Ada Orleanu - Atunci au tras toate clopotele, Ed. Eminescu, 1970 referat



" - Uiuiuuuuu !
- Focu, maa !
- Focu !
Patru vede oamenii. Se-ndeasa unii in altii. Izbucnesc clopotele. Bat rar. In dunga. Pe coasta se ridica flacari rosii, in bulbuci grei de fum. Clopotele bat innebunite. Zapada de pe acoperisuri e plina de lumina rosie a flacarilor. De pe ulita bisericii vine cineva in fuga. Striga:
- Arde fanu la Ion Catanuta.
Pitu coboara langa omul acela.
- Petre !
- Arde, maaa ! In Cucuietu, maaa !
Se-ntorc spre Cucuietu. Arde si-acolo. Clopotele umplu noaptea. Iarasi vine cineva in fuga.
- Arde salasu lu Ion Brincuta, maaa !
Feciorul intra intre oameni.
- Asta-i al doilea responzabil de ulita, spune Pitu.
E alb. Patru il simpe cum tremura.
- Maica Domnului, apara-ne !
- Duceti-va, oameni !
- Sa nu cada pre noi urgia cerului !
Clopotele bat toate deodata.
- Arde, maaa !
- La Nigiugini arde !
- La Gheorghe Belcota, maaa !
Arde si-n Nigiugini. Focul e departe pe coasta, se vede rosu si inalt. Piata se goleste. Muierile fug pe ulite.
- Il arestez pe ala cu clopotele. Baga spaima-n sat.
Amariutii o ia in pas alergator spre biserica. Cvum ajunge pe pod, clopotele isi inmoaie dangatele. Se-aud portile trantite. Glasurile muierilor. Cele trei focuri ard in cei trei umeri ai satului."