Razboiul de intregire nationala si infaptuirea marii uniri referat









Declansarea primului razboi mondial in vara anului 1914 a pus cercurile conducatoare in fata unei serioase dileme, anume, careia dintre cele doua mari grupari politico-militare urma sa se alature Romania? Triplei Aliante, cu Germania si Austro-Ungaria, de care Romania era legata prin tratatul secret de alianta din 1883, sau Antantei, cu Franta, Anglia si Rusia?
Dilema era grava intrucat cateva provincii romanesti - Transilvania, Banat si Bucovina - se aflau sub stapanirea Austro-Ungariei, care facea parte din Tripla Alianta, iar o alta provincie, Basarabia, se afla sub stapanirea Rusiei, aceasta facand parte din alianta adversa. Din aceasta dilema nu se putea iesi decat la capatul unei ample dezbateri publice si dupa serioase pregatiri politico-diplomatice si militare.
Deocamdata, cercurile politice conducatoare din Romania, desi, cum indicau o serie de actiuni politice anterioare, in general, inclinau de la bun inceput pentru alianta cu puterile Antantei, in contextul dat, au ales solutia cea mai potrivita: neutralitatea. Este vorba de hotararea adoptata in cadrul cunoscutului Consiliu de Coroana din 3 august 1914, cand majoritatea oamenilor politici convocati in prezenta Regelui - membri ai guvernului, in frunte cu I.C. Bratianu si fosti prim-ministri - s-au pronuntat pentru aceasta decizie; pentru intrarea imediata in razboi alaturi de Puterile Centrale, in afara Regelui, s-a pronuntat un singur fruntas politic, P.P. Carp.

Regele Carol I, desi mahnit de a-si vedea pozitia contrazisa de majoritatea fruntasilor politici, s-a comportat in acest moment ca un monarh constitutional, acceptand o decizie adoptata in numele poporului roman, prin reprezentantii sai.
In primul rand, aceasta decizie se inscria pe linia unei anumite interpretari a tratatului secret din 1883 care acum era denuntat public in mod motivat: Austro-Ungaria, in ciuda atentatului de la Sarajevo, executat de un sarb si care pusese capat vietii printului mostenitor Franz Ferdinand, precum si sotiei sale, odata declansand razboiul de pedepsire a Serbiei, formal se plasa, in pozitie de tara atacatoare, iar nu atacata! (or, tratatul din 1883, reclama ajutorarea aliatilor numai in caz de atac din afara).
In al doilea rand, pentru oamenii politici responsabili, neutralitatea oferea un ragaz pentru pregatiri politico-diplomatice si militare in vederea aderarii la acea grupare de forte care raspundea cel mai bine intereselor poporului roman si optiunii celei mai cuprinzatoare parti a opiniei publice; asa cum se intuia de la inceput, aceasta urma sa fie Antanta, aderarea la ea vizand aducerea in granitele

Regatului roman a celui mai intins spatiu romanesc aflat sub stapanire straina (cel facand parte din Austro-Ungaria: Transilvania, Banat, Bucovina).
Evident, dezbaterea publica din rastimpul neutralitatii (1914-l916) a fost deosebit de vie si optiunea finala - alianta cu Antanta - nu a fost lipsita de un oarecare dramatism deoarece, de la bun inceput - asa cum indica contextul international de la aceasta data - ea insemna sacrificarea cauzei eliberarii nationale a romanilor din Basarabia (o asemenea cauza aflandu-si in Romania reprezentanti de seama precum C. Stere si altii). Paradoxal, evolutii neasteptate in cursul desfasurarii razboiului, rasturnari de situatii, greu de anticipat, vor face ca in partea finala a razboiului prima provincie care avea sa se uneasca cu Romania sa fie tocmai Basarabia.
Dupa incheierea unei Conventii politico-militare secrete cu Rusia, inca din toamna anului 1914, se incheie la 4 august 1916 Tratatul de alianta cu Antanta, insotit de o Conventie militara, clauzele tratatului recunoscind dreptul Romaniei de a incorpora teritoriile Transilvaniei, Banatului si Bucovinei. S-a desfasurat apoi, foarte curand, la 14/27 august 1916, un alt cunoscut Consiliu de Coroana, de data aceasta factorii politici de raspundere adoptand hotararea de intrare imediata in razboi. Drept urmare, in noaptea de 15/16 august trupele romane trec Carpatii, intrand in Transilvania, evenimentul starnind un mare entuziasm de o parte si de alta a Carpatilor.

Din pacate, entuziasmul a fost de scurta durata, campania din 1916 avand sa se incheie cu un esec: trupele romane se retrag din Transilvania, in urma unor lupte sangeroase, in fata ofensivei trupelor germano-austro-maghiare, superioare din punct de vedere numeric si ca dotare tehnica, in timp ce din sud Romania este atacata pe un alt front de trupele germano-bulgaro-turce, acestea din urma intrate acum in razboi. La 6 decembrie 1916, prinsa ca intr-un cleste intre cele doua fronturi, Capitala era ocupata de trupele inamice, armata romana, guvernul si celelalte autoritati de stat, impreuna cu o parte a populatiei retragandu-se in Moldova, teritoriul ocupat intrand sub administratia trupelor germane; totodata, odata cu retragerea, sunt dislocate o serie de stabilimente industriale care aveau sa fie repuse in functiune pe teritoriul Moldovei.
Esecul campaniei din 1916 se datora unei evidente inferioritati numerice si de dotare, in conditiile in care ajutoarele promise de puterile aliate in conformitate cu Conventiile incheiate nu sunt respectate: nu a fost declansata la timp, concomitent cu campania romaneasca, ofensiva armatei ruse in Dobrogea si nici deschiderea de catre puterile occidentale a frontului de la Salonic, facand astfel posibila concentrarea fortelor inamice asupra Romaniei; totodata, aprovizionarea cu materiale de razboi, de asemenea, s-a facut cu intarziere. Este drept, s-au adaugat la aceste cauze de baza si unele defectiuni la nivelul comandamentului superior al armatei (in cazul rezistentei in fata ofensivei de la sud), dar si fara acestea, stoparea ofensivei inamicului pe cele doua fronturi nu ar fi fost posibila.




In Moldova s-a facut un efort exceptional pentru organizarea rezistentei in fata inamicului pe linia fortificata Focsani-Namoloasa-Galati. Totodata, in ajunul bataliilor decisive, promisiunea Regelui Ferdinand de a se da pamant taranilor (acum aflati pe campurile de batalie), precum si deciziile adoptate in acest sens de parlamentul de la Iasi (iunie 1917) aveau sa-si aiba efectul contat. Victoriile de la Marasti, Marasesti, Oituz, din vara anului 1917, dand masura eroismului ostasilor si ofiterilor romani, a vitejiei armatei romane, au stopat ofensiva trupelor inamice, dandu-le o puternica lovitura, de mare insemnatate, in perspectiva victoriei finale a fortelor aliate.

Din pacate, evenimentele care au urmat au facut ca aceste victorii - udate cu sangele a mii de eroi - sa ramana fara rezultate directe: Rusia, principalul aliat in cadrul operatiunilor militare ale Antantei, a carei conducere este luata de bolsevici in frunte cu Lenin - in urma loviturii de palat din octombrie 1917 -paraseste Antanta, incheind cu Puterile Centrale mai intai un armistitiu, apoi pacea separata de la Brest-Litoask (noiembrie 1917), iesind astfel din razboi si lasand Romania singura in fata inamicului.
Aceasta este situatia cu totul exceptionala care a impus autoritatilor romane decizii dramatice, la randul lor, pentru a evita sacrificii umane inutile, ele fiind obligate sa incheie mai intai un armistitiu, la Focsani, apoi o pace separata cu Puterile Centrale la Buftea-Bucuresti (mai 1918). Era un tratat de pace stipuland grele obligatii economice, precum si pierderi teritoriale (Dobrogea), dar care a avut, din fericire, un caracter provizoriu si temporar, pe deasupra ramanand si nesanctionat de Rege; in octombrie 1918, in conditiile reluarii ofensivei victorioase a trupelor Antantei pe frontul de vest, el este denuntat de guvernul roman, apropiatul sfarsit al razboiului gasind Romania din nou in alianta fireasca cu puterile occidentale, intre statele Antantei.
Trebuie observat ca, in ciuda inconsecventei fortuite a autoritatilor romane pe linia aliantei cu puterile Antantei - care, de fapt, va aduce serioase complicatii in cadrul tratativelor finale de pace -, in paralel cu aceste evenimente politico-militare, in conditiile destramarii celor doua mari imperii -Austro-Ungaria si Rusia tarilor - s-a desfasurat lupta pentru libertate si unitate nationala a diferitelor popoare din componenta acestor imperii.
Daca iesirea Rusiei bolsevice din razboi dusese la izolarea Romaniei si incheierea unui pagubitor tratat de pace separata cu Germania, in schimb aceeasi situatie de criza in care intrase Rusia a facut posibila declansarea cu succes a luptei moldovenilor pentru unire cu statul roman, in final, prin hotararea Sfatului Tarii - organ reprezentativ al romanilor din Basarabia - la 27 martie/ 9 aprilie 1918 se ajunge la realizarea acestui deziderat major al romanilor basarabeni -Unirea cu Romania (cum am vazut, act greu de anticipat in vara anului 1916, la intrarea Romaniei in razboi).

Pe de alta parte, in conditiile destramarii Austro-Ungariei, se desfasoara lupta de unitate nationala a romanilor din provinciile anexate in trecut acestui imperiu; mai intai, in Bucovina, prin hotararea Congresului reprezentantilor populatiei din Bucovina, tinut la Cernauti, la 15/27 noiembrie 1918, se hotaraste Unirea acestei provincii cu Romania.

Apoi, la 1 decembrie 1918, marea adunare de la Alba lulia da glas dorintei romanilor din Transilvania, Banat, Maramures si Crisana de Unire cu statul roman, acest ultim act politic din seria celor trei ducand la desavarsirea unitatii nationale a romanilor, la strangerea in aceleasi granite a tuturor romanilor -idealul de veacuri al acestora.
Cu toata inconsecventa reprosata liderilor politici romani de unii diplomati sau oameni politici occidentali, in cele din urma s-a impus recunoasterea de catre marile puteri a contributiei Romaniei la victoria finala a Antantei, altfel spus, recunoasterea sacrificiilor poporului roman pe campurile de lupta in anii 1916-l917, precum si a vointei liber consimtite a poporului roman din Basarabia, Bucovina si Transilvania de a se uni cu patria-mama. Tratatele de pace de la Wersailles (1919), Saint-Germain (septembrie 1919 - cu Austria), Neuilly (noiembrie 1919 - cu Bulgaria), Trianon (iunie 1920 - cu Ungaria) si Sevres (august 1920 - cu Turcia) vor da expresie acestei recunoasteri consacrand existenta Romaniei Mari pe plan international (din pacate, aceasta va fi de scurta durata: 1919-!).











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani