Deontologia profesionala - valorile profesionale, deontologia profesieie de jurnalist





1. Deontologia profesionala

Termenul deontologie a fost utilizat pentru prima data de filosoful englez Jeremy Bentham, pentru a denumi astfel stiinta moralitatii, intr-o lucrare din 1834 care poarta acest titlu. Astfel, prin deontologie era desemnata o ramura a eticii, preocupata de problemele obligatiei morale .
Etimologic, termenul deontologie este alcatuit din doua cuvinte grecesti deon care inseamna “ceea ce trebuie facut”, “datorie” si logos care inseamna “studiu”, “stiinta”.
Astazi, deontologia are o semnificatie mult mai restransa si mai concreta decat cea pe care i-a atribuit-o Bentham. Prin deontologie intelegem o doctrina privitoare la normele de conduita si la obligatiile etice ale unei profesiuni . Este o parte a eticii care studiaza normele si obligatiile specifice ale unei profesii, ce mai este cunoscuta si sub denumirea de etica profesionala.


In acest context, este necesara si o explicatie a termenului de profesiune sau profesie. Prin profesiune se intelege o ocupatie sau indeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare sau un complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea cuiva.
Obiectul deontologiei il constituie studierea normelor de conduita si a obligatiilor etice stabilite de o profesiune pentru membrii ei.

2. Valorile profesionale

Normele deontologice ocrotesc trei categorii de valori: valori generale, valori particulare, comune mai multor profesii, si valori specifice unei profesii.
Valori generale sunt considerate adevarul, cinstea, dreptatea, demnitatea etc. Din categoria valorilor impartasite de mai mule profesii fac parte: independenta profesionala, respectarea secretului profesional. Valorile specifice unei profesiuni sunt determinate de functia si de misiunea sociala a profesiunii. Astfel, in cazul medicinei, valori specifice sunt: subordonarea activitatii intereselor bolnavului, nediscriminarea intre bolnavi, interdictia utilizarii cunostintelor medicale impotriva legilor umanitatii etc. In cazul avocaturii, valorile specifice sunt: o cat mai buna reprezentare a clientului in fata autoritatilor publice, corectitudinea gestionarii fondurilor clientului, evitarea conflictului de interese etc. In cazul jurnalismului, valorile specifice sunt: veridicitate si onestitate in culegerea si difuzarea informatiei, respectarea egalitatii si respingerea discriminarii etc.
Asadar, deontologia fiecarei profesiuni se individualizeaza prin valorile specifice ocrotite.

3. Deontologia profesieie de jurnalist

“Peste tot in lume, profesia jurnalistica ea insasi, editori si jurnalisti, si-a pus intrebari, si continua sa o faca, asupra unei etici si deontologi profesionale” .


Inainte de a vorbi despre normele de conduita si obligatiile etice enuntate de deontologia jurnalistica, trebuie sa stabilim ce intelegem prin profesiunea de jurnalist. Majoritatea definitiilor profesiunii de jurnalist se refera in special la unde si cum isi desfasoara activitatea un jurnalist si mai putin la ceea ce face acesta. Profesia de jurnalist „este definita prin apartenenta la o institutie mass-media (unde se desfasoara activitatea) si prin caracterul constant si remunerat al activitatilor (cum se desfasoara activitatea)” .
Spre exemplu, in art. 2 al Statutului jurnalistului, elaborat de Conventia Organizatiilor de Media, se spune ca “Jurnalist este acea persoana care exercita dreptul inviolabil la libera exprimare si a carei principala sursa de venituri este obtinuta din realizarea de produse jurnalistice – fie ca angajat, fie independent - indiferent de domeniul mass-media in care lucreaza (presa scrisa, audiovizual, online, etc.)”.
Codul deontologic redactat de Clubul Roman de Presa defineste ziaristul profesionist ca fiind “persoana care are drept ocupatie principala si retribuita presa, posesoare a unei carti de presa recunoscuta de una din organizatiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presa, secretar de redactie, sef de sectie sau departament, redactor sef sau adjunct, director de publicatie, radio sau televiziune, cu o vechime minima in presa de un an (perioada ce reprezinta stagiul in aceasta activitate)”.
Exercitarea unui jurnalism responsabil se inscrie in trei domenii: morala, drept si deontologie profesionala. Morala, individuala sau colectiva, dicteaza principii si reguli generale de conduita. Legea reglementeaza drepturile si libertatile individuale, precum si obligatiile corelative acestora si sanctiunile aplicabile. Deontologia profesionala stabileste reguli de conduita dincolo de domeniul legii.


Aceste trei domenii se suprapun intr-o oarecare masura, interfereaza unele cu altele si se confirma. Deontologia nu se poate fundamenta decat pe “principiile moralei, precum obligatia adevarului si respectul celuilalt, libertatea de expresie, democratia, veridicitatea, pluralismul informatiei, respectul legalitatii, al vietii private si al imaginii fiecarui individ, drepturile speciale ale tineratului si ale copiilor, eliminarea oricarui tip de discriminare” .
Legea stabileste o parte din limitele libertatii jurnalismului, reglementand domenii precum infractiunile ce pot fi savarsite prin intermediul mass-media, informatiile cu caracter secret, liberul acces la informatiile de interes public etc.
Dincolo de aceste reglementari legale, incepe un domeniu “al libertatilor neprecizate, deschise unor interpretari diferite” . Acesta este domeniul deontologiei profesionale.
In majoritatea democratiilor, fixarea cadrului si limitelor jurnalismului se realizeaza prin reglementari legale si autoreglementarea profesionala autonoma. Aceste doua instrumente se gasesc in dozaje diferite, combinandu-se si completandu-se reciproc .
Dreptul si deontologia au numeroase spatii comune, dar anumite comportamente jurnalistice nu sunt de domeniul legii. Spre exemplu, ierarhizarea informatiilor, separarea clara a faptelor de opinii, mijloacele utilizate pentru obtinerea informatiilor, respectarea vietii private, intervievarea victimelor si rudelor acestora, publicarea informatiilor despre sinucideri sau violuri etc. sunt chestiuni care ridica serioase probleme de ordin etic. Exista situatii in care legea impune principii atat de generale incat lasa jurnalistilor posibilitatea sa aleaga intre foarte multe alternative posibile. Aceste situatii, in care marja de apreciere este foarte larga, obliga jurnalistul sa-si angajeze propria judecata. Cand se confrunta cu astfel de cazuri, jurnalistul poate fi ajutat de deontologie. Aceasta poate ajuta la clarificarea problemelor si poate oferi o linie directoare.


Dincolo de sarcinile comune asumate de drept si deontologia profesionala, exista situatii in care cele doua domenii intra in conflict. In anumite situatii, deontologia intra in contradictie cu legea si chiar accepta incalcarea ei . Cele mai fracvente incalcari ale legii se refera la divulgarea informatiilor cu caracter secret. In multe cazuri, legile care restrictioneaza accesul la astfel de informatii intra in conflict cu libertatea informatiei.
Deontologia profesionala este o conciliere intre nevoile si drepturile publicului, pe de o parte, si cele ale profesiei, pe de alta parte . Ea supune activitatea de presa controlului publicului. Publicul este deopotriva “consumator al produsului, persoana demna de respect si cetatean cu dreptul de a fi informat” .
O obiectie des intalnita cu privire la deontologia profesionala se refera la faptul ca aceasta nu este altceva decat un ansamblu de reguli constrangatoare, care se adauga reglementarilor legale care fixeaza limitele libertatii de exprimare. “Tinand cont de faptul ca nici o libertate nu se poate exercita facand abstractie de libertatile celuilalt, deontologia profesionala impune, fara indoiala, constrangerile cele mai juste in masura in care ele sunt rezultatul insusi al unei actiuni voluntare si libere a profesiei – si a societatii, cand aceasta vrea cu adevarat sa participe” . Prin urmare, departe de a fi doar un alt fel de constrangere la adresa libertatii presei, deontologia poate fi considerata chiar o conditie a acestei libertati, prescriptiile ei punand in evidenta “valori generale fundamentale – independenta, pluralism, onestitate – care in realitate garanteaza mentinerea libertatii, deopotriva pentru cei care fac informatia si pentru publicul caruia ii era destinata” .








Copyright © Contact | Trimite referat