Starea politica si sociala. - Reforma grafiei - Comparatiune intre secolul XVII si XVIII referat









In secolul XVII am intalnit doua genuri de scriitori: unii compiland sau traducand carti religioase, altii ocupandu-se cu inregistrarea faptelor istorice. in secolul XVIII - desi se observa aceeasi tendinta - totusi, pe de-o parte scriitorii sunt mult mai putin numerosi, pe d-alta parte apar barbati care se ocupa si cu alte genuri, ba inca incep a studia sistematic firea limbii s-a poeziei romane. in acest secol (pe la finele lui), apar primele gramatici romane (mai intai in Muntenia, apoi in Transilvania), cativa eruditi incep a produce scrieri didactice, dizertatiuni stiintifice despre originea si limba romanilor, tratate de diferite materii, dictionare in limba nationala.
Prin traducerea si tiparirea cartilor ecleziastice, limba se formase definitiv si pana azi a ramas mai aceeasi ca in epoca lui Matei Basarab, Vasile Lupu, Serban Cantacuzino, Constfantin] Bran-coveanu si Cantemirestilor.
Versificarea, la inceput inferioara poeziei populare, apoi perfectionata de mitropolitul Dositei (pe cat era posibil in acea epoca si pentru o opera tradusa ca Psaltirea), in secolul XVIII devine mai regulata, mai ingrijita, mai armonioasa. La aceasta contribui studiul limbii elene si influenta ce exercita cativa poeti de talent ai Greciei modeme. Catre finele secolului, poetii Vacaresti produc opere poetice, care si azi pot fi considerate ca modele de simplitate si frumusete.






In secolul XVII se repetase de mai multe ori incercarea de a se converti romanii la ritul catolic sau la reformele calvino-luterane, de aceea se si intalnesc catevacarti religioase traduse direct din limba ebraica sau din cea latina. insa, multumita rezistentei ce stiura sa opuna prelatii si domnii romani, ritul oriental ramase neatins, ceea ce facu ca natiunea romana sa nu stie ce sunt razbelele religioase si sa se mire citind despre nenorocirile cuazate de dansele la alte popoare in secolul XVIII aceste tendinte sau sunt slabe, sau nu se produc deloc, iar traducatorii aleg limba rusa sau greaca si scrieri nebanuite de influente reformatoare.
In secolul precedent limba fusese influentata mai mult de slanism. intr-acesta, o influenta egala la-nceput si preponderenta cu timpul se exercita de catre limba greaca.

Evenimentele de la-nceputul secolului XVIII - bataliile dintre Suedia cu Polonia si Rusia, dintre Rusia cu Turcia, dintre Austria cu Turcia - sunt nefarabile Principatelor [Romane]. Fiindca Dimitrie Cantemir lucrase pe fata cu Rusia, iar Constantin Brancoveanu era banuit ca pe sub mana [] cu puterile occidentale (in special cu republicile Genovei si Venetiei) in contra Imperiului otoman, de aceea Poarta - chiar din prima decada a secolului (1711) - decide a nu mai permite sa se suie domni romani pe tronul tarii lor, ci le pedepseste trimitandu-i pe asia-numitii fanarioti, fosti tergimani (dragomani) ai Portii, detati intereselor ei si cumparand niste coroane pe care nu le meritau, cu greutatea aurului stors din tarile unde erau trimisi sa impileze.

In secolul XVII, Domni ca Matei Basarab, Vasile Lupul, Ion Const. Duca, Serban Cantacuzino, C[onstantin] Brancoveanul, adapati la simtamantul religiunii s-al nationalitatii, se pusera in fruntea producerilor literare, infiintasera scoli, tipografii, biserici, incercasera a introduce in serviciul religios limba romana. Acum, domnii crescuti in scoala Fanarului si trimisi ca agenti de exploatare ai Portii, nici nu se gandesc la asemenea lucruri, pentru ca nu-i indeamna nici inima si nici n-au timp, din cauza nesigurantei in care se aflau si deselor schimbari la care erau supusi sistematic.
Dupa cum, in secolul XVI incepuse a se reintroduce limba nationala in biserica prin traducerea cartilor religioase si in administratiune prin codicele de legi ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu, cu mai multa staruinta se introduce acum limba greaca in administratiune, in scoli - caci fanariotii parte ridicara, parte restaurara scoli, ca pe cele din Iasi, Roman, Radauti, Husi, Botosani, Galati, Focsani, Barlad, Chisinau, Craiova, Bucuresti etc. - si chiar in biserica. Abia cate un biet dascal de pe la biserici invata pe copii limba romana pe carticele cu buc[h]i slane, insa numai sa poata citi si scrie, spre a deveni cantareti, logofat si cel mult popa. Spre a lupta in contra acestui strainism, multi romani de inima imbraca rasa calugareasca ca, in linistea manastirilor, sa poata traduce in limba patriei cartile religioase pentru emanciparea limbii si nationalitatii. Manastirile si bogatele lor donatiuni ajung pe mana si la discretiunea unui cler strain, mai tot grec.

Afara de boieri, neiti si dansii a fi supusi hospodaruJui, restul populatiunii e saracita prin impozite si prin prevarieatiunile functionarilor straini de care se serveau fanariotii, in calitatea lor de arendasi ai tarilor.Insusi costumul se modelase dupa portul oriental si limba greaca inlocuia pe cea slava in biserica, in scoli, in scrieri si chiar in rbirea familiara a claselor mai culte.In aceasta situatiune, activitatea literara se dezlta mai mult in Transilvania. Principii acestei tari, inbratisand calvinismul si ind a face pe romanii ortodoxi sa faca asemenea, starnira a se tipari in romaneste carti religioase si - spre a-i indupleca - le promisera a le imbunatati soarta pe taramul politic si economic. Pe la inceputul secolului XVIII, proanda si promisiunile incepufra] a prinde radacina si a produce efecte. O parte dintre romanii din Transilvania primesc unirea cu biserica occidentala, in special cu ritul catolic. Din momentul acela, lucrurile luara o noua fata. Pe la mijlocul secolului, in anul 1754, se infiintasera mai multe scoli romane, puse sub ocrotirea mitropolitului unit din Blaj, si ele devenira focarul desteptarii nationale. Tinerii, care excelau la invatatura in acele scoli, fura trimisi in institutiunile teologice din Roma, unde - perfectionandu-se in studiul limbii latine, in cunostinta monumentelor antice, lucrand in biblioteci avute - se pregateau pentru o lupta serioasa pe taramul literar, istoric, national. De aci ies acei scriitori despre care m rbi, care au inflorit stiinta in genere si literatura romana in parte. Toti acestia formara asa-numita scoala latinista, mergand pana la exagerare in filologie si in istorie, tocmai pentru ca aveau sa se lupte cu inamici fanatici . Catre finele secolului se produc evenimente neasteptate, intre care impartirea regatului polon (luand Prusia, Austria si Rusia cate o parte). Iarasi Moldova pierde o parte importanta din teritoriul ei, Bucovina, anexata pe nedrept Austriei (1777).
Cat despre grafie, ortografia eirilica suferi oarecare modificari.

Grafia

In secolul XVIII alfabetul cirilic continua a fi intrebuintat, insa spre a exprima cugetari ale limbii romane. Idioma slana incepuse a fi departata din actele si de la curtea domneasca inca de pe la-nceputul secolului XVII. in decursul secolului XVIII alfabetul cirilic, compus din 43 caractere, se reduse la 41 prin eliminarea lui 3 ( ) si - (ieri)1. in secolul XVIII, acest alfabet gasindu-se prea incarcat, se modifica iarasi prin reducere. Astfel, catre finele secolului, Ienache Vacarescu2 se sileste a inlatura ca superfluie semnele - (ier) si /" (in) dintre cele simple, iar pe cele compuse (ia), (e, ea) (ie, ia), (in), oy (u) nu le intrebuinteaza deloc in gramatica sa. Cu modul acesta, alfabetul consta din 33 litere si anume: a, b, v, g, d, e, j, z, i, k, l, m, n, p, r, s, t, t, f, h, in, ps, w, gi, ci, s, sl, zi, yu, v, sem moale. Dintr-acest numar, Iordache Golescu3, la 1797, scoate inca trei, anume pe /, o si v, insa primind pe in, u astfel ca alfabetul consta la finele secolului XVIII din 31 semne si anume: a, e, i, u, i, in, v, g, j, z, c, l, m, n, p, r, s, t, f, h, v, f, ci, st, s, zi, y.

Starea culturii romane in epoca fanariotilor.



Influenta acestui regim asupra limbii si literaturii romane

Influentele primordiale ale limbii grecefstij. Influenta limbii elene s-a exercitat asupra Daciei inca dinaintea si apoi dupa colonizarea ei cu populatiuni de ginte latina. Ca probe m recapitula actele urmatoare si anume:

a) Tablele cerate gasite la Rosia (tinutul Abrudului, in Transilvania) din care se constata uzul limbii si intrebuintarea grafiei elene, ca in cuvintele SECONDO-AVKTOR SEGNAL si ANTITATPI.

b) inca de pe cand hunii ocupase[ra] Dacia, comerciantii greci erau numerosi in aceste tinuturi. Chiar regele Atila contracta cu dansii pentru transporturile si proviziile hoardelor sale.

c) Monedele grecefsti] aveau curs in Dacia, precum se deduce chiarfdin] numeroasele monede grece[sti] gasite in diferitele ei localitati.

d) Numeroase colonii grecefsti] se aflau de mult silite, pentru comerct, pe tarmii Pontului Euxin (Marea-Neagra). Ovidiu enumera cateva si atribuie chiar orasului Tomifs] o origine elenica.

e) La acestea contribuie si mai mult dependinta provinciei Dacia de Imperiul oriental al Bizantului, mai cu scama de cand impera-torul Foca (la-nccputul secolului VII) ordona ca limba elena sa inlocuiasca, ca limba oficiala a statului, pe cea latina.

Influentele din secol [ele] XVI si XVII. in decursul secolului XVI influenta elenismului asupra limbii romane fii cu totul neinsemnata, putem zice chiar nula, din cauza ca toata preponderenta o avea slanismul. Ea incepu sa apara in secolul urmator, ca influenta literara si prin traducerea de carti grecefsti], mai cu seama dintr-a doua jumatate a secolului. Astfel vedem ca sub Vasile Lupu in Moldova se intocmeste si tipareste sectiunea romaneasca de invataturi dupa pravilele imparatesti (Iasi, 1646), iar sub Matei Basarab in Muntenia indreptarea legii cu Dumnezeu (1652) si Pravilele imparatesti (Iasi, 1645-l646), avandu-se ca model Basilicalele grecefsti]. Gerasim Romanul e un elenist erudit si laborios, caci -dupa cum stim - parafraza scrierile lui Aristotel despre suflet si introducerea filosofici lui Porfiriu, scrise un curs de teologie si opt carti despre fizica si teologie, in limba greaca. insusi Dimitrie Cantemir manuieste cu eleganta idioma elena, dovada Divanul lumii (Iasi, 1698), pe cand cu 10 ani mai inainte in Muntenia, Serban Greceanu, in colaborare cu Atanasie Tomaidul, traduse din greceste Biblia tiparita-n Bucuresti (1688), iar fratele sau Radu, sectiunea lui Sf. Ioan-Gura- de-aur sub titlul de Margaritare si OpOooO^oi; auoA.oyict. Aceasta inraurire care, tocmai pentru ca era literara, de aceea se simtia foarte putin, are sa devina cu mult mai puternica in secolul urmator, farizata fiind de mai multe imprejurari.

Influenta elenismului in secolul XVIII
In secolul XVIII influenta elenismului se exercita de mai multe parti deodata si pe taramul politic, si pe cel literar, si pe cel religios. Vom rezuma aceasta inraurire sub urmatoarele puncte:




I) Domnii fanarioti (al caror regim incepe pe la 1712 si tine pana la 1820) erau straini de tara in care erau trimisi ca agenti, de obiceiurile, de interesele, de limba si literatura ei. Ei rbeau greceste si, chiar cand nu sunt eruditi, afecta un fel de entuziasm pentru idioma si operele natiunii elene. Cu modul acesta, limba oficiala a curtii goneste pe cea slana spre a-i substitui pe cea greaca.

II) Dara nu numai beiul rbea greceste, ci si inaltii functionari, rude sau amici ai lui, adusi la venirea-i in tara. Boierimea, clasele culte - parte de neie, parte de moda - imitau acest exemplu, incat saloanele epocii nu mai rasunau de alta idioma, deoarece limba nationala era lasata cu dispret numai taranilor, carora li se da numele de rumani in intelesul de iobagi sau sclavi.

III) Idioma greaca mai era rbita in restul natiunii de functionari publici, contracci, arendasi si oameni de afaceri, toti greci si adusi pe de o parte ca sa asigure domnia in contra nemultamirii interioare, pe de alta ca sa se inavuteasca.

IV) Demnitarii bisericii, fiind mai mult greci, nu numai ca se servesc de limba lor in serviciul divin, dar si cand traduc cate o sectiune, pentru satisfacerea necesitatilor simtite, aleg pururea textele grecefsti]. Cat despre manastiri, ele cad mai toate in manile calugarilor greci si tipografiile ce se aflau intemeiate pe la dansele devin curat tipografii grecefsti]. La 1740, luna iulie, se tipareste in tipografia din Targoviste, fondata de Basarabi, prima editiunie greaca din Evrcc/p-cmc-v a lui Chrisant, patriarhul Ierusalimului'. Exceptiune face numai mitropolitul Antim Ivireanul cu tipografia sa de la manastirea Snagovului, insa stim ca trebui sa plateasca cu viata simtamintele lui nationale.

V) Dar nu numai ca limba greaca se intrebuinta la curtea domneasca si in rbirea cotidiana a nobilimii, in biserica din altar si din ann si din strana (caci si muzica era tot greaca), in afacerile dintre proprietari cu arendasii si negutatorii: ea fu cultivata si pe cale literara. Spatarul Nicolae Mustea traduce din greceste, dupa Amiras, Cronica anonima a Moldovei de la 1662-l733. Antioh Cantemir se inspira si traduce morala lui Epichtet Pravilniceasca condica de sub Alexandru Ipsilante, condicele lui Caragea si [ale] lui Calimache; versurile Vacarestilor inspirate dupa ale poetilor Safo, Ibic, Anacreonte; incercarea lui lenachita Vacarescu de a explica si modela versificarea romana dupa metrica greaca, poeziile lui A. Hrisoverghi (Iasi, 1811), toate acestea probeaza ca in secolul XVIII aceasta idioma juca rolul pe care-l jucase limba slana mai-nainte. Unii dintre domnii fanarioti si fii lor tineau a-si da un lustru oarecare de eruditiune, altii erau in realitate eruditi si oameni de talent. Sutii si Ipsilantii sunt cunoscuti si prin operele lor poetice si prin tendintele lor. Astfel, Alexandru Ipsilante (1774-[1782J) fiind numit la domnie indata dupa pacea de la Cuciuk-Cainargi, intreprinse introducerea mai multor imbunatatiri si reforme. Un contemporan strain il caracteriza astfel:

"Un print care iubeste frumoasele arte; un print care onoreaza cu protectiunea sa stiintele si pe invatatori, mai ales intr-o tara asia de putin cultivata; un print care vrea legi spre a-si mfrana pretinsul despotism si a potrivi hotararile sale si ale ministrilor sai cu regulele unei exacte dreptati, e un principe pe care nu-l poate in[n]egri cea mai iscusita rautate' .Insusi Carra, care critica totul din tara si mai ales pe greci, nu se poate opri de a zice:
"Ceea ce deosebeste pe Alexandru Ipsilante, principele Tarii Romanesti, e protectiunea ce da artelor si dorinta ce are de a avea
o condica de legi particulare pentru Divanul sau si pentru administratorii de districte: el a tras pentru aceasta in tara cativa oameni invatati pe care i-a insarcinat a intocmi acea condica".
Dupa initiativa si staruinta lui, fu elaborata si publicata Pravilniceasca condica a domnului Alexandru loan Ipsilante Voed.

Alexandrii Monizi (1793-l796) era un domn fanariot, fost dragoman, inaltat iute la tronul Munteniei. El insa nu era om fara spirit si fara cunostinte. Un ziar contemporan, Le spectateur du Nord, in numaru-i din decembrie 1801, . 317, il caracteriza astfel pe acest tanar inteligent si luminat, dar iubitor de placeri si de lux, iute si artagos la fire:
"Pendant que la France devenait barbare, ii y avait des pays barbares qui devenaient francais et, quand le plus pur de notre sang rougissait Ies ruisseaux des rues de Paris, la cour de Bucharest jouait i toutes sortes de petits jeux d'esprit; le hospodar lui meme, eleve par in Francais, ami des Francais, parlant notre langue presque'aussi facilement que nous, entoure d'une demi-douzaine de nos compa-triotes, expatries, dontil avait fait sa societe intime, leur donnait 1'exemple de meler de la reflexion et de la morale pusque dans Ies plus friles ammusements etc".

Dupa ce am enumerat imprejurarile care farizeaza raspandirea limbii si culturii elene in tarile romane, sa vedem care i-au fost efectele. Aceste efecte au fost indoite:

a) in limba, idioma greaca a introdus cateva expresiuni in dictionarul rbirii romane, termeni religiosi, administrativi sau familiari, ca sintrofia, parigoria, xenamorasire, parapon, aht, ahtiare, catadixire etc. Afara de aceasta, mai imprumutase sufixul i^vj devenit in romaneste isi, si prelungit isire, in verbe ca: parigorisire, sintrofisire, paraponisire, catadixire, xenamorisire, regularisire. Acesti termeni, pe de-o parte putini erau putini la numar si n-aveau consistenta si n-aduceau nici o vatamare limbii, pe d-alta parte au inceput a cadea in desuetudine indata dupa incetarea domniei fanariotice. Astazi nu se mai intrebuinteaza decat in ridicol, cand e rba sa se batjocoreasca limbagiul impestritat din secolul XVIII. Asupra fondului, asupra gramaticii si asupra sintaxei, idioma elena n-avu nici o influenta. Si sa se noteze ca sufixele si termenii de natura celor mentionati se introdusera, pentru catva timp, s-accia, numai in Muntenia si Moldova, unde domnisera fanariotii, pe cand in Banat, in Transilvania si in restul tarilor locuite de romani nu au putut avea cea mai mica inraurire.

Motivele pentru care limba greaca influenteaza asa de putin asupra celei romane in secolul XVIII sunt doua:

I) fiindca durata acestei influente fu scurta si nu o patrunsese in partea cea mare a natiunii, in poporul agricol, cel mai tenace conservator al limbii, al obiceiurilor, al credintelor stramosesti;
II) pentru ca, la venirea ei limba romana nu se mai afla in pruncia in care se aflase alta data, pe cand idioma slana izbutise a introduce o influenta durabila. in secolul XVIII romanii aveau o literatura (constand din carti religioase, din cronice, din naratiuni si poezii populare); limba - gratie activitatii celor doua secole precedente - era deja formata; fomiele-i gramaticale si sintactice nu se mai puteau altera, ca unele ce erau fixate prin monumente scrise si adanc inradacinate in majoritatea natiunii.

b) Cat despre literatura, un singur neajuns i-a cauzat influenta elena; acela ca a oprit-o din avantul ce luase in secolul XVII, dupa initiativa binefacatoare ce luasera Vasile Lupu si Matei Basarab. Ne mai avand protectiunea domneasca, de care avea atata neie, literatura romana inainteaza decat tocmai la finele acestui secol si incepe a se renaste dupa evenimentele din anul 1821.
Sa fim insa drepti. Pe langa multimea relelor ce grecii si grecismul ne-au cauzat din toate punctele de vedere; pe langa variatele moduri de deznationalizare, ce introdusesera in societate, totusi studiul serios si aprofundat al limbii si literaturii elene era-n stare sa aduca literaturii romane o importanta compensatiune, daca toti barbatii de talent s-ar fi stiut folosi de dansul cu pricepere si cu iubire de nationalitate. Desi oameni cu asemenea tendinte au fost foarte putini, desi silintele lor n-au fost imbratisate si imitate, cu toate acestea trebuie sa marturisim ca acestor studii datoram cateva produceri de valoare. Mai intai gasim cativa greci care se interesara de nationalitatea romana, precum fusesera fratii Tunuslii, Filipide si cei trei frati Dionisiu, Raducanu si llie Fotino, ocu-pandu-se cu istoria Romaniei si platind astfel tributul lor de recunostinta catre patria adoptiva. Din scoala elenismului serios iesi familia Vacarestilor, care dete Romaniei poeti si scriitori de merit. La curtea unui domn fanariot cuteza I. Vacarescu sa scrie versuri ca acestea, chiar cu ocaziunea promulgarii unui codice de legi:

"O d-ar putca-ne dobandi
Si cate-avem perdute!
Atunci ce limba n-ar rbi,
Ce glasuri ar fi mute?
Atunci si acest corb sarman
Iear acvila s-ar face,
S-orice roman ar fi roman,
Mare-n razbel si-n pace".

Cultura occidentala incepe sa se introduca si, chiar sub fanarioti banul lenachita [Vacarescu scrie testamentul sau literar:]

"Urmasilor mei Vacaresti
Las [ua] mostenire
Cresterea limbii romanesti
S-a patriei cinstire!"










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani