Apele minerale si efectele lor terapeutice referat






Apa este elementul primordial al vieţii pe pămānt şi orice vieţuitoare, animal sau plantă, indiferent dacă este mică sau mare, nu poate trăi fără ea. Apa este "vehiculul" care dizolvă şi aduce elementele hrănitoare īn organism, acolo unde ele sīnt necesare, şi tot ea conduce īn afara organismului elementele uzate, devenite nefolositoare şi toxice.

Dacă animalele sălbatice mestecă şi īnghit instinctiv anumite argile, de pe lāngă anumite izvoare, sau beau ape īncărcate cu anumite minerale, pe care sīnt capabile să le caute zeci şi zeci de kilometri, omul este nevoit, īn schimb, să-şi compenseze simţurile, "atrofiate" şi pervertite de viaţa modernă, căutānd să se informeze corect pentru a afla ce elemente nutritive şi tămăduitoare sīnt necesare organismului pentru a-i asigura susţinerea şi viaţa. Informarea corespunzătoare este exact ceea ce urmărim prin rāndurile de faţă.
Consumarea apelor minerale acţionează profund asupra tuturor organelor interne, ajungānd pānă la cea mai mică celulă şi producānd modificări spectaculoase, īn primul rānd la nivelul tubului digestiv, al stomacului, al duodenului, al ficatului, al colecistului, al pancreasului, precum şi al aparatului urinar, prin intermediul rinichilor.



Graţie pămānturilor şi gazelor prin care trec īn drumul lor spre suprafaţă, apele minerale se īncarcă biochimic şi capătă o compoziţie chimică şi o īncărcătură geomagnetică specifică. Prima este mai uşor de analizat şi de prezentat, īn vreme ce cea de-a doua, chiar dacă este cel puţin la fel de importantă, intră mai puţin īn vederile ştiinţei actuale. Putem să clasificăm apele minerale, din punct de vedere medical, īn 11 grupe:
1 - Apele oligominerale - cele care au o mineralizare totală sub 1 g/l, fără gaze sau elemente chimice rare sau radioactive; sīnt asemănătoare cu apa potabilă. Se găsesc la Călimăneşti, la Olăneşti, la Slănic Moldova, la Felix, la Sāngeorz Băi. Din intestin, ele se resorb rapid, ca urmare a slabei lor mineralizări şi sīnt eliminate la fel de repede, mărind diureza. Efectul diuretic este acţiunea lor principală, ele scăzānd concentraţia sărurilor minerale din urină, precum şi a produşilor de degradare proteică din sānge. Creşterea diurezei produce o spălare a căilor urinare, cu eliminarea nisipului de la rinichi, a produselor inflamatorii şi a florei microbiene, cu repararea şi vindecarea căilor urinare. Ca tehnică de cură, de obicei, se administrează cantităţi mici, de 2-3 pahare a cāte 250 ml, băute īncet, dimineaţa şi la prānz, pe nemāncate, mărindu-se doza īn 2-3 săptămāni la 6-7 litri pe zi. Indicaţii: procese inflamatorii şi infecţioase cronice ale căilor urinare (pielite, cistite, hipersecreţii de uraţi, fosfaţi, oxalaţi, cu predispoziţie la litiază).
2 - Apele carbogazoase au cel puţin 1 g de CO2/l, sīnt slab acide şi astfel dizolvă multe săruri din solul prin care trec, formānd bicarbonaţi. Prin degajarea de CO2, sărurile se depun pe vase, pe pietre şi pe vegetaţia pe care o stropesc. Asemenea ape se găsesc la Slănic Moldova, la Şarul Dornei, īn Covasna, la Gheorgheni, la Bicaz. Sīnt recomandate īn cură de băut, pentru potolirea setei, prin hiperemia şi excitarea nervilor gustativi din mucoasa bucofaringiană. Prin excitarea mucoasei gastrice măresc secreţia de suc gastric şi de acid clorhidric din stomac. De asemenea, calmează durerile de stomac şi activează golirea acestuia, cresc diureza prin absorbţia mare de apă īn intestin, stimulează centrul respirator din bulb, mărind amplitudinea respiraţiilor şi creşterea ventilaţiei pulmonare. Trebuie, totuşi, făcută diferenţă īntre apa natural carbogazoasă de la izvor şi cea aşa-zis "īmbogăţită" cu CO2, care se comercializează īn butelii de plastic. Efectele terapeutice apar mai mult la apa consumată direct de la sursă şi mai puţin la cea sifonată artificial.
3 - Apele alcaline conţin cel puţin 1 g hidrocarbonat de sodiu la litrul de apă minerală. Alcalinitatea lor se manifestă prin posibilitatea de a fixa acizii. Apele alcaline sīnt, de obicei, mixte, mai ales cu conţinut de bioxid de carbon, clorurosodice, sulfuroase, sulfatate, feruginoase. Se găsesc la Arieş, la Năsăud, la Călimăneşti, la Govora, la Pucioasa, la Strunga, la Tg. Frumos.
Administrarea pe stomacul gol cu o oră şi jumătate sau două īnainte de masă are o acţiune de diminuare a secreţiei şi acidităţii stomacului. Administrarea cu puţin timp īnainte de masă (30 de minute) sau odată cu hrana provoacă o creştere a secreţiei gastrice. Băută după masă, apa alcalină neutralizează aciditatea gastrică, calmează arsurile şi durerile. Īn diabet, efectul alcalinizat al acestor ape favorizează oxidările şi, deci, o mai bună utilizare a hidraţilor de carbon. La bolnavii hepatobiliari micşorează densitatea bilei şi drenajul acesteia, ameliorānd procesele inflamatorii ale căilor biliare.
4 - Apele minerale alcalinoferoase şi feroase sīnt apele īn compoziţia cărora predomină, alături de bicarbonat, cationi de Ca şi Mg. Apele cu Ca sīnt mai valoroase, modificānd excitabilitatea neuromusculară. Īn procesele inflamatorii intestinale inhibă motilitatea intestinului, producānd constipaţia. Apele calcice sīnt diuretice prin mecanisme complexe; de asemenea, schimbānd reacţia urinei, īi inhibă germenii sensibili īn mediul acid. Se găsesc la Borsec, īn Covasna, la Sāngeorz, la Slănic Moldova.




5 - Apele feruginoase trebuie să conţină cel puţin 10 mg ioni de fier la 1l apă minerală. Aceste ape conţin īntotdeauna şi bioxid de carbon, dar şi foarte frecvent săruri de claciu şi sulfaţi clorurosodici. Se găsesc la Tuşnad, la Vatra Dornei, la Buziaş, īn Covasna. Indicaţii: īn maladii infecţioase cronice, intoxicaţii cronice, hemoragii repetate, īn carenţă de fier exogen sau prin nevoi sporite din parazitoze şi boli de ficat.
6 - Apele arsenicale conţin īn cantităţi foarte mici, respectiv 0,7 ion arsenic/l. Arsenicul există īn mod normal īn tiroidă, glanda mamară, oase, piele, păr, sānge menstrual. Acţiunea principală a arsenicului se exercită asupra proceselor de nutriţie generală, diminuānd arderile tisulare, favorizānd asimilarea. Se īntālnesc īn Covasna sau la Şarul Dornei. Sīnt indicate īn stări de debilitate, mai ales la copii, de convalescenţă, anemii secundare, disfuncţii tiroidiene cu metabolism ridicat, psoriazis. Administrarea se face cu cantităţi mici, de 25 ml, de două ori pe zi, pānă la 250 ml/zi. La sfārşitul curei, cantitatea se micşorează treptat.
7 - Apele sărate (clorurosodice), cu cel puţin 1 g de sare/l, pānă la 15 g/l, ape utilizabile īn cura internă. Se găsesc la Piatra Neamţ, la Ocna Sibiului, la Tārgu Ocna, īn Vrancea. Acţiunea lor la nivelul aparatului digestiv este de a excita mucoasa gastrică, potenţānd secreţia gastrică. De asemenea, produc o creştere importantă a motilităţii şi a secreţiei intestinale, mai ales dacă au īn compoziţie şi sulfaţi. Indicaţiile importante ale curei interne sīnt gastrita hipotonică īn constipaţii cronice, obezitate, stări dismetabolice. Contraindicaţia apelor sărate īn cură internă este hipertensiunea şi dezechilibrele hidroelectrolitice.
8 - Apele iodurate - conţin cel puţin 1 mg iod/kg. Sīnt īn asociere cu apele clorurosodice, avānd o origine comună din flora şi fauna mărilor de odinioară. Se găsesc la Bazna, la Sărata Monteoru, la Pucioasa. Se recomandă īn boli tiroidiene cu deficit de iod, īn tulburări funcţionale ale glandelor sexuale la femei. Eliminarea iodului prin mucoasa alveolară ameliorează procesul inflamator al căilor respiratorii superioare şi inferioare.
9 - Apele sulfuroase trebuie să conţină cel puţin 1 mg sulf titrabil/l, sub formă de hidrogen sulfurat. Şi aceste ape sulfuroase sīnt īn combinaţie cu alte elemente din cele deja prezentate. Se găsesc la Herculane, la Strunga, la Tārgu Frumos, la Nicolina-Iaşi, la Pucioasa, la Tg. Ocna, la Mangalia, la Olăneşti. Au acţiune la nivelul stomacului, cresc secreţia gastrică, de asemenea şi peristaltismul intestinal, combătānd constipaţia. La nivelul ficatului, exercită un efect de eliminare a secreţiei biliare, la nivelul intestinului au efect antitoxic īn intoxicaţii cu mercur, plumb şi zinc. Sīnt indicate īn constipaţii şi īn colite cronice, īn afecţiuni cronice ale ficatului şi vezicii biliare, īn diabetul zaharat, īn hiperglicemie şi īn intoxicaţii cronice cu metale grele.
10 - Apele sulfatate - īn această categorie intră apele minerale care conţin cel puţin 1 g de substanţe solide dizolvate la 1l, īn care predomină sulfaţii. Acţiunea lor este īn special asupra intestinului, ficatului şi căilor biliare, prin mărirea secreţiei şi excreţiei din aceste organe. Se găsesc la Bălţăteşti - Neamţ, la Buziaş-Cluj, la Breazu - Iaşi, la Tg. Ocna, la Slănic Moldova. Mod de administrare: apele sulfatate se prescriu dimineaţa, pe nemāncate, īn cantitate de 100-300 ml, īn raport cu concentraţia lor şi, de preferinţă, calde. Dacă sīnt mai concentrate de 10 g/l nu pot fi folosite decāt cu pauze intercalate şi diluate cu apă potabilă.
11 - Apele radioactive - conţin cantităţi variabile de uraniu, actiniu sau thoriu. Nu sīnt recomandabile, deoarece radioactivitatea generală a crescut mult, cu urmări nedorite īn creşterea frecvenţei cancerului. Se găsesc la Borsec, la Herculane, la Sāngeorz-Băi, la Vatra Dornei, la 1 Mai.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Scriitori romani