Amintiri din copilarie
(fragment)
"Cam pe inserate, ne luam taras, cu mos Bodranga cu tot, si ne bagam intr-o cinstita crasma, la fata vornicului de la Radaseni, unde mai multa lume se aduna de dragostea crasmaritei decat de dorul vinului; caci era si frumoasa, bat-o hazul s-o bata! S-apoi, maritata de curand dupa un vaduvoiu batran s-un «la-ma, mama», cum e mai bine de tras la om in gazda. ()
Si cum ne aflam noi in aceasta binecuvantata casa, crasmarita iute a lasat obloanele in jos, a aprins lumanarea si, cat ai bate din palme, ni s-a si infatosat cu o cana mare de lut, plina cu vin de Odobesti, si turnand prin pahare, sareau stropii din vin de-o schioapa in sus, de tare ce era. Gatlan, bun mehenghiu, ie un pahar si-l intinde gazdei, zicand:
- la poftim, puiculita, de cinsteste dumneata intai! sa vedem, poate c-ai pus ceva intr-insul.
Crasmarita cea frumoasa, luand paharul, se inchina la toti cu sanatate, razandu-i ochii, si, dupa ce gusta putin, se roaga sa n-o zabovim, ca mai are si alti musterii, si barbatu-sau nu poate dovedi singur. Dar ti-ai gasit; noi, atiindu-i calea, o pofteam cu staruinta, sa cinsteasca de la fiecare. Si ea tot ar fi stat mai mult cu noi, daca n-am fi alungat-o prosteste, multamindu-i cate c-o sarutare plina de foc!
- Asa e tineritul ista, bata-l sa-l bata, zise mos Bodranga, sezand cucuiet pe niste buci si molfaind la pere uscate. Aveti dreptate, baieti, acum vi-i vremea!
- Si cum zici mosule, raspunse crasmarita, intrand atunci pe usa c-o strachina de placinte fierbinti, c-o gaina fripta si puindu-le pe masa dinaintea noastra. Si zau, mare pomana si-a facut, caci eram flamanzi ca niste lupi!
Dupa ce mantuim de baut cana ceea, ni se aduce alta, pentru care multameam crasmaritei tot cu sarutari pana ce se facea ca se manie si iar fugea dintre noi. Mai pe urma, iar venea si iar fugea, caci cam asa se vinde vinul pe unde se vinde Ori, mai stii pacatul? Poate ca nici crasmaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa de des. La urma urmelor, unde nu-i da si Trasnea cel uricios un pupoiu, fara veste! Caci la de-aceste mai tot prostul se pricepe. Si atunci, crasmarita cea frumoasa curat ca s-a maniet. Dar ce sa-i facem? Vorba ceea: «in ce camesa s-a maniet, intr-aceea s-a dezmanie». Ca altfel n-ai cum s-o ghibacesti.
De la o vreme, prinzand mos Bodranga la curaj, sa nu inceapa a canta din fluier o Corabiasca de cele framantate in loc? Noi, atunci, sa nu ne intartam la joc? Si asa o ferbem de tare, de nu ne ajungea casa, si dam chioras prin fasole, prin mazare si bob, si samanta de canepa se facea oloiu, paraind sub talpele noastre.
Cam pe dupa miezul noptii, vazand ca mos Bodranga ne-a parasit, incepem si noi a ne strecura cate unul, unul, spre gazda; eu, cu sanul incarcat de pere uscate si c-un bostan mare, ce mi l-a dat crasmarita, caci, pe cat era de frumoasa, pe atata era si de darnica, mititica! Si cand ajung la gazda, ce sa vezi? mai fiecare tovaras al meu furiuase cate ceva: unul mere domnesti, altul pere de Radaseni." |
Fragmentul ales apartine partii a treia a Amintirilor din copilarie si surprinde filmic un episod din existenta cotidiana, la Falticeni, a persona-jului-narator. Cand nu este cufundat in "studiul" gramaticii lui Macarescu, loan, laolalta cu ceilalti catiheti gazduiti de Pavel ciubotarul, cauta momente de relaxare la carciuma din Radaseni, atras de farmecul crasmaritei.
Decupat din materialul comun al realitatii cotidiene, episodul petrecerii creste in proiectii homerice. Statura si ispravile personajelor sunt modelate in tipare eroice, reminiscentele homerice fiind coroborate cu viziunea populara (Vladimir Streinu). Nica Oslobanu, "cu ciubotele dintr-o vaca si cu talpele din alta", ia parte la acest chef unde, la turnatul in pahare, "sareau stropii din vin de-o schioapa in sus, de tare ce era". Prinzand curaj, mos Bodranga incepe sa cante din fluier "o Corabiasca de cele framantate in loc". Dansul este atat de antrenant, incat "nu ne ajungea casa. si dam chioras prin fasole, prin mazare si bob, si samanta de canepa se facea oloiu, paraind sub talpele noastre". Figura narativa, hiperbola imprima sensul si dimensiunile viziunii. Nimicurile cotidiene sunt ridicate la rangul spectaculosului celui mai impunator. Contrastul dintre continutul de banalitate al episodului si tendinta de monumentalizare ce dirijeaza naratiunea, degaja, in chip constant si sustinut, efectul specific de umor.
Naturi instinctuale, personajele isi lamuresc tipologic profilul prin tehnica amanuntului semnificativ care le nuanteaza limbajul, gestica si comportamentul - fixate, de asemenea, prin semantismul onomastic. Numele ingroasa caricatural trasatura dominanta. Ochiul si mai ales vocea naratorului organizeaza scenic spatiul naratiunii, prin succinte comentarii caracterizatoare. Mos Bodranga sta "cucuiet pe niste buci" si "molfaie" pere uscate. "Gatlan, bun mehenghiu, ie un pahar si-l intinde gazdei, zicand:
- Ia poftim, puiculita, de cinsteste dumneata intai! sa vedem, poate c-ai pus ceva intr4nsul.
Crasmarita cea frumoasa, luand paharul, se inchina la toti cu sanatate, razandu-i ochiif); noi, atiindu-i calea, o pofteam cu staruinta, sa cinsteasca de la fiecare. Si ea tot ar fi stat mai mult cu noi, daca n-am fi alungat-o prosteste, multamindu-i cate c-o sarutare plina de foc!
(). Mai pe urma, iar venea si iar fugea, caci cam asa se vinde vinul ne unde se vinde Ori, mai stii pacatul? Poate ca nici crasmaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa de des."
Caracteristic naturilor elementare, erotismul spontan se exprima prin jocul "cotcaresc" cu sensurile cuvintelor. Modalitatea erotica din Amintiri reliefeaza lipsa de sentimentalism a naratorului, atitudine corespunzatoare structurilor psihologice primare (Vladimir Streinu). Creanga ocoleste expresia directa si limbajul se umple de aluzii si echivocuri de un abia retinut erotism. In frazele reproduse mai sus, erotismul se naste in spatiul de sugestie creat la interferenta dintre expresia scrisa si modularile vocii auctoriale care se aude: textul pare a relata lucruri nevinovate, dar variatiile de ton ale vocii narative sugereaza altele, nu tocmai convenabile. inlantuirea cuvintelor respecta ordinea vorbirii. Se ajunge la un dublu efect, caracteristic oralitatii: unul de citire si altul de receptare auditiva.
Magistral realizat prin functia comica a aluziei cu substrat erotic si prin rafinamentul exprimarii sucite, mucalite, episodul analizat aici se desfasoara sub semnul vitezei, ca intr-un film. Creanga recurge consecvent la virtutile stilistice ale prezentului dramatic in alternanta cu perfectul compus care noteaza actiuni punctuale (momentane): "Cam pe inserate, ne luam taras, cu mos Bodranga cu tot, si ne bagam intr-o cinstita crasma, la fata vornicului de la Radaseni (). Crasmarita, cum ne-a vazut, pe loc ne-a tarat inainte si ne-a dus deoparte, intr-o odaie mare, cu obloane la feresti si podita pe jos (). Cam pe dupa miezul noptii, vazand ca mos Bodranga ne-a parasit, incepem si noi a ne strecura cate unul. unul, spre gazda ()."
Epicul dramatizat prin eliminarea secventelor descriptive ori prin convertirea lor in ample enumeratii, si prin insertia dialogului, intensifica viteza si dinamismul actiunilor. In discursul narativ, sub semnul interiorizarii perspectivei, raportul dintre relatare si reprezentare este in favoarea celei de a doua trasaturi. Conjugata cu dilatarea proportiilor intamplarii potrivit formulei homerice, densitatea epica si dramatica a textului este sustinuta prin densitatea afectiva a limbajului. Structurile invocative si interogative impanzesc stratul dialogat al naratiunii si-i confera o vibratie puternica, neintrerupta. Ele sunt strabatute de tumultul vietii afective a naratorului si personajelor, revarsat ca pofta de vorba, molipsitoare si irezistibila. Complicitatea cu cititorul-ascultator, prin efectul oralitatii, este totala: "Caci la de-aceste mai tot prostul se pricepe."
Sunt convertite in procedee ale umorului majoritatea elementelor stilului oral, identificabile indeosebi la nivel sintactic si iexico-semantic:
a) disponibilitatea combinatorie a adjectivului-epitet: "cinstita crasma", "binecuvintata casa";
b) augmentative cu valoare depreciativa: "vaduvoiu", "pupoiu". Derivate cu "sufixe umflate", cuvintele trec printr-un proces de "tumescenta fonetica" (Vladimir Streinu);
c) diminutive cu un semantism bogat in aluzii erotice: "puiculita" (apelativ), "mititica";
d) cuvinte-valiza: "afurlua";
e) structuri invocative (de tipul imprecatiei), ca modalitate de exprimare a aprecierii: "era si frumoasa, bat-o hazul s-o bata.*"; "asa e tineri tul ista, bata-lsa-l bata";
f) enunturi fragmentate prin suspensie si constructii comparative cu valoare aluziva, adancind echivocul erotic al limbajului: "Mai pe urma, iar venea si iar fugea, caci cam asa se vinde vinul pe unde se vinde"; "pe cat era de frumoasa, pe atata era si de darnica, mititica.'";
g) propozitii interogative strabatute de candoarea zeflemista a naratorului care castiga integral complicitatea la ras a cititorului-ascultator: "Ori, mai stii pacatul?";
h) propozitii cu continut asertiv, dar cu intonatie interogativa ori exclamativa menita sa sporeasca afectivitatea exprimarii si dinamismul naratiunii: "De la o vreme, prinzand mos Bodranga la curaj, sa nu inceapa a canta din fluier o Corabiasca de cele framantate in loc? Noi, atunci, sa nu ne intartam la joc?"
Semantica interogativelor in succesiune tinde catre afirmatie. La fel, semantica acestei propozitii subordonate formal: "Unde nu-i da si Trasnea cel uricios un pupoiu, fara vesteF'
Umorul lui Creanga vine din simpatie si intelegere pentru limitele naturii omenesti. Rasul binevoitor, indulgent, nesatiric, de o vadita gratuitate a efectului, "hazul pentru haz", se transmite eliberator si contaminant cititorului.
Vocatia umorului se insoteste cu "placerea paremiologica si satisfactia de esenta clasica a observatiei morale" (G. Calinescu), de asemenea cu o rara inzestrare de a se juca neobosit cu vorbele. Euforia lingvistica o cheama pe aceea a umorului, si invers. Se naste un spectacol extraordinar al limbajului, moravurilor si caracterelor, care umple binefacator si vita-lizant sufletul cititorului: " Poate ca nici crasmaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa de des. La urma urmelor, unde nu-i da si Trasnea cel uricios un pupoiu, fara veste! (). Dar ce sa-i facem? Vorba ceea: «In ce camesa s-a maniet, intr-aceea s-a dezmanie»."
Teme de lucru:
. Descoperiti alte doua episoade ilustrative pentru "vocatia homerica" (VI. Streinu) si densitatea epico-dramatica a structurii narative, in Amintirile lui I. Creanga. Comentati-le.
. Explicati modul in care umorul este o functie a oralitatii populare a stilului in proza lui . Creanga.
. Alcatuiti un eseu cu tema: "Mastile eului narator in Amintiri din copilarie de Ion Creanga".
