Definit imprecis ca teorie in sine, comentat dirs ca semnificatie decurgand in ul REALULUI sau al
INFORMATIEI , enimentul de presa reprezinta de fapt o opozitie intre realitatea ca atare si discursul jurnalistic generat
din decuparile realului purtator de virtuti enimentiale. Se impune, in consecinta, sa disociem din start faptul ca din
zonele ocurentelor brute ale vietii material/spirituale, jurnalistii filtreaza, retin, prelucreaza doar pe acelea care anunta
DISCURSUL, atat in nucleul lor semantic, cat si in simbolurile constructiei jurnalistice. O prima concluzie ar fi faptul ca
enimentul-discurs nu este o fotografie a realitatii, nici un rezultat de care se leaga un singur agent. Dupa parerile mai
multor autori citati si sintetizati de MIRELA LAZAR (cf. "Enimentul si mass-media", in "MANUAL DE JURNALISM",
coordonator Mihai Coman, vol. II, Polirom 1999, p. 108), enimentul este construit la confluenta a trei instante principale:
1) 1) Cei care PROMOVEAZA INFORMATII (sursele, de ex.)
2) 2) Cei care ASAMBLEAZA INFORMATII (jurnalistii)
3) 3) Cei care CONSUMA INFORMATII (publicul-receptor)
Aceste trei instante, sunt pentru HARVEY MOLOTCH si MARYLIN LESTER (cf. "Informer: une conduite deliberee",
apud L.Rosca, loc. cit.) in raporturi de interconditonare fara de care nu s-ar produce enimentele. Tipologia acestora, in
general acceptata si preluata in diferite alte lucrari, este urmatoarea:
a) enimente de rutina (prototipuri cotidiene, conferinte, inaugurari, rnisaje, manifestari, ceremonii, premiere ,
lansari);
b) accidente (in circulatia rutiera, navala, aeriana, inundatii, secete, taifune, seisme, alte subiecte asemanatoare
neprevazute, neificate in agenda redactionala);
c)c) scandaluri (rutiniere, intentionate, neintentionate, la nil de indivizi, de grupuri, in arii tematice care vizeaza
comportamentul, trasaturi de caracter avarice, inonestitatea, haronismul);
d) d) hazardul fericit (dar de ce doar hazardul? ne-am putea intreba stiind ca fericirea nu inseamna doarIntamplare, noroc, ci si autosortire, autoperserenta in a o cuceri); din suita "hazardului fericit" putem exemplifica pe
castigatorii la loterii, gasitorii de comori, incoronarea cu titluri, distinctii sau onoruri prin imprejurari neintuite, nestiute.
Sub o alta titulatura, Mihai Coman restrange tipologia enimentelor in "neasteptate" , "banale" si "pseudoenimente",Impartire care acopera pe o scara aparent restransa o multime de enimente intrate in stereotipia
categoriei a doua. Apeland la un alt sistem de clasificare, anuntat de H.M. KEPPLINGER si J.HABERMAIER, suntem la
curent cu titulaturi noi:
a) a) enimente originare;
b) b) enimente mediatice;
c) c) enimente insecenate.
Din perspectiva puterii de comunicare, M.Coman aduce in atentie "enimente-cheie" , "enimente similare",
"enimente tematice" asupra carora se opreste cu exemple (cf. "Introducere in sistemul mass-media", op. cit., p. 224-
225).
