Caracterizarea lui Andronache Tuzluc din Ciocoii vechi si noi (1863) referat






Andronache Tuzluc, "mare postelnic", "boier de protipendada", este, in ordinea importantei, dupa Dinu Paturica (ciubucciul sau intr-un prim stadiu al devenirii sociale), un personaj de o mare pondere narativa si demonstrativa in cuprinsul romanului. Potrivit imperativelor de constructie caracterologica ale romanului realist de factura balzaciana, identitatea postelnicului e detaliata inca din primele pagini ale cartii. Si daca aspectul fizionomie al personajului e aproape neglijat de-a lungul traiectului epic, in schimb vestimentatia, datele biografice ale parvenirii pe scara ierarhiilor si trasaturile sale morale suscita intregul patos descriptiv si caracterizam al romancierului.

Scena cunostintei cu Dinu Paturica e tratata in spiritul antitezei, cu accent pe imbracamintea distonanta a celor doi protagonisti.

In contrast violent cu viitorul sau slujitor, postelnicul Tuzluc isi sustine pozitia sociala privilegiata prin tinuta impunatoare, fiind imbracat "cu antiriu de cutnie, ca gusa porumbului, incins peste mijloc cu un sal de Tarigrad, cu islicul in cap si invelit pana la ochi cu o giubea de postav albastru blanita cu blana de ras".

Situatia politica si economica de exceptie atinsa de fanariotul din Constantinopole sosit in tara ca membru al suitei domnitorului Caragea se datoreaza marelui sau "talent de intrigi si lingusire", diabolicei tenacitati cu care stie sa-si urmeze ambitiile, facandu-si favorabil norocul. Initial cihodar la curtea lui Caragea, apoi, prin bunavointa domnitei Ralu, vel-camaras (ceea ce inseamna "negresit a poseda cheia minelor de aur ale Californie!^, Tuzluc reuseste in scurt timp sa stranga destui bani pentru a cumpara "calemul vinariciului, al oierilului si mai in urma huzmetul spatariei". Intrigant fara egal, nedandu-se inapoi de la "sujbe marsave si umilitoare", el devine doar in trei ani mare postelnic, posesorul a nenumarate mosii, case si familii de tigani. "Ciocoi marsav" - cum il numeste Banul C. -, Andronache Tuzluc, fanariotul animat de vointa feroce a imbogatirii, nu are scrupule morale si "prada pe vaduva si pe sarac fara cea mai mica mustrare de cuget". Desi "depravat pana la extremitate", postelnicul ravneste mana inocentei Maria, fiica banului pamantean C, insa refuzul boierului roman de a-i da fata de sotie are drept urmare orientarea avantului erotic initial spre frumoasa dar venala Chera Duduca, viitoarea complice a lui Paturica.




Iubirea pentru frumoasa grecoaica si acceptarea in slujba a umilului ciubucciu sunt cele doua fatalitati ale vietii Iui Andronache Tuzluc. "De Kera Duduca, spre norocul lui, se indragosteste sincer, ceea ce-l va face lesne de manevrat; sireata greaca il va robi capriciilor ei si-i va toca averea, pretinzandu-i daruri exorbitante.

Cu o stranie lipsa de vigilenta, Tuzluc se ataseaza si de Paturica, pe care-l miluieste, il imbraca, il da la carte greceasca, il face om de incredere si confident. Surprinzator pentru cineva deprins cu tradarea si deci prezumptiv banuit a fi cu ochii in patru, el se lasa extrem de usor inselat de ipocrizia ciocoiului. E Ia mijloc - cum cel dintai a observat N. Iorga - o credulitate greu compatibila cu situatia si experienta de viata a unui fanariot ajuns" (Paul Cornea).

"Orbit cu totul de amorul Duducaf postelnicul devine un personaj ridicol, naiv, necumpatat si excesiv in toate manifestarile de generozitate si grandoare pe care si le permite. Autorul nu uita sa precizeze "mania de lux si opulenta" a acestui fanariot ocrotit de favorurile domnesti si macinat "pana Ia nebunie" de pasiunea sa erotica. "Mesele cele mai stralucite, seratele cele mai atragatoare, jocurile de carti cele mai darapa-natoare (.) in casa la dansul se petreceau"; sau " el fura ca un talhar de codru si cheltuia ca un nebun" sunt alte afirmatii menite a configura nesabuintele unui parvenit prea sigur de sine si de cei care-l inconjoara, ajuns, peste noapte chiar, "intr-o mizerie complecta".

Ruinarea financiara fiind insotita de pierderea privilegiilor la curte si tradarea Duducai si a fostei sale slugi (singurii oameni de la care mai spera un ajutor), Andronache Tuzluc va sfarsi intr-o degringolada psihica repede convertita intr-o binemeritata moarte. Respectandu-si principiile viziunii sale teziste, in finalul romanului autorul isi suprima personajul, asa cum procedeaza si cu ceilalti doi exponenti ai conduitei malefice, Dinu Paturica si Costea Chiorul.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani