Carol I de Hohenzollern, domnitor (1866-1881) si apoi rege (1881-1914) al Romaniei, adus pe tron de catre monstruoasa coalitie, in scopul consolidarii regimului reactionar burghezo-mosieresc, in urma detronarii lui Alexandru Ioan Cuza. El a devenit cel mai mare mosier al tarii, fiind inzestrat (1884) de catre parlamentul burghezo-mosieresc cu "domeniile coroanei", care numarau 12 mosii in suprafata de peste 100000 ha. In intelegerea cu burghezia si mosierimea, Carol I a inlesnit patrunderea capitalului strain in Romania, in special a celui german, mentinand tara intr-o stare de semicolonie si participand activ la jefuirea ei. In timpul domniei lui, caracterizata prin inasprirea exploatarii si accentuarea asupririi maselor muncitoresti, au avut loc numeroase manifestari antimonarhice si au fost inabusite in sange rascoalele taranesti din 1888 si 1907. Sub presiunea maselor muncitoresti si a burgheziei industriale, interesata in crearea unei piete sigure, largi si avantajoase, a fost nevoit sa accepte participarea Romaniei la razboiul dintre Rusia si Turcia (razboiul pentru independenta din 1877-1878). Pe plan extern, a legat tara de Tripla Alianta printr-un tratat secret (1883). A dus o politica externa expansionista impotriva Bulgariei, cotropind Cadrilaterul in urma celui de-al doilea razboi balcanic (1913), si a intentionat sa impinga Romania in primul razboi mondial imperialist alaturi de Puterile Centrale.
