Nu putem defini cat mai corect posibil relaia spatiu public contemporan-lideri, jurnalisti si receptori fara sa nu amintim
ca presa este (cel putin virtual si frecvent partial) un factor de civism si depolitizare a demersurilor ei. Asumandu-si rolul
de "caine de paza" al societatii si de aici, prin functii, mesaje si actiuni investigative, atributul de "putere in stat", presa
este si creatoarea dar si sustinatoarea unui nou spatiu public, reprezentat in opiniile lui D. Reynie si J. Habermand prin
cateva linii de forta indubiile.
Astfel, prin spatiu public trebuie sa intelegem teritoriul in care se pot discuta, dezbate si delibera probleme de interes
public major, la care sa participe actorii implicati, factori dirigiuitori si de decizie. Ei trebuie sa apeleze la argumentatia cea
mai plauzibila si convingatoare in sustinerea proiectelor si initiativelor care sa corespunda intereselor generale ale
societatii in momentul istoric respectiv. O a doua acceptie a spati ului public este mai largita, in sensul ca in campul
dezbaterilor se implica multi factori interferenti si numerosi participanti (noi vedem in acestia pe mesagerii ecourilor de
presa), astfel incat sa se ia hotarari rationale si binefacatoare.
Ce premise si ce realitati au permis (pot permite) existenta unui atare spatiu public intr-o societate moderna,
democrata?
In primul rand, individul din societatea de astazi nu mai depinde, ca in Evul Mediu, de decizii "sacre" ale regilor unsi
de Divinitate; el s - a eliberat de influenta opresiva a bisericii sau a Regalitatii, el a devenit cetatean liber, care are dreptul si
obligatia sa participe la conducerea societatii, la luarea deciziilor si la exercitiul Puterii, prin privilegiul electoral, de a alege
si de a fi ales.
In al doilea rand, dezbaterile in spatiu public egalizeaza in drepturi indivizii, eliminand pretentia adevarului absolut