ROLUL TELEVIZIUNII IN CRIZA RATIONAMENTULUI MATEMATIC SI A GANDIRII STIINTIFICE referat





Nedezvoltarea normala a ariilor neuronale ale emisferei stangi afecteaza atat scrierea sau stapanirea corecta a limbii, cat si ratio¬namentul matematic, capacitatea de a rationa logic si analitic in general. De altfel, intre gandirea matematica si limba exista o stransa legatura. Exista o multime de studii care arata ca, in general, copiii cu un talent exceptional la matematica prezinta si abili¬tati superioare in folosirea limbii. In principal, stapanirea gramaticii ajuta la dezvoltarea gandirii matematice. Un exemplu sugestiv il constituie faptul ca folosirea corecta a cuvintelor: inainte, dupa, daca, atunci, deoarece, ajuta la organizarea logica a gandirii. Sta¬panirea gramaticii inlesneste dezvoltarea logicii, a gandirii analitice si sintetice, procese esentiale pentru progresul in stiintele exacte.
Atat de puternic este declinul facultatii de a rationa in America si in tarile occidentale in general, incat sintagma generatia weak reasoners ("a celor care rationeaza slab") a devenit extrem de raspandita in mediile de specialitate.
Studiile asupra acestui fenomen sunt numeroase si suficient de concludente. Spre exemplu, "dismal (deprimant sau jalnic) este termenul cu care a fost caracterizata competenta elevilor la matematica in urma testarii realizate in anul 1986 de catre NAEP. () Abilitatile elevilor in a raspunde intrebarilor ce solicita aplicarea conceptelor sau a strategiilor elementare de rezolvare a problemelor erau, in mod alarmant, foarte departe de nivelul cerut in cadrul unei vieti normale sau a unei profesii obisnuite. Doar 6,4% din elevii de 17 ani puteau rezolva o problema ce necesita nu numai cunostinte simple asupra numerelor, dar si o oarecare perse¬verenta" . Fenomenul este atat de raspandit astazi in societatea occidentala si atat de greu de controlat, incat specialistii apreciaza ca, odata cu trecerea timpului, criza gandirii analitice si a rezolvarii de probleme se va adanci extrem de mult. Rationamentul matematic, abordarea unor discipline ca fizica, chimia sau, in general, a gandirii stiintifice va fi inca una din problemele cu care se vor confrunta generatiile viitoare, in conditiile in care nu se va face nimic in vederea eliberarii de sub tirania televizualului.





Strategii de invatare sau de gandire
- Din cauze genetice sau ca urmare a experientei culturale, se poate constata ca oamenii sau popoarele inclina sa-si dezvolte mai puternic strategiile de operationare mentala mediate preponderent de una din emisferele cerebrale.
- Crestinismul poate fi considerat religia sau cultura care favorizeaza cel mai mult o dezvoltare echilibrata a ambelor emisfere cerebrale - atat gandirea simbolica si intuitiva, cat si pe cea logica si analitica.
- Cultura video modeleaza creierul determinand o alta perceptie a lumii, un alt mod de a fi, diferit sau chiar contrar celui in care au gandit si au trait generatiile de dinaintea erei televizualului.
- Doctorul Wendi Heller afirma ca televizorul este periculos nu numai pentru ca angajeaza preferential emisfera dreapta, ci, cu mult mai mult, pentru faptul ca presupune numai activarea sistemelor inferioare de procesare a informatiei ale acestei emisfere, in principal, a celor ce tin de vizual.
Am aratat mai inainte ca activitatile cognitive, activitatea omului in general, depind de functionarea simultana a ambelor emisfere cerebrale, de buna colaborare sau comunicare dintre ariile neuronale ale acestora. Trebuie precizat insa ca exista activitati care necesita o implicare mai puternica doar a uneia din emisfere, in functie de specificul ei functional. Astfel, activitatile care presupun mai mult vizualul (recunoasterea configuratiilor, desenul) pot necesita o implicare mai puter¬nica a emisferei drepte, pe cand cele care cer o organizare logica a datelor solicita mai mult emisfera stanga.
Sunt copii sau oameni care au o capacitate mai dezvoltata de a retine imaginile, de a le asocia intuitiv. Altii, dimpotriva, se bazeaza mai mult pe gandirea logica, pe analiza etc. Desigur ca idealul este stapanirea celor doua tipuri de abilitati, care tin de ambele emisfere, dar astazi aceasta se intampla tot mai rar.
De ce depinde dezvoltarea cu preponderenta a unor strategii de invatare, de perceptie si organizare a datelor realitatii specifice numai uneia din emisferele cerebrale? Cauzele, se arata in diferite studii, pot fi si genetice (o inclinatie sau un talent deosebit manifestat intr-o directie anume) insa, in cele mai multe cazuri, este vorba de modul in care limba sau mediul cultural au provocat folosirea creierului , sau prioritatea pe care o persoana a acordat-o unui anumit tip de experi¬enta.
Cultura orientala, spre exemplu, favorizeaza strategiile de gandire si perceptie ce sunt mediate, in special, de sistemele neuronale ale emisferei drepte. Procesele intuitive, de gandire simbolica sunt guvernate, preponderent, de aceasta emisfera. In schimb, cultura occidentala inclina balanta, in functionarea creierului, catre sistemele gandirii discursive, logice, analitice ale emisferei stangi. Discursivitatea, secventialitatea acestei culturi au fost favorizate, dupa McLuhan, de aparitia alfabetului si de dezvoltarea exploziva a tiparirii de carte.
In baza acestor consideratii, gandirea crestina ortodoxa poate fi socotita ca fiind ideala pentru dezvoltarea echilibrata a emisferelor cerebrale, deoarece ea cultiva atat gandirea simbolica, intuitiva, religi¬oasa, cat si pe cea logica si discursiva, atat cultura cartii, ratiunea, logica discursiva, cat si gandirea metafizica, aflata dincolo de silogismul intelectual. In crestinismul occidental - catolicism si protestantism - se poate observa cu usurinta inclinarea balantei in favoarea rationalismului, adica a emisferei stangi, a civilizatiei dominate de secvential si analitic, lucru care a favorizat dezvoltarea tehnologiei si a tehnicii cu riscul pierderii dimensiunii spirituale.
Avand in vedere aceasta posibilitate a creierului uman de a favoriza preferential activarea si dezvoltarea uneia din emisfere (anumite strategii de gandire si perceptie sau un orizont specific de intelegere si raportare la realitate), s-ar putea presupune ca televizorul nu face alt¬ceva decat sa-i modeleze omului modern un mod de gandire si perceptie de tip rasaritean, simbolic si intuitiv, cel de care raspunde emisfera dreapta. In perioada anilor '70, in contextul aparitiei noii generatii, McLuhan emitea, de altfel, aceasta ipoteza.
Stimularea preferentiala, prin cultura vizualului, a emisferei drepte la noua generatie, aprecia McLuhan, va duce la reintoarcerea omenirii catre cultura tribala, holistica, la dezvoltarea gandirii metaforice, simbolice si chiar religioase, ce va inlocui gandirea analitica, logica, pe care a produs-o civilizatia alfabetului (ca succesiune liniara), a cartii sau, in general, cultura occidentala . Intoarcerea tinerilor la natura, la placere, la simtualitate si senzualitate, odata cu negarea violenta a tuturor randuielilor, a civilizatiei cartii, a lumii liniare si discursive ar fi sustinut partial aceasta ipoteza. Cercetarile ulterioare ofera insa o cu totul alta perspectiva asupra acestui fenomen.
Intr-adevar, cultura TV produce o transformare profunda in ceea ce priveste orizontul de perceptie si intelegere a lumii de catre noua generatie. Un alt mod de a vedea lucrurile, alte asteptari, identitati si obiective pot fi cu usurinta observate la acesti tineri. Toate procesele ce tin de emisfera stanga - logica, analiza, planificarea - sunt dezavantajate sau prost dezvoltate. Se poate remarca, in schimb, o atractie catre practicile orientale, catre perceptia senzuala sau emotionala, catre organizare sociala sau comunitara care neaga regulile, imperativele sau programul, optand pentru o ordine de tip tribal, in care domneste senzualitatea, pansexualismul si chiar violenta. Pana aici, McLuhan a anticipat bine. Cultura video modeleaza creierul determinand o alta perceptie a lumii, un alt mod de a fi, diferit sau chiar contrar celui in care au gandit si au trait generatiile de dinaintea erei televizualului.
Defavorizarea strategiilor de operare pe emisfera stanga - gandirea discursiva, analitica etc. - si favorizarea unor arii neuronale ale emisferei drepte nu conduc insa, arata cercetarile recente, la reintoarcerea lumii catre civilizatia de dinaintea alfabetului, la gandirea simbo¬lica si intuitiva. Niciodata omul culturii video nu va putea atinge performantele cognitive, intelegerea si creativitatea culturilor in care strategiile de operare pe emisfera dreapta erau precumpanitoare. Pentru a se fi putut intampla acest lucru, cortexul acestor oameni ar fi trebuit sa fie dezvoltat normal, lucru pe care cultura televizualului nu-l permite.
Emisfera stanga nu este defavorizata numai in dezvoltarea strategiilor ce mediaza abilitatile superioare de gandire, ci si in ceea ce priveste celelalte sisteme de operare. Acest fenomen va avea repercusiuni asupra tuturor proceselor de gandire, asupra intregii acti¬vitati a cortexului, deoarece nici un proces nu este mediat exclusiv de o singura emisfera. Pentru a intelege si prelucra mesajul receptat de ariile corticale ale emisferei drepte, a-l adanci simbolic si a organiza un raspuns constient la acesta, este necesara si o implicare a emisferei stangi. Dupa cum vom vedea mai tarziu, mai impor¬tanta decat functionarea separata a celor doua emisfere este buna comunicare a acestora (interactivitatea si complementaritatea). Intreruperea partiala a acestei co¬municari sau slabirea ei are consecinte grave pentru mintea omului.
Cercetatorii arata, de asemenea, ca televizorul este daunator pentru dezvoltarea creierului atat pentru ca inhiba configurarea retelelor neuronale ale emisferei stangi, cat si pentru faptul ca nici macar emisferei drepte nu-i ofera conditiile unei dezvoltari normale. Doctorul Wendi Heller afirma ca "televizorul este periculos nu numai pentru ca angajeaza prefe¬rential emisfera dreapta, ci, cu mult mai mult, pentru faptul ca presupune o activare numai a sistemelor inferioare de procesare a informatiei ale acestei emisfere, in principal a celor ce tin de vizual." Desi televiziunea stimuleaza o procesare mai ales in ariile neuronale ale emisferei drepte, aceasta se reduce doar la acele sisteme ce mediaza procese ca: recunoasterea imaginilor, secventialitatea, schimbarile rapide ale planurilor, gestica, limbaj telegrafic, emotia, si nu in ceea ce priveste proce¬sele mentale superioare mediate de aceasta emisfera. Acele sisteme ce raspund, de pilda, de gandirea simbolica, intuitie etc. vor ramane la fel de nedezvoltate ca si cele ale gandirii logice care tin de emisfera stanga. Prin urmare, in mod esential, televiziunea inhiba dezvoltarea ariilor corticale ce raspund de procesele mentale superioare (atentie, concentrare, judecata analitica, sinteza, gandire simbolica, memorie, motivatie), indiferent ca acestea apartin emisferei stangi sau emisferei drepte.
Omul culturii traditionale, taranul de acum cateva generatii, chiar daca nu beneficia de lectura sau de o educatie intelectuala pentru dezvoltarea gandirii, prin modul sau de viata putea asigura stimulii sau provocarile necesare dezvoltarii normale a creierului. Contactul viu si permanent cu natura, relatiile comunitare foarte stranse, profunde, activitatea fizica extrem de variata, cultura orala, activitatile practice, manuale si nu in ultimul rand obiceiurile si credinta care structurau rational intelegerea lumii, existenta si relatia cu Dumnezeu, toate acestea ofereau un material suficient de bogat pentru stimularea corecta a dezvoltarii ambelor emisfere cerebrale, constituiau factori fundamentali in dezvoltarea echilibrata a acestora. Prin oralitate, erau solicitate atat ariile neuronale ale emisferei stangi, acelea care coordoneaza con¬structiile gramaticale, recunoasterea sunetelor, memoria activa, cat si ariile emisferei drepte, cele care proceseaza gandirea simbolica si intui¬tiva. Acti¬vitatile practice solicita ambele emisfere in mod echilibrat, deoarece partea stanga a corpului este coordonata de emisfera dreapta si invers.
Lipsa culturii orale, dar si a cartii, a timpului de reflectie, a mis¬carii fizice si a activitatii practice, privarea de mediul bogat in stimuli senzoriali pe care il oferea natura (stimuli vizuali - lumina, culoare; stimuli auditivi - sunete sau zgomote ale naturii, stimuli olfactivi etc.), toate acestea vor face ca tinerii crescuti cu televizorul, cu jocurile pe calculator sau cu Internetul sa piarda si abilitatile omului occidental: gandirea si perceptia discursiva, logica si ana¬litica, dar si pe cele ale omului oriental: gandirea simbolica si intuitiva. Chiar daca va exista o deschidere pentru o perceptie religioasa de tip oriental, ea nu va depasi nivelul superficial, magic sau se va limita, cel mai probabil, la senzitivul si emotionalul pe care televiziunea le cultiva obsesiv.
In toate culturile au existat oameni inteligenti, geniali sau inte¬lepti, indiferent daca acestia aveau tendinta de a folosi preponderent emisfera dreapta sau pe cea stanga in perceptia realitatii, in gandire si creativitate. La tinerii culturii TV nu se mai poate observa acest lucru. Dimpotriva, se poate sesiza o scadere generala a capacitatii intelectuale, a puterii de invatare, a atentiei etc. La acesti tineri, nu se mai poate pune problema unei preponderente a gandirii simbolice in defavoarea celei logice, ci aceea ca oricum ar procesa si percepe realitatea, creierul lor se arata deficient in ceea ce priveste performantele intelectuale. De ce depinde in fond inteligenta sau performanta intelectuala? In urmatoarele capitole, aceasta problema va fi tratata mai pe larg.

Vizionarea TV activeaza in mod prioritar paleocortexul
Pentru a putea vedea, mai exact, care parte a creierului - retele neuronale sau procese mentale - este activata mai puternic sau care este inhibata pe parcursul vizionarii TV trebuie, mai intai, sa ne oprim atentia asupra celor doua parti principale - doua unitati morfo-functi¬onale - ce alcatuiesc creierul uman: paleocortexul (in principal, sistemul limbic) si cortexul.
1. Creierul limbic, cunoscut si sub numele de creier visceral, este, in primul rand, "centrul fiziologic al emotiilor". El guverneaza procesele afective si mijloceste reprezentarea si comunicarea unei actiuni catre cortex. Creierul limbic filtreaza, selecteaza stimulii care actioneaza direct asupra sa inainte de a trimite informatia catre cortex pentru a fi prelucrata de catre acesta. Criteriile sale sunt insa unele de tip subiectiv - placerea, interesul, eficienta etc.
2. Cortexul este cea mai importanta parte a creierului uman. Spre deosebire de cel al mamiferelor superioare, cortexul uman este sediu al gandirii abstracte, al reflexiei, al limbajului si al tuturor proceselor mentale superioare.
Reptilele poseda numai creierul primar (reptilian), de aceea nu cunosc emotiile. Sobolanii detin si un creier limbic, insa cortexul acestora este aproape inexistent. La mamiferele superioare (cainele, pisica), poate fi intalnit cortexul, insa ariile ce guverneaza procesele mintale superioare si gandirea se gasesc numai la om.
Avand in vederea aceasta scurta prezentare a alcatuirii creierului uman, se poate intelege mai usor constatarea pe care o fac cercetatorii privind activarea preferentiala de catre televizor a sistemelor inferioare de procesare a informatiei. Wess Moor, in articolul: Televiziunea: Opiul popoarelor , sustine ca televiziunea inten¬sifica procesele desfasurate in sistemul limbic, inhiband, totodata, activitatea neocortexului.
O puternica implicare a sistemului limbic in vizionarea TV este usor de banuit, deoarece de acesta depinde elaborarea imaginilor, comunicarea prin imagini si empatia . Totodata, sistemul limbic este cel care inregistreaza actiunea traita inainte ca aceasta sa fie procesata si reflectata in cortex, este sediul impulsurilor si al acti¬unilor imediate, negandite , cele ce presupun o participare intensa si reactia spontana, adica exact acele actiuni care sunt proprii, in cel mai inalt grad, televiziunii.
Factorul emotional sau afectiv ocupa locul al treilea in ierarhia cauzelor ce determina procesarea mesajelor TV, indeosebi in ariile sistemului limbic. Ca sediu al emotiilor sau "filtru legat de tona¬litatile emotionale ale informatiei" , sistemul limbic este, in mod firesc, cel mai puternic implicat in vizionarea TV, lumea micului ecran fiind, prin excelenta, un mediu dramatic si emotional .
Referitor la participarea cortexului, mai cu seama a celui pre¬frontal, la comunicarea audio-video trebuie facuta urmatoarea re¬marca: inainte de a ajunge la cortex, "orice informatie trece mai intai prin limbic, care filtreaza informatia si excita cortexul dupa fil¬trul sau. Comunicarea de la limbic la cortex este unidirectionala" . In aceste conditii, viteza mare a derularii imaginilor si a actiunii de pe micul ecran, cantitatea uriasa de informatii vizuale pot constitui o piedica importanta in implicarea cortexului in aceasta comunicare, deoarece este foarte probabil ca sistemul limbic sa nu mai aiba ragazul necesar filtrarii informatiei si transmiterii acesteia catre cortex, comunicarea rezumandu-se atunci, mai cu seama, la trairea actiunii la nivelul limbicului care "este impermeabil oricarei logici de tip rational" . Acest fenomen este accentuat de caracterul eminamente emotional al continutului programelor TV, deoarece, cu cat emotiile sunt mai puternice si viteza de desfasurare este mai mare, cu atat este mai putin probabila procesarea informatiei in spatiul cortexului prefrontal. In cazul emotiilor deosebit de puternice , arata M. Roco - frica, exaltare etc. -, este provocata o reactie a sistemului limbic si blocata, totodata, orice reactie a zonelor corticale.
De aici rezulta ca, prin dozarea tensiunii emotionale, a vitezei de desfasurare a actiunii si, in general, prin continutul programelor TV exista posibilitatea controlarii gradului de implicare a prefron¬talului, a activitatii creierului uman pe parcursul vizionarii TV. Televiziunea se dovedeste a fi un mijloc ideal pentru antrenarea paleocortexului si sistemului limbic, inhiband, totodata, activitatea neocortexului, gandirea si procesele mentale superioare care-l deosebesc, practic, pe om de animal.

Prin slabirea comunicarii intercorticale, vizionarea TV
scade nivelul de inteligenta si performantele intelectuale
- Cercetarile demonstreaza ca inteligenta sau performanta intelectuala sunt determinate de o buna si rapida comunicare inter si intraemisferica.
- Masurarea curentilor cerebrali, pe perioada vizionarii, arata insa o reducere a comunicarii interemisferice realizate prin puntea corpului calos. De asemenea, prin stimularea saraca a cortexului, doar a unui numar redus de sisteme neuronale, vizionarea slabeste sau inhiba comunicarea nu numai intre emisfere, ci si la nivelul ariilor neuronale ale aceleiasi emisfere.
- Majoritatea specialistilor sustin ca televiziunea nu trebuie sa inlocuiasca jocurile fizice, lucrul de mana sau toate acele activitati prin care ambele parti ale creierului si conexiunile corespunzatoare lor invata sa se coordoneze intre ele.


Desi exista culturi sau comportamente care presupun o contri¬butie mai mare a strategiilor procesate doar intr-una din emisfere (dreapta sau stanga), aceasta nu inseamna totusi ca emisfera cealalta nu este normal dezvoltata si nu participa la procesul gandirii. Ultimele studii demonstreaza ca a activa, a coordona si a antrena simultan cele doua emisfere este cu mult mai important decat a dezvolta in mod individual, separat, sistemele fiecarei emisfere in parte. De fapt, de cea mai mare insemnatate in functionarea normala a cortexului, mai cu seama in ceea ce priveste abilitatile intelectuale mai inalte, este comunicarea rapida si eficienta a ariilor corticale apartinand celor doua emisfere, prin puntea care le leaga.
"Neuropsihologii sustin ca mintile care prezinta deficiente de aten¬tie si de invatare intampina dificultatea de a duce o idee in emisfera potrivita (aria procesarii ei) si de a o tine acolo suficient de mult spre a fi procesata eficient. Un studiu recent a masurat undele cerebrale in cele doua emisfere (dreapta si stanga), la un grup de copii care sufereau de LD, in timpul in care acestia indeplineau diferite sarcini de invatare. Masuratorile au fost apoi comparate cu inregistrarile undelor cerebrale facute pe un grup de elevi buni, care desfasurau aceleasi activitati. La elevii cu rezultate scolare bune s-a observat aparitia unei modificari in activitatea emisferelor, in functie de caracterul verbal sau non-verbal al activitatii, sesizan¬du se o tendinta de favorizare a activi¬tatii emisferei stangi. La copiii cu deficit de atentie si probleme de invatare s-a constatat aparitia la nivel cortical a unor modele de activitate electrica total diferite:
a) ei aveau o mai slaba activare a emisferei stangi chiar si in timpul vorbirii (sarcini verbale);
b) la acesti copii se manifesta o proeminenta reducere a joncti¬unii sau comunicarii intre cele doua emisfere, cand sarcinile de invatare cereau diferite strategii de procesare.
Cele doua constatari i-au facut pe cercetatori sa concluzioneze ca, in masura in care copiii nu au avut sansa de a-si dezvolta conexiuni puternice intre cele doua emisfere sau nu si-au exersat suficient sistemele neuronale ale emisferei stangi, pentru a putea asculta cu atentie, vor prezenta cu certitudine o mai mare dificultate in a se concentra. Acesti copii nu sunt capabili a-si introduce mintea repede si eficient in mecanismul necesar sarcinilor scolare si a gasi modul cel mai bun de a studia si de a-si reaminti lucrurile pe care trebuie sa le invete."
Tinand cont de aceste rezultate, putem usor intelege proportiile in care tehnologia video, privitul la televizor pot cauza inhibarea procesului de dezvoltare si buna functionare a cortexului, aparitia problemelor de atentie si invatare. Vatamarea produsa de televizor nu consta doar intr-o stimulare preferentiala a anumitor sisteme ale emisferei drepte, ci si in slabirea la nivel general a conexiunilor inter si intraemisferice. Masurarea curentilor cerebrali, pe perioada vizionarii, indica atat o inhibare a activitatii emisferei stangi, cat si o reducere a comunicarii interemisferice realizate prin puntea corpului calos. Totodata, prin stimularea saraca a cortexului, doar a unui numar redus de sisteme neuronale, vizionarea slabeste sau inhiba comunicarea nu numai intre emisfere, ci si la nivelul ariilor neuronale ale aceleiasi emisfere. Televizionarea ca obicei va influ¬enta, astfel, in mod decisiv, comunicarea inter si intracorticala de care depinde dezvoltarea creierului uman, inteligenta oamenilor.
Oamenii inteligenti, capabili sunt aceia la care puntea intere¬misferica este foarte bine dezvoltata, sustine dr. Jerre Levy, biopsi¬holog la Universitatea din Chicago, o autoritate in domeniul dezvoltarii emisferelor cerebrale. El arata ca, pentru dezvoltarea normala a creierului, sunt necesare acele experiente care presupun o angajare simul¬tana a celor doua emisfere pentru a se intari si consolida aceste conexiuni interemisferice. Astfel, dr. Levy insista sa li se ofere copiilor posibilitatea de a experimenta un mediu de limba coordonat cu unul vizual si nu sa fie privati de primul prin vizionarea TV.
"Majoritatea specialistilor in domeniu sustin ca nu trebuie permis ca vizionarea TV sa inlocuiasca jocurile fizice (alergatul, inotul etc.), lucrul de mana (a construi, a coase, a intreprinde, in general, ceva cu mainile) sau alte activitati prin care cele doua parti ale corpului (stanga-dreapta) si conexiunile corespunzatoare lor din creier invata sa se coordoneze intre ele."
Corpul calos - puntea groasa de fibre ce uneste emisferele - este una din partile ce se maturizeaza cel mai tarziu. In ultima perioada a dezvoltarii sale, devine posibila stapanirea unor importante capacitati, cum ar fi manipularea cu usurinta a ideilor, imaginatia creativa si dialogul efectiv intre gandirea analitica si cea intuitiva.
Dezvoltarea saraca a acestei punti interemisferice este, practic, una dintre cauzele principale ale scaderii capacitatii intelectuale la multi dintre tinerii de astazi, a aparitiei problemelor de invatare si atentie. Aceasta slaba dezvoltare a comunicarii interemisferice face ca ei sa nu mai poata procesa suficient de rapid informatia pentru a putea desfasura un proces de invatare, pentru a fi atrasi intr-o activitate reflexiva. Ei vor semana tot mai mult cu personajele micului ecran: oameni care doar actioneaza, urmarind anumite scenarii prestabilite sau tipare comportamentale, care se exprima in clisee, care traiesc indeosebi la un nivel emotional si reactioneaza automat, instinctiv, la provocarile lumii inconjuratoare.
Din cauza maturizarii sale tarzii (pana la 14 ani), corpul calos poate fi extrem de vulnerabil in conditiile lipsei exercitiului. Astfel ca, apreciaza Healy, "in conditiile in care creierul ramane relativ pasiv in timpul copilariei si adolescentei (prin vizionarea TV, jocul pe calculator), va fi mult mai dificil sa-si dezvolte aceste capa¬citati, mai tarziu, cand aceasta punte este mai putin flexibila."
Problemele de atentie si invatare, cortexul prefrontal si televiziunea
- Dr. Barkey constata ca cei mai multi dintre copiii cu probleme de atentie intampina dificultati in urmarea unei norme sau reguli de guvernare a comportamentului, in respectarea unor indicatii sau obligatii ce presupune un efort din partea lor.
- Faptul ca nivelul de atentie al copiilor bolnavi de ADHD creste atunci cand exista o recompensa imediata arata ca acesti copii, fata de cei din alte generatii, prezinta o afectiune a sistemului de control motivational al creierului, care se pare ca nu mai functioneaza normal, astfel ca ei au nevoie de un impuls mult mai puternic pentru a se concentra asupra unei sarcini.
- Corelarea ADHD (deficiente de atentie si hiperactivitate) cu disfunctia sistemului de control motivational i-a determinat pe cercetatori sa ia in consideratie posibilitatea ca tinerii care se confrunta cu aceste probleme sa aiba, de fapt, nedezvoltate normal ariile neuronale ale cortexului prefrontal.
Extinderea studiilor privind deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD) a pus in evidenta o noua dimensiune a acestei afectiuni, cadrul mai larg in care aceasta se dezvolta. Dr. Diane McGuissness, in cartea sa When children don't learn , arata ca problema este mult mai complexa decat pare. In urma experimentelor facute pe copiii care manifestau simptomele ADHD, s-a constatat ca atunci cand li se ofereau recompense imediate si frecvente, acestia ras¬pundeau corect si repede la teste. Insa, cand recompensele imediate lipseau, scorul rezultatelor testelor se prabusea rapid. Spre exemplu, cand se ofereau bani ca recompensa imediata, perfor¬mantele grupului experimental cresteau rapid fata de cele ale grupului de control .
Doctorul Russel Barkley, autor al cartii Copiii hiperactivi gases¬te explicatia acestui comportament. In fapt, arata el, multi dintre co¬piii cu probleme de atentie intampina dificultati in ceea ce priveste rule governed behavior, adica in urmarea unor norme sau reguli de guvernare a comportamentului . Problemele de atentie se manifesta atunci cand mediul cere copilului respectarea unor norme sau indicatii ce presupun un anumit efort. Asadar, problema acestor copii nu este numai aceea a concentrarii atentiei, ci si incapacitatea urmarii sau ascultarii unor norme sau randuieli oarecare. "Oricum, chiar si acesti copii fac progrese in urmarirea regulilor (ascultarea indicatiilor) in momentul in care li se promite o ras¬plata imediata."
Barkley observa ca omul este fiinta care poate intreprinde acti¬vi¬tati ample in vederea unei rasplati indepartate in timp: oamenii muncesc o luna pentru salariul primit la sfarsitul acesteia; tinerii se prega¬tesc ani de zile in scoli pentru satisfactiile pe care le vor avea in practicarea profesiunii; taranii lucreaza pamantul cateva luni pentru recolta de anul viitor etc. Acesta este, de altfel, unul dintre lucrurile care-l deosebesc pe om de animal. El poate lucra sau suferi o viata intreaga pentru a atinge o tinta indepartata, aflata chiar dupa moartea sa, in rasplata pe care o primeste de la Dumnezeu. Aceasta posibilitate a mintii umane de a savarsi un asemenea efort fara o rasplata imediata este si un dat al firii umane, dar este si un lucru care se dezvolta in timp.
Copiii de astazi, observa dr. Barkley, nu mai dispun de aceasta capacitate. "Ii promiti ca ii duci in parcul de distractii in luna februarie si ei tot nu vor vrea sa faca lucrul cerut. Acesti copii bolnavi de ADHD sunt ca si copiii mici, au nevoie de un feed-back, de o rein¬tarire, o reimplicare imediata si permanenta." Daca, de exemplu, li se promite o suma de bani sau o prajitura ca premiu pentru realizarea unei activi¬tati, este posibil ca ei sa duca la bun sfarsit lucrul solicitat. Aceasta numai atunci cand realizarea acelei activitati nu dureaza prea mult timp sau nu cere un efort "nejustificat" de mare pentru recompensa primita. In acest caz, este nevoie de o reintarire a atentiei sau a motivatiei prin oferirea unei rasplati inainte de incheierea actiunii, cu promisiunea ca va urma si o alta. Practic, la tinerii noilor generatii, si, de altfel, fenomenul poate fi remarcat si la multi dintre adultii de astazi, se poate constata ca nu sunt capabili sa-si concentreze atentia pe o sarcina oarecare, sa se motiveze singuri in realizarea unei actiuni pana la finalizarea ei, daca moti¬vatia nu le este sustinuta sau reintarita permanent de o recompensa imediata si semnificativa.
"Dr. Barkley sugereaza ca acesti copii prezinta o diferenta funda¬mentala (fata de cei din alte generatii) in sistemul de control motiva¬tional al creierului, care se pare ca nu mai functioneaza normal. Ei au nevoie de un impuls mult mai puternic pentru a se concentra asupra unei sarcini. Pur si simplu ei nu raspund la ordinea sociala ca toti ceilalti copii. Din punct de vedere neurologic, pragul rasplatii necesare pentru a se insera intr-o activitate este mult prea mare. Este nevoie de o restimulare mult mai puternica pentru a-i face sa indeplineasca tot ce li se spune, de aceea ei solicita bani, mancare, jucarii, privilegii pentru a munci. Recompensele subtile, precum dragostea de a invata, laudele, bunavointa profesorilor nu-i mai motiveaza deloc. Ei inteleg ceea ce le spui, prind mesajul, dar nu mai actioneaza."
Asadar, se vede ca o parte din problemele ADHD se datoreaza sau sunt corelate si cu o disfunctie a sistemului de control motivational. Tinerii (multi dintre acestia sunt deja adulti) au probleme atat in a-si mentine atentia, urmand un proces anume, cat si in a se motiva in urmarirea cu vointa a unui obiectiv. Durata de timp minima intre doua recompense pentru ca procesul sa se continue si nivelul minim necesar al recompensei depind direct de gradul in care este afectat sistemul motivational. Adica, pentru cei cu probleme grave se impune o rasplata mai mare sau un interval mai scurt intre doua recompense pentru a asigura continuarea sau finalizarea activitatii incredintate.
Incadrarea motivatiei in tabloul simptomatologic prezent la copiii cu probleme de atentie si hiperactivitate, tablou ce vizeaza o disfunctie la nivelul proceselor mentale superioare, i-a facut pe cercetatori sa coreleze aparitia acestui sindrom cu o afectiune sau o atrofiere a ariilor cortexului prefrontal, cele care guverneaza aceste procese.
Ariile prefrontale, dupa cum sugereaza si numele, se afla undeva in zona din fata a lobilor frontali (a celor doua emisfere cerebrale). Aici se afla executivul creierului, locul de unde se organizeaza si se conduce nu numai procesul gandirii, ci si aproape toate procesele superioare, asa-zisele functii de control, cele privind invatarea, gandirea, planificarea comportamentului, motivatia, atentia, controlul emotional, organizarea, lectura, rezolvarea problemelor si multe altele. Toate depind de buna functionare a ariilor cortexului prefrontal.
"Este posibil, subliniaza Healy, sa citesti cuvinte fara prea mult ajutor din partea acestor centri de control de nivel superior (ai cortexului prefrontal), dar intelegerea si aplicarea, la fel ca si motivatia si persistenta, reclama folosirea lor. () Cortexul prefrontal nu este dezvoltat complet decat la adolescenta tarzie sau chiar mai tarziu, la matu¬ritate. Astfel, modul in care un copil invata sa foloseasca functiile executive este, neindoielnic, intr-o mare masura dependent de experi¬entele prin care trece copilul sau tanarul . () Fara un eficient executiv (functiile cortexului pre¬frontal nedezvoltate suficient), compe¬titia in viata reala este pusa in pericol" .
Maturizarea tarzie a ariilor prefrontale - pana aproape de varsta de 21 de ani - face ca acestea sa fie foarte sensibile la experienta de mediu. Lucrul acesta a constituit un alt motiv pentru care s-a suspectat o posibila nedezvoltare a lor la tinerii noii generatii. Suspiciunea a fost intarita insa atunci cand s-a constatat ca "acei oameni care suferisera vatamari ale cortexului prefrontal manifestau aceeasi simptomatologie sau intampinau aceleasi probleme cu cei la care aparea sindromul ADHD (deficiente de atentie si hiperactivitate)" .
Iata care sunt problemele pe care le intampina persoanele cu vatamari ale ariilor prefrontale :
1. Incapacitatea de concentrare a atentiei, tendinta de a fi legat de stimul, de a fi foarte usor distras de oricare stimul exterior;
2. Incapacitatea de a-si controla comportamentul. Orice impuls interior se manifesta rapid in comportament, fara ca persoana sa fie capabila sa inhibe manifestarea acelui act;
3. Dificultatea de a amana rasplata, muncind in vederea unui scop viitor;
4. Lipsa organizarii, a programarii comportamentului si a plani¬fi¬carii: in planul vietii cotidiene, se manifesta prin neglijenta si dela¬sare;
5. O defazare intre vorbire si urmarirea gandului;
6. Probleme in exprimare, in organizarea ideilor si in conceptualizare, saracie verbala, dificultati in evocarea cuvintelor si stereotipii verbale;
7. Incapacitatea de a se motiva in realizarea unei activitati, de a si sustine motivatia pana la definitivarea acesteia, de a-si adapta rapid motivatia in functie de imprejurari si cerinte;
8. Probleme in controlul raspunsului emotional. Ori se emo¬tionea¬za foarte usor, ori raman impasibili. Mania, depresia si exaltarea pot alterna cu usurinta sau, dimpotriva, se poate produce un blocaj emoti¬onal;
9. Dificultati in selectarea atentiei.
10. "Exacerbarea comportamentului instinctiv - bulimie si pul¬siuni sexuale."
11. Alterarea flexibilitatii mentale, a judecatii, a discernaman¬tului si a prevederii, o pierdere a initiativei, o slabire a creativitatii si a curiozitatii, si o afectare a capacitatii decizionale .
Daca se compara acest tablou cu cel descris in cazul ADHD , se poate usor constata ca problemele de atentie corelate cu cele de moti¬vatie nu fac decat sa reflecte o proasta functionare sau chiar nedezvoltare a centrului executiv al cortexului.
"Tot mai multi cercetatori, observa J. Healy, suspecteaza astazi faptul ca prea multe ore petrecute in fata ecranului (TV sau computer) pot compromite dezvoltarea centrilor creierului executiv, a ariilor cortexului prefrontal. () Petrecand timpul cu o activitate care nu stimuleaza, nu antreneaza in mod adecvat functionarea creierului (cum ar fi vizionarea TV), poate fi influ¬entata semnificativ dezvoltarea functiilor prefrontalului - controlul gandirii, atentia si, in mod general, abilitatile ce tin de planificare - afirma Dr. Sid Segalo¬witz, o autoritate in cercetarile privind dezvoltarea emisferelor cerebrale."
Pentru a intelege mai bine masura si modalitatea in care televiziunea afecteaza dezvoltarea cortexului prefrontal, vom descrie in cateva cuvinte doi dintre factorii care favorizeaza configurarea ariilor neuronale ale acestei zone corticale.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani