Acest triptic lexical sta la baza comunicarii. Incepand cu "Acta diurna populi romani" pana la "jurnalul electronic" de
astazi, adica din anul 59 i.e.n., din timpul lui Iulius Cezar, pana in 2001, timpul "Jurnalistului universal", societatea si-a
cladit edificiile culturii spirituale si materiale sprijinindu-se pe verbul de temelie (a) INFORMA, iar in existenta neintrerupta
a acestuia pe doua din derivatele sale, INFORMATIA, ca modalitate de cunoastere, intelegere si intercomunicare umana
si INFORMAREA, ca rezultat al actiunii de a informa prin informatie. Cand chinezii inventau hartia din matase si lana in
anul 105, e.n., apoi din doua in doua secole aproximativ scoteau buletinul - ziar, "Ti bao", urmat de infiintarea imprimeriei
cu caractere mobile, europenii il asteptau pe stramosul tiparului european, JOHANNES GENSFLEI zis JOHANN
GUTENBERG de Mainz, (1400 -l468), cel care tiparise dupa 1430 sectiunea cartilor, cu caractere mobile metalice, BIBLIA
(in alfabet latin), deschizand orizonturile GALAXIEI GUTENBERG, atat de revolutionata tehnologie la inceput de mileniu
III.
(a) INFORMA = a da cuiva informatii despre ceva, despre cineva; a face cunoscut; a instiinta. Acest prim sens
tranzitiv explicat de DEX (p. 490) are in vedere comunicarea obisnuita, de toate zilele, intre indivizi, grupuri sociale,
colectivitati in actiune. Un al doilea sens insa al aceluiasi verb, cel reflexiv, se leaga strans de activitatea jurnalistica: "A
cauta sa se puna la curent cu ceva, a lua, a strange informatii, a se interesa, a se initia, a se documenta, a se edifica".
Am spune ca primele trei verbe care se raporteaza la jurnalism, "a cauta", "a lua", "a strange" informatii, definesc aproape
complet specificul profesiunii de "istoric al clipei", scormonitor, descoperitor, strangator de informatii in starea lor bruta;
urmatoarele verbe, "a se interesa" (unde? la surse), "a se initia" (in ce sens? al cunoasterii domeniului despre care scrie),
"a se documenta" (cum? in multiple feluri in vederea verificarii autenticitatii faptelor) si "a se edifica" (in ce scop? al
convingerii intime ca poate sa abordeze subiectul documentat), aceste verbe definesc, de asemenea, concludent faza
pregatitoare a PROCESARII INFORMATIILOR CULESE SPRE A DENI ENIMENTE DE PRESA.
INFORMATIA = comunic are, veste, stire, care pune pe cineva la curent cu o situatie (context al vietii cotidiene
marcate de discutiile interpersonale obisnuite; al doilea sens ne aduce iarasi aproape de cerintele jurnalismului: "Lamurire
asupra unei persoane sau asupra unui lucru (de ce?, cum?, n.n.), totalitatea materialului de informare si de documentare
(la capatul unei investigatii, n.n.), izvoare, surse"(DEX, loc. cit. ). De asemenea, in circumscriere cu atributele functionale
enumerate, informatia mai reprezinta/poate reprezenta elemente noi, inedite fata de cunostintele anterioare, "cuprinse in
semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice").
Atunci cand este explorata in comunicarea jurnalistica, INFORMATIA ESTE CONSIDERATA CA FAPT SOCIAL
COMPLEX. Reputatul specialist francez, FRANCIS BALLE, in sectiunea sa "Médias et Société" (1990), Paris, Ed. Montchrestien,
editia a V-a), observa ca informatia constituita din elemente ale cunoasterii si ale culturii exprima VOINTA
SOCIETATILOR DE A SE TRANSFORMA ELE INSELE, ipostaza in care informatia de presa este investita cu trei
atribute functionale:
1) 1) Influenteaza decorul cultural al societatii.
2) 2) Depinde de dezvoltarea tehnicilor de elaborare si difuzare.
3) 3) Exprima o vointa de natura politica proprie. (cf. VICTOR VISINESCU, "Trasaturi si mesaje ale operei
