In diferite studii se arata ca aceia care se autodeclara dependenti de televizor recunosc ca, prin vizionarea TV, evita trairea unor stari negative cum ar fi singuratatea, tristetea, nelinistea, starile obsesive sau reflectiile negative. "Televiziunea, se arata in aceste studii, este capa¬bila sa alunge, pe moment, gandurile, stresul, grijile, sentimentele de nemultumire, frustrare sau neimplinire, corelate cu problemele de con¬stiinta aferente ei. Cei care sunt agitati, singuri, care au o viata dezordonata, se ataseaza de televizor pentru a se simti mai putin agitati si mai putin singuri, mai echilibrati psihic."
Pe perioada vizionarii, televiziunea organizeaza gandurile, le concentreaza in directia urmaririi scenariului TV. Problema apare insa dupa incheierea vizionarii, atunci cand gandurile negative, grijile sau problemele revin in mod amplificat, ceea ce face ca telespectatorul sa fie atras si mai puternic sa redeschida televizorul.
Cercetatorii constata ca, desi televizorul este folosit initial pentru eliminarea starilor negative, de tensiune sau stres, in final, acesta reuseste sa agraveze, sa intensifice aceste stari.
"Prin comparatie cu cei care se uita la televizor mai putin de doua ore pe zi, observa R. Kubey, telespectatorii inraiti (peste patru ore zilnic) afirma ca se simt mai rau cand sunt singuri si cand sunt in situatii dezorganizate, precum asteptatul la rand sau pauza dintre diferitele activitati. () Aceste descoperiri sugereaza o posibila dependenta de mijlocul de comunicare, ce devine necesar pentru a umple golurile provocate de insingurare sau de timpul liber. Cau¬tarea de senzatii si evitarea gandurilor, amintirilor si emotiilor pesimiste sunt si ele cauze importante ale aparitiei dependentei."
Televiziunea, ca pricina de amplificare a stresului, a nelinistii si dezordinii mentale, dar si ca mijloc al indepartarii acestor probleme - pe perioada vizionarii - devine un mecanism perfect al generarii dependentei. Mai bine zis, cu cat ne uitam mai mult la televizor, cu atat creste posibilitatea de a ne simti mai rau, din punct de vedere psihic, in lipsa televizorului si, prin urmare, cu atat mai mult vom resimti nevoia de a relua vizionarea. R. Kubey subliniaza existenta acestui cerc vicios "in care experienta starilor si gandurilor pesimiste traite in singu¬ratate se poate corela cu sentimentul de eliberare pe care oamenii il traiesc, uitandu-se la televizor" .
In plus, oamenii se vor simti tot mai dependenti de micul ecran, deoarece, arata Kubey, "ca urmare a unui numar mare de ore petrecute in fata televizorului de-a lungul anilor, unii oameni se pot dezobisnui sa petreaca timpul singuri, sa se distreze sau sa-si focalizeze atentia asupra a ceva anume. Numarul mare de ore petrecute in fata televizorului poate conduce, de-a lungul anilor, la scaderea tolerantei fata de propria persoana. Este posibil ca oamenii singuratici, inclinati mai mult spre folosirea televizorului, sa devina chiar irascibili cand sunt singuri si lasati fara vreo activitate de ordin social" .
Cei batrani si singuri, uitandu-se la televizor, se insingureaza si mai mult, devin si mai putin capabili sa-si gestioneze singuratatea, gandindu-se la ceva, citind, facand un efort de concentrare asupra unei activitati anume, cautand comunicarea cu ceilalti. Televizorul devine pentru ei mediul indispensabil pe fondul caruia isi desfa¬soara viata cotidiana si, cu toate ca este dureros sa o spunem, un anestezic general care-i face sa uite de golul sau lipsa de sens pe care viata lor o dobandeste, prin insusi faptul consumarii ei, risipirii ei in fata televizorului.
