Aceasta secventa cuprinde mai multe momente importante:
-primirea jurnalistilor;
-deschiderea conferintei;
-discursul reprezentantului organizatiei;
-intrebarile;
-inchiderea conferintei;
-dialogul informai (cafeaua si racoritoarele).
2.1. Primirea jurnalistilor
La intrarea in sala de conferinta, jurnalistii vor fi intampinati de doi-trei reprezentanti ai biroului de presa sau ai organizatiei. Acestia trebuie sa fie persoane care cunosc toate detaliile conferintei si care le pot oferi informatii jurnalistilor cu care se intalnesc; ei vor purta ecusoane pentru a putea fi identificati si vor avea o lista a invitatilor (in ordine alfabetica sau a institutiilor de presa) pentru a putea tine evidenta celor prezenti sau absenti; totodata, ei le vor inmana jurnalistilor dosarele de presa, eventualele ecusoane si ii vor conduce in sala. Purtatorul de cuvant sau seful biroului de presa va saluta ziaristii, va schimba cateva cuvinte cu ei si ii va invita sa se aseze in functie de preferintele fiecaruia. Nu este indicat sa li se sugereze pe ce scaune sau in ce parte a salii sa stea, deoarece un asemenea comportament autoritarist poate starni suspiciuni de tipul: "De ce unii stau mai in fata ? ", "De ce acei ziaristi au fost plasati unul langa altul?", "De ce trebuie sa stau langa X, pe care nu-1 agreez ? " etc.
2.2. Deschiderea conferintei
Conferinta trebuie sa inceapa la ora anuntata in invitatie; intarziatii pot fi asteptati maxim 10 minute, timp in care fotografii pot sa-si faca meseria, fara sa stinghereasca desfasurarea conferintei.
Desi in majoritatea lucrarilor de specialitate se precizeaza faptul ca o conferinta de presa este condusa de persoana cea mai importanta din organizatie, consider ca, daca in organizatia respectiva exista un purtator de cuvant, e mult mai bine ca acesta sa joace rolul de moderator. O asemenea optiune mi se pare mai potrivita deoarece purtatorul de cuvant are o experienta mai bogata in lucrul cu jurnalistii, ii cunoaste mai bine si poate anticipa unele reactii ale acestora; in plus, daca va modera discutiile, va fi o prezenta activa, nu doar un simplu element de decor, asa cum, din nefericire, se intampla adeseori. Un bun purtator de cuvant poate (prin pregatirea si experienta sa) sa sesizeze rapid atat momentele tensionate (cand ziaristii se infierbanta si liderii organizatiei sunt pusi in dificultate), cat si momentele "moarte", cand jurnalistii nu mai pun intrebari, in asemenea situatii, el are posibilitatea, ca moderator, sa intervina eficient, cu tact, pentru a reaseza lucrurile pe fagasul lor normal (rolul purtatorului de cuvant va fi scos mai bine in evidenta in subcapitolul consacrat "momentului intrebarilor").
In deschidere, persoana care conduce conferinta de presa trebuie sa-i salute pe jurnalisti, sa le multumeasca pentru participare, sa precizeze titlul (tema) conferintei si sa-i prezinte, in ordine ierarhica (nume si functie), pe reprezentantii organizatiei care iau parte la intalnirea cu presa.
Apoi, va reaminti programul conferintei, aratand cine va vorbi din partea organizatiei, cat timp va dura aceasta interventie (maxim 15-20 de minute), cat timp este alocat pentru intrebari si raspunsuri (maxim 45-60 de minute) si va invita jurnalistii ca, dupa terminarea conferintei, sa ia parte la un dialog informai, servind o cafea, racori¬toare, fursecuri etc. (specificand timpul afectat: maxim 30-40 de minute). Aceste intervale de timp sunt orientative; ele depind de cantitatea de informatie ce este continuta in discurs, precum si de interesul pe care il dovedesc ziaristii pentru subiectul respectiv. Oricum, nu este recomandat ca aceste valori sa fie depasite cu mult: conferinta nu trebuie sa dureze mai mult de 60-80 de minute.
Dupa aceasta scurta introducere, cel ce conduce conferinta ii va da cuvantul celui mai important reprezentant al organizatiei aflat in sala.
2.3. Discursul reprezentantului organizatiei
Discursul va fi rostit de un membru marcant al organizatiei (de obicei, directorul), care a fost in prealabil pregatit de membrii biroului de presa. Daca nu a avut ocazia sa o faca inainte, la inceputul alocutiunii sale el va saluta jurnalistii si va prezenta, pe scurt, tema conferintei. Daca subiectul impune precizarea unor aspecte tehnice, pe langa repre¬zentantul conducerii organizatiei pot interveni specialisti care cunosc in amanunt problemele respective; in acest caz, cel care va tine discursul va preciza importanta specifica a fiecaruia dintre aceste aspecte. De obicei insa, rolul specialistilor este de a participa la dialogul din cea de-a doua parte a conferintei de presa, raspunzand la acele intrebari ale jurnalistilor care vizeaza detalii de ordin tehnic. Atentie insa: in fata presei nu trebuie sa apara tot "statul major" al organizatiei, ci maxim 3-4 persoane, care cunosc foarte bine problemele respective si care vor interveni pe parcurs.
Indiferent de numarul celor care intervin in diferitele momente ale conferintei, trebuie sa se respecte durata de desfasurare stabilita si anuntata initial.
Cel mai eficient discurs este acela care nu e citit, ceea ce nu inseamna improvizatie. Vorbitorul (care a exersat de mai multe ori modul de prezentare a discursului) poate sa aiba in fata o schita cu ideile prin¬cipale, axata pe cuvintele-cheie ce strucureaza alocutiunea sa. Aceasta ii va permite sa nu se abata de la firul principal al alocutiunii si sa detina permanent controlul asupra derularii discursului si a incadrarii in timp.
Dezavantajele unui discurs citit: in cazul in care textul discursului este citit, jurnalistii ar putea ramane cu impresia ca persoana respectiva nu cunoaste foarte bine subiectul. De asemenea, daca cel care citeste textul nu a facut mai multe repetitii, pentru a invata cum sa faca o lectura atractiva (prin ritm, accente, pauze, inflexiuni ale vocii), el risca sa piarda atentia publicului, fie pentru ca se grabeste si inghite sunete, fie pentru ca este prea lent si devine monoton.
Dezavantajele unui discurs liber: exista riscul ca vorbitorul, tinand un discurs liber, fara un plan bine structurat, a) sa se piarda in amanunte si sa depaseasca timpul afectat; b) sa faca tot felul de paranteze si sa devina plictisitor sau greu de urmarit; c) sa ofere prea multe informatii, golindu-si tolba si eliminand astfel etapa intrebarilor.
Reprezentantul organizatiei nu trebuie sa uite nici o clipa ca se adreseaza unor jurnalisti, adica unor oameni specializati in cautarea informatiei si in organizarea ei pentru a o face cat mai accesibila publicului. De aceea, el va trebui sa-si structureze mesajul in functie de acest public specific. "Planul discursului sau va respecta principiile comunicarii jurnalistice, avand ideea principala la inceput, iar apoi informatii complementare, asezate in ordinea descrescatoare a importantei. Finalul discursului va relua ideea principala, cu o deschidere spre viitor, daca este posibil. Discursul trebuie sa cuprinda exemple, compa¬ratii, anecdote, elemente de umor, pentru a fi atragator si concret." (Ph. Bachmann, 1994, p. 120)
De asemenea, in timpul discursului, vorbitorul trebuie sa evite sa dea informatii "confidentiale" sau aflate sub embargo (vezi J.L. Deschepper, 1990, p. 85). intai, pentru ca se poate intampla ca el sa nu fi precizat foarte clar unde incepe si unde se termina partea confidentiala, fapt care-i va irita pe ziaristi, deoarece ei nu mai stiu ce se poate face public si ce nu. A doua oara, pentru ca, asa cum am mai aratat, exista riscul ca nu toti gazetarii sa respecte aceste indicatii.
Discursul trebuie rostit cu mare grija, astfel incat jurnalistii sa nu aiba impresia ca li se indica felul cum trebuie sa scrie, despre ce au si despre ce nu au voie sa scrie, ce idei trebuie subliniate, ce pozitii trebuie sustinute sau contrazise etc.
In esenta, trebuie sa se tina seama de faptul ca "o conferinta de presa nu este totuna cu o declaratie", ca "trebuie sa li se lase jurnalistilor suficienta materie si suficient timp" pentru a pune intrebari (C. Darroy et alii, 1990, p. 53). in cazul in care lor li se refuza un rol activ, de parteneri la un schimb de informatii, mesajul conferintei nu se va bucura de interesul reprezentantilor presei si va fi slab mediatizat.
2.4.Intrebarile
Aceasta parte a conferintei, in care ziaristii pun intrebari si reprezentantii organizatiei dau raspunsuri, este considerata, in toate lucrarile de specialitate, un moment esential al intalnirii cu presa. De fapt, este o ocazie ca, in mod direct, sa se ia pulsul presei, sa se constate cum reactioneaza jurnalistii la informatia primita si, uneori, sa se modifice o anumita tendinta sau atitudine a presei in favoarea organizatiei. Daca aceasta secventa este bine condusa, ea va permite distribuirea informa¬tiilor care nu au fost prezentate in timpul discursului; daca e prost condusa, va scoate in evidenta punctele slabe ale organizatiei.
Pentru a se obtine un beneficiu de imagine, este necesar ca acela care conduce conferinta sa fie un profesionist. De aceea, asa cum am subliniat in subcapitolul "Deschiderea conferintei", este important ca moderatorul conferintei sa fie purtatorul de cuvant sau un membru al biroului de presa: un asemenea specialist cunoaste bine lumea presei, reactiile jurnalistilor, are experienta in conducerea acestor dialoguri si poate interveni cu tact pentru a rezolva unele momente mai dificile.
In cele ce urmeaza, voi scoate in evidenta cateva dintre etapele si situatiile ce marcheaza parcursul unei conferinte de presa, etape si situatii in care prezenta unei persoane competente este absolut necesara. Voi considera, pentru a simplifica expunerea, ca aceasta persoana este purtatorul de cuvant; la fel de bine poate fi insa un membru al biroului de presa, care are o pregatire de specialitate si o experienta in domeniu.
Dupa terminarea discursului (sau a discursurilor), purtatorul de cuvant le multumeste celor ce au vorbit si invita jurnalistii sa puna intrebari, reamintindu-le timpul pe care il au la dispozitie. Totodata, el anunta ca va da cuvantul in ordinea in care jurnalistii vor solicita acest lucru. Purtatorul de cuvant numeste ziaristul si specifica publicatia sau postul pe care el il reprezinta; in cazul cand nu isi aminteste sau nu este sigur de nume ori de redactie, il roaga pe acesta sa se prezinte singur. Aceasta introducere este importanta pentru ca ii da reprezentantului organizatiei posibilitatea sa stie cu cine vorbeste si sa-si aduca amfnte ce i s-a spus, in timpul pregatirii pentru conferinta, despre jurnalistul respectiv.
O situatie dificila, care poate sa puna in pericol succesul conferintei, apare atunci cand, dupa anuntarea acestui moment, nici un gazetar nu-si manifesta intentia (dorinta) de a pune intrebari. Pentru a evita astfel de momente de "tacere penibila", purtatorul de cuvant, cunoscand bine subiectul si stiind ca nu au fost date toate informatiile de interes, le poate pune cateva intrebari reprezentantilor organizatiei. Acestia, prin raspunsurile pe care le dau, deschid noi perspective de abordare a subiectului, mai ales daca au grija sa nu ofere toate informatiile si sa trezeasca astfel curiozitatea jurnalistilor. Aceasta interventie a purta¬torului de cuvant trebuie facuta cu mult profesionalism, deoarece ea trebuie sa convinga jurnalistii ca a fost initiata in favoarea lor.
Aceeasi tactica poate fi aplicata si in timpul dezbaterilor, in cazul in care discutia lancezeste sau se pun prea putine intrebari, dandu-se senzatia ca subiectul a fost epuizat.
In situatiile in care un jurnalist monopolizeaza discutia, punand intrebarile una dupa alta si cerand tot felul de informatii tehnice (si specialistul se lanseaza in raspunsuri amanuntite si lungi), purtatorul de cuvant intervine, sugerand ca nu este timp pentru o astfel de discutie si aratand ca se poate aranja, pentru cei interesati de asemenea detalii, o intalnire separata cu specialistul respectiv.