)
Institutia medievala a vasalitatii presupunea un contract intre parteneri principial egali, avand indatoriri reciproce si deplina libertate a vasalului de a stabili o alta alianta, mai avantajoasa pentru el. (Schimbarea suzeranului in momentele critice a fost un joc practicat cu multa arta de romani.) Raporturile suveran vasal nu aduceau nici o atingere suveranitatii interne.
Colonia are un cu totul alt statut, nefiind nici independenta in politica externa, nici libera in aceea interna. Continua decadere a Romaniei de la conditia de vasalitate, pana la aceea de provincie imperiala si colonie a inceput odata cu Regulamentul guvernatorului Kiseleff, si s-a adancit cu fiecare noua constitutie impusa de suzeranul imperial. Asa, sub staruitoarea influenta a imparatului francez Congresul de pace de la Paris (1856) hotari ca viitoarea constitutie a Principatelor trebuia sa atarne de dorintele pe care le va arata insasi populatia.(IOR1/625) Bineinteles ca nu populatia avea sa decida. Divanurile ce se vor aduna impreuna cu comisarii europeni, vor hotari tot. Se va face acum cum s-a facut la 1830, adica un nou Regulament care va fi constitutia viitoare a tarilor. Ai vazut ca Congresul a statuat ca Divanul trebuie compus astfel incat sa reprezinte toate clasele sociale.(ROS/316)

Cu toata presiunea propagandistica a comitetelor unioniste, divanurile refuza unirea si, implicit, constitutia revolutionara, e drept ca pe fondul neintelegerilor dintre puteri. De vom judeca insa cu sange rece, vom vedea pipait ca vina este a noastra numai. Este invederat, precum o vedem in protocoale, ca Napoleon a propus a decreta Unirea Principatelor si stim ca turcul si neamtul au zis ca Principatele nu voiesc unirea. Ce dar putea sa faca Napoleon? S-o decrete? Congresul ia Turciei Principatele si ridica pe Dunare un Regat care poate deveni fatal imperiului otoman si Austriei, cand mai cu seama Principatele nu vor?(ROS/218)



Nu a fost insa decat o scurta amanare. In 1858 o noua conferinta, compusa din reprezentantii puterilor semnatare, avea sa asculte aceste dorinte, sa le ia in consideratie si sa daruiasca protejatului ei, poporul "moldovalah" renascut, o noua constitutie in numele Europei. (IOR1/626) Constitutia impusa atunci a fost atat de aberant de nepotrivita, de moderna, incat, cativa ani mai tarziu, provoaca reactia lui Cuza, care cere ingaduinta sa restranga intrucatva excesul de sacre libertati, care transformasera tara intr-un haos republican, (21 de guverne de la 1859 pana la 1863): In fata mea, se plange Cuza lui Negri, se ridica o coalitie care, multumita lacunelor codurilor noastre legislative, poate infrunta nepedepsit autoritatea. Mult mai indrazneti, mai activi decat partidul pretendentilor, dispunand de majoritatea gazetelor, incurajati de comitete republicane din afara ale caror instrumente marturisite sunt, ultra-liberalii conduc miscarea si antreneaza dupa ei pe aliatii lor imprudenti. (CUZ/531)
Asa vorbeste carbonarul Cuza si unii dintre tutorii sai sunt de acord ca o colonie ar trebui guvernata altfel: Domnul ambasador al Angliei mi-a spus ca el ne sfatuieste sa cerem deschis fie o dictatura, fie o noua constitutie. A adaugat ca Anglia, desi tara constitutionala, da, totusi, coloniilor sale cu totul alte constitutii decat a sa si potrivite cu statul in care se afla aceste colonii mai spunandu-mi ca exista chiar o cenzura a presei, care altminteri ar deveni o arma primejdioasa in mainile oamenilor, care ar folosi-o cu ignoranta si cu patima.(Negri catre Cuza, in CUZ/334)
Initiativele ii vor fi fatale tradatorului (vorba lui Rosetti, desi obedientul domnitor democratic nu tradase cauza, ci incerca doar sa-si elimine rivalii si sa-si consolideze, naiv, pozitia personala). Urmare a intrigilor clicii, (cum numea Balcescu triada compusa din Rosetti si fratii Bratianu) Napoleon nu-l mai simpatiza pe Cuza. Ce-a urmat dupa aceea a fost numai o repetare a evenimentelor din Bucuresti din 1848 si ceea ce facuse Cuza insusi dupa exemplul Frantei imperiale. Lovitura de stat fusese facuta in intelegere cu unele cercuri ale Curtii din Paris.(IOR1/648) De aceea se convoca o conferinta la Paris, care trebuia sa hotarasca inca o data soarta tarii. (IOR1/647),
Castig de cauza avura ultraliberalii, adica cei mai sincronizati vremurilor, care nu oboseau sa afirme si sa lucreze neconditionat la consolidarea Romaniei ca pasalac al Frantei mesianice: Cestiunea noastra se propaga in toate partile. Napoleon crezu ca vom putea sa-i dam ceea ce-i cantaram prin toate instrumentele in curs de 3-4 ani, adica o Francie de 10 milioane la Dunare, care la un razbel cu Austria si la o-mpartire a Turciei sa-i poata da o oaste de 200 000 de soldati, comandata de generalii lui.(ROS/346)
Tot ce cer ctitorii statului national roman este sa li se recunoasca statutul de francezi, adica de copii divini ai luminii si sa fie lasati ca in aceasta calitate sa apere granitele hiperboreene ale imperiului: Francia s-a ridicat si Europa intreaga s-a ridicat la vocea ei. Libertatea s-a ivit din sanul Franciii, ca zeii lui Homer din inaltimile Olimpului, si a facut ocolul lumei. Piciorul ei s-a pus pe pamantul nostru, pe acel sol roman a carui limba, a carui origina le-ai studiat (Michelet), unde numele vostru, cartile voastre, ideile voastre ridica atatea simpatii.
Piciorul ei s-a pus si iata ca pamantul s-a cutremurat, un fior a strabatut de pe marginile raurilor sale, pana in varful muntilor, fara turburari, fara zguduiri, fara sfasieri, fara ca sangele sa fi curs, ca prin farmec. Opera intunericului a reintrat in umbra, opera de lumina si divina s-a aratat oamenilor. "Lux fiat et lux facta est." Toata nadejdea noastra este in a doua noastra patrie. Si aceasta este adevar. Tot romanul are doua patrii. Mai intai pamantul pe care s-a nascut, apoi Francia.(ROS/370) Francia ne-a crescut, ne-a instruit; scanteia care a stralucit asupra tarii noastre am luat-o din focarul ei. Mai aminteste Franciei ca suntem fiii sai, ca am combatut pentru ea pe baricade. Adauga ca ceea ce am facut, l-am facut dupa exemplul ei ca suntem ante-garda ei in partea Rusiei.(ROS/371)
Termenul de colonie, folosit pentru a desemna un stat care in toate documentele figureaza ca independent, liber, suveran si national este inacceptabil pentru oricine, admis, eventual, doar ca o metafora (o metafora a ce?). Or, este vorba de sensul cel mai propriu al cuvantului, adica de popularea unui teritoriu vacant, sau considerat astfel in mod simbolic. Continentul american, de exemplu, nu era desert de oameni si imensele sesuri necultivate aveau totusi un proprietar, vanatorul indian, care traia de pe urma bizonilor ierbivori, doar ca el nu era considerat decat un semi-om. La fel in Africa, Asia, Australia, si oriunde a ajuns omul occidental.
In aceeasi situatie se afla si aborigenii din Europa orientala, printre care moldovalahii. Ei sunt ignorati ca oameni in toata puterea cuvantului de revolutionarii care, indiferent de originea lor etnica, sunt recrutati dintre cei care au o mentalitate de colonisti, de desperados cuceritori ai unei lumi noi. (Noua pentru ei, pentru ca nu o cunosc.) Asa se explica latinismul, insistenta cu care vorbesc de colonia lui Traian. Asa se explica elucubratiile unui Rosetti, pentru care romanii sunt un popor de exilati. Asa se explica xenofilia prostituanta, pe care o mostenim si noi, strainii romani ai vremurilor acestea, xenofilie a unor oameni care lucreaza impotriva traditiei tocmai pentru ca ei insisi nu pot concepe ideea de patrie si de istorie, considerandu-se generatie spontanee: Dar cum o sa ti se para, cand ti-oi spune ca sunt piste 3 luni de cand nu ma pot vindeca de dorinta ce am d-a studia 3, 4 ani s-a scrie ghici? Istoria ovreilor, revolutionara si literara, 2 volume. Ce ai cu ovreii, o sa-mi zici? Asa imi zic si eu si nu pot gasi alt nimic decat ca-mi sunt dragi.(ROS109).
Colonia inseamna in principal doua lucruri: un teritoriu de exploatare a resurselor primare si a acelora ale unor indivizi aflati in afara standardelor de umanitate impuse de puterea cuceritoare, la care se adauga o piata de desfacere a produselor secundare fabricate de omul superior; in al doilea rand, colonia este spatiul de evacuare a deseurilor sociale ce nu mai pot fi absorbite, acea populatie infractionara, sau cel putin parazitara, antisociala, generata pe o scara tot mai mare de civilizatia moderna. Secolul XIX este epoca in care incep marile miscari de populatii, datorate tocmai noilor conditii create de revolutie.
Cand numarul acestor oameni de prisos atinge pragul critic, ei sunt expulzati sau lasati sa emigreze intr-o tara a nimanui, lipsita de institutii statale solide, loc viran in afara civilizatiei.
Rascruce a continentului, spatiul romanesc era locul ideal de amplasare a rezervorului colector a tot ceea ce Europa nu mai putea mistui. De asemenea, Romania era locul ideal pentru colonizare, datorita materiilor prime neatinse, a drumului comercial dunarean, a unei piete de desfacere a subproduselor industriale. Intr-adevar, ea merita sa fie o natiune!: Englejilor trebuie sa le vorbesti comerciu, mine, paduri, cai ferate, petrol, canalizarile raurilor, debuseul cel mai mare al industriei si comerciului englez, Dunarea la dispozitiunea comerciului si industriei al natiunei celei libere. Cea mai mare Californie, o America in Europa pentru industria si comerciul englez. Toata lumea a inteles-o, o cere. Noi ca deputati ne-am muncit sa deschidem aceasta cale. Ca membri la sfat, indata ce am inceput sa propagam a da indata orasul acesta in intreprinderi pe 95 ani ne-a casat etc., etc. Bogatiile sunt mari si noi am voit sa le dam englejilor (si francejilor). Noi am fost, sa le zici, cu Franta, fiindca ea ne sustinea; si Englitera pentru ca nu stia, ne combatea. Dar suntem cu Englitera, caci ea este libertatea, ea este industria cea mare, si perim din cauza ca comorile noastre sunt ingropate etc., etc.(ROS/380) ,
Numai noi putem face confederatiunea. Acesta este un adevar. Fa-l cunoscut, dezvolta-l, propaga-l si in Francia si in Englitera. Times scria acum un an ca sa caza Austria si sa dea Dunarea pana la Marea Neagra maghiarilor, caci ei o vor deschide-o comerciului si industriei engleze. Nu se poate. Numai noi putem impaca totul, si numai, zau, noi, si prin noi comerciul si industria engleza (franceza) pot avea aceasta Californie, aceste Indii ale Europei etc., etc.(ROS/381)
Astfel, cel mai unitar popor european, care a putut absorbi socurile invaziei triburilor zise barbare, devine victima invaziei imparabile a singurilor barbari din istorie, aceia produsi de societatea moderna. Un alt vehicul al acesteia a fost aproape continua ocupare a Principatelor de catre armatele rusesti, austriece si otomane, insotite in campanii de armata corbilor iudei, a speculantilor de razboi, de cei ce aduna aur din baltile de sange (Eminescu).
Acesti nomazi nu au un statut precizat in cadrele sociale, nu numai etnic, dar nici functional. Functia pe care o indeplinesc, este una negativa, parazitarea prin diverse mijloace speculative, sub sau cel mult la limita infractionalitatii, tot mai mult largite prin liberalizarea legislatiei.
Nu este vorba, asa cum se spune, de o clasa comerciala, ci de una eminamente exploatatoare, nu doar neproductiva, ci distructiva social, economic, spiritual si biologic, prin exploatarea viciului, daca ar fi sa ne gandim doar la industria de alcool sintetic, prin care taranimea romana a fost nu numai slabita economic, dar si fizic, printr-un proces istoric similar aceluia al sclavizarii si decimarii aborigenilor americani si africani, neobisnuiti cu alcoolurile distilate, mai ales cu acelea preparate cu adaos de acid sulfuric.
Neavand nici un statut legal, nici un drept legitim intr-un spatiu care ii acceptase totusi, revolutia le creeaza un stat in care toate criteriile sunt rasturnate, functia parazitara acuzand functia de conducere, atat cat mai era reprezentata, de exploatare a functiei productive si pretinzand in numele acesteia accesul la putere. Toata teoria democratiei moderne, a egalitatii, nu reprezinta decat efortul ideologic de legitimare a acestei actiuni impotriva firii, care transforma categoriile sociale reale, functionale, in categoria abstracta de cetatean.
In acceptiune moderna, cetatean inseamna soldat al revolutiei, iar revolutia ca atare este expresia armata a invaziei noilor migratori, pregatita printr-un lung razboi ideologic: Cetateni in general, preoti, boeri, ostasi, negutatori, meseriasi de orice treapta, de orice religie, ce va aflati in capitala si prin orase, greci, sarbi, bulgari, germani, armeni, israeliti, armati-va spre a tine buna oranduiala si a ajuta la fapta cea mare. Patria noastra e si a voastra. Voua va place a sede intr-insa si ea va primeste. De azi inainte o masa avem cu totii, un ospat de fratie ni se intinde, aceleasi drepturi vom avea cu totii.(ACTI/499) Dreptate Fratie. Cetateni, de ce v'ati tras in casele voastre? De ce mana voastra cea tare si tanara a lasat pusca biruintei? Romani, pana ce campul bataliei nu se curata de toti vrajmasii, chiar si de trupurile lor, si pana ce iarba si florile nu cresc pe dansul, soldatul nu trebuie sa lase arma.
Tineri romani, negustori virtuosi, frati israeliteni, soldati tari si puternici ai gardei nationale, sculati, desteptati in voi patriotismul, as putea zice chiar si eroismul si paziti iarasi orasul precum l-ati pazit atunci (Proclamatiune a lui Rosetti, in ACT I/LII)
Se cere: In numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu! (de V. Alecsandri - Brosura) formarea grabnica a unei garde cetatene prin toate targurile tarii, alcatuita atat din Romani cat si din straini proprietari.(ACTI/426)
In timp ce organizeaza garzile patriotice, armata sanchilotilor apostoli ai libertatii demobilizeaza armata nationala: Ofiteri romani! Camarazii vostri din Europa v-au dat exemplu. Europa luminata e cu ochii deschisi asupra voastra.(ACT/I497) Iar daca capii vostri va vor comanda asupra fratilor vostri, n-aveti sa ascultati decat glasul poporului suveran; frangeti-va sabiile inaintea ori-carui comande varsatoare de sange. Niste asemenea comandanti vor fi insuflati de duhul lui Satan.(ACTI/498),
Patriotii de la '48 isi doreau un jacobinism sangeros, cu Balcescu in chip de Saint-Just (Faceti mai curand judecata arestuitilor. Cercetati si ispititi ca sa se afle toti complotistii si arestuiti-i. Acum avem mijloace de a ne scapa de toti reactionarii. Trebuie ca judecata sa fie cat mai expeditiva. O comisie ostaseasca ar fi fost de trebuinta. In impregiurari grele si estraordinare trebuie masuri estraordinare. Nu faceti poezie si sentimentalism, ci dreptate strasnica.(BALIV/74) Socot ca acum vom putea incepe o miscare romana. De nu alt ceva, macar o grozava razbunare in contra ciocoilor.(BALIV/167)) sau cu un Bratianu robespierrian: Bratianul (Dumitru) e un maniac furios care nu pricepe nici locul unde se afla, nici pozitia politica si morala a poporului si a tarii noastre. Asa el ne scriea mereu din Ungariea ca sa jefuim bisericile si sa dam foc oraselor, p-atunci pe cand poporul nostru nu era deloc revolutionat si nu voia deloc a se bate.(BALIV/109) (Balcescu nu are nimic impotriva initiativelor ca atare, ci a momentului rau ales.)
Daca din fiorosul plan a iesit un vodevil alecsandrinian, vina nu e a complotistilor, ci a taranilor, care nu au inteles sa se revolutioneze, asa cum nu o vor face nici in timpul primului razboi, cand au oprit revolutia comunista aproape victorioasa in Moldova.
Spuneam ca toate victoriile noastre nationale, de 150 de ani incoace, au facut parte dintr-o istorie programata, in care am fost, antrenati fara a ni se cere parerea, rolul nostru fiind doar acela de a lupta si a muri pentru cauze straine, fiind exclusi, dupa fiecare razboi castigat de la tratativele de incheiere a pacii. Iluziile compensatorii, morale si teritoriale, cu care am fost daruiti au avut un pret, acelasi de fiecare data: obligatia de a acorda drepturi depline imigrantilor clandestini. Istoria constitutiilor noastre este istoria largirii acestor drepturi, pentru ca in 1923 Romania sa fie o tara mai democratica decat Statele Unite, avand cea mai moderna constitutie din Europa.
Astfel, in 1856, printre alte puncte ale constitutiei, Divanurile discutara si stabilirea situatiei legale a strainilor. Mai ales asupra acestui punct se ajunse la discutii violente.(IOR1/628)
Cativa ani mai tarziu, prin 1864, nu se mai discuta doar despre dreptul de azil al celor veniti pe furis, ci dreptul lor de proprietate, intr-o tara care, in tristele vremuri ale atotputerniciei otomane, putea sa impuna suzeranului interdictia de a avea pamant si de a construi pe teritoriul sau: Legea asupra dreptului de proprietate acordat strainilor a facut aici o impresie proasta, din pricina restrictiilor sale, si in primul rand pentru ca nu sunt socotiti apti a fi proprietari decat proprietarii domiciliati la noi. La ambasada Frantei mai ales s-a socotit ca exceptarea evreilor nu este nici ea echitabila si ca va avea un efect neplacut in Franta. Am si primit o scrisoare de la presedintele Comitetului central din Turcia al Aliantei israelite universale a carei copie o aveti alaturat.(Negri catre Cuza, in CUZ/371).
Acesta era pretul recunoasterii unirii, pe care Cuza, desi declara ca: Singura mea datorie este sa ma gandesc la reorganizarea tarii potrivit principiilor Conventiei de la 1858.(CUZ/438) incearca sa nu-l plateasca, gandindu-se chiar la rezistenta armata: Pentru a ne pazi bine granitele si ca sa supraveghem si mai bine aglomerarile de straini, sunt dispus sa maresc numarul trupelor noastre.(CUZ/438)
Recunoasterea independentei a fost de asemenea conditionata de abrogarea unui anumit articol din constitutie, care prevedea ingradiri necredinciosilor. Lupta dusa in jurul articolului 7, s-a incheiat abia in 1923, dupa un alt razboi castigat, in urma caruia am pierdut orice drept de a ne proteja in interior.
Tot dupa victoria din 1877, care ne-a adus, pe langa slabirea suveranitatii interne, si pierderea sudului Basarabiei, este luata in calcul posibilitatea colonizarii provinciei de compensatie Dobrogea, cu cetateni austrieci.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani