La 16 mai 1912 rusii si rusificatii vor serba cu mare alai centenarul anexarei Basarabiei.
Acestui gest sovinist si provocator noi romanii trebuie sa raspundem printr-o contraserbare de cernire a inimilor si de protestare.
Nu provocam pe nimenea. Dar suntem datori a ne manifesta in mod demn si cat mai expresiv durerea noastra netarmurita si pururea vie pentru rapirea scumpei noastre Basarabii; pentru rapirea uneia din cele mai frumoase perle din coroana lui Stefan cel Mare si Sfant, Domnul Moldoi.
Cu atata mai vartos nu putem si nici se cuvine a ne opri de la aceasta manifetare sfanta si patriotica, cu cat anexarea Basarabiei la Rusia, si-n 1812 si-n 1878, nu este decat un act de tradare, de samavolnicie si de nemaipomenita felonie.
Nu prin cucerire cu sabia, nu prin cedare de buna voie, nu prin faptul primului ocupant a vreunui res nullius oarecare, sau in alt chip admis de dreptul gintilor, a pus mana Rusia pe Basarabia, ci prin tradarea unui print grec Dimitrie Moruzi, dragomanul Portii (1812), sau prin cea mai strigatoare calcare a legamantului solemn subscris de catre gurnul M. S. Tarului tuturor Rusiilor1, calcare urmata dupa un razboi fericit, in care victima rapirii era chiar aliatul viteaz, marinimos si salvator al rapitorului (1878).
Fiind asa, cu atata mai mult, repetam, se cade a nu uita niciodata nedreptatea ce ni s-a facut, si soarta trista a fratilor nostri de peste Prut.
Nu e vorba, se silesc rusii din rasputeri, cu istorii ad usum Delphini scrise chiar din ordinul Tarului1, sa legitimeze posedarea Basarabiei, sustinand ca au cucerit aceasta frumoasa si manoasa provincie romaneasca, ba de la hoardele nomade tatare, ba de la turci, nu insa de la romani, carora le contesta legitimitatea de stapanire. Aceste silinte insa au fost si sunt zadarnice; ele nu pot intuneca adevarul istoric, care e luminos ca ziua si arata ca drepturile Romaniei asupra Basarabiei sunt neindoioase si neprescriptibile.
Dar cum sa ne manifestam durerea noastra cu ocazia implinirii a o suta de ani de la rapirea Basarabiei?Intru aceasta, socotim ca, pe langa alte semne propuse de catre patriotii initiatori de la Iasi, cea mai nimerita exteriorizare a sentimentelor noastre in asemenea momente, este reeditarea documentelor istorice privitoare la drepturile Romaniei asupra Basarabiei, si neincetata trambitare ca aceasta provincie, corp din corpul Tarii noastre si suflet din sufletul ei, prin insalaciune si neomenie a fost rapita de la sanul mamei sale.