Roman de analiza psihologica; roman de dragoste cu elemente de fresca sociala.
Personaj principal, dinamic, multidimensional; personaj-narator, autodiegetic.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de alte personaje; autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin comentariul naratorial; prin mediul in care traieste.
Eroul se construieste printr-un joc de aparente si esente. Aparent este omul monden, caruia nimic nu i se refuza. In esenta, Fred se dovedeste un lucid, un introvertit inteligent si fanatic, care se implineste prin pierdere si se elibereaza prin scris.
Fiul lui Tanase Vasilescu Lumanararu, industriasul analfabet conturat de autor in precedentul roman al lui, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, diplomat, aviator, sportiv, monden, cu succese usor repurtabile la sexul frumos, Fred are in el o delicatete vibranta, o loialitate camaradereasca si acea sensibilitate nervoasa, cabrata, bine ascunsa insa, a eroilor camilpe-trescieni.
|
Prins in jocul oglinzilor paralele, Fred se intrupeaza din imagini strambe, stramte, subiective. Pentru "banda" este, desigur, vitelul de aur, boem, snob si prost. Pentru Emilia Rachitaru este un "client"'de cultivat neaparat pentru "relatii"; pentru "un fost colaborator al lui Marghiloman" este "imens de bogat, adica taica-sau E tanar, frumos, are femeile cele mai bine din Bucuresti" Autorul, incluzandu-se pe sine ca personaj, ii surprinde loialitatea, delicatetea, remarcand la fiul Lumanararului "acel timbru deosebit, acea vibratie melodioasa, calma, pe care o au toti oamenii, fruntasi adevarati in activitatea lor, oricare ar fi ea". Enigmatica doamna T., care il iubeste sincer si deznadajduit, ii simte sensibilitatea superioara, vibratia, siesi asemanatoare, caci "avem intens si nevazut acelasi suflet ca doi frati siamezi acelasi pantec"
Mozaicat asadar dintr-un evantai de perspective, eroul insusi se construieste printr-un joc de aparente si esente. Aparent este omul monden, caruia nimic nu i se refuza si pentru care toate experientele se cer consumate. El insusi ni se confeseaza ca a incercat toate in viata, ca tot ce i-a starnit amorul propriu "e trecut in activitatea mea ca intr-un memoriu de cariera'. In esenta insa Fred se dovedeste un lucid, un introvertit inteligent si fanatic, ale carui sondari interioare dezvaluie mari spatii. Fred se implineste prin pierdere si se elibereaza prin scris. Din impresia exterioara a omului cu permanent succes, in confesiunile lui nu ramane mai nimic. Scrisul, care ii permite periplul interior, este o ardere permanenta pentru diagnosticarea, analizarea "cancerului vietii lui, il ajuta sa se izbaveasca prin examinarea lucida a suferintei.
Daruit - aparent - cu toate harurile, cu toate atributele vesnicului castigator, eroul nu este din familia invingatorilor. Lui Fred ii este dat sa-si poarte o cruce interioara cu atat mai dureroasa si mai mistuitoare, cu cat nimanui altuia nu ii este deschis drumul catre ea, pentru o posibila eliberare prin impartasire. Iar cine ar putea avea acces pe drumul acesta al confesiunii adanci, totale, nu-l urmeaza. Sa ne amintim de intamplatoarea si ciudata intalnire a lui Fred cu G.D. Ladima, intr-un tarziu de noapte, sub o fereastra luminata, spre Calea Dorobantilor. Fred se confeseaza: ,Era singurul pe lume caruia i-as fi incredintat taina, pe care n-o stiu nici parintii mei, faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug de-o femeie iubita. Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-arfi usurat poate ca filtrarea sangelui". Si astfel, Fred urmeaza legea eroilor masculini camilpetrescieni, sortit ca, prin ce avea mai bun in el, sa devina un exemplar menit "sa fie cenzurat prin moarte". Iar taina lui, intr-un final planetar, "merge poate in cea universala, fara nici un moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o parca, un afiuent urmeaza legea fluviului"'.
Unica implinire in care crede si pe care o cauta halucinant eroul, fara sorti de izbanda insa, este in dragoste. Dragostea lui Fred, cea adevarata, este ireala, demonica, devastatoare, nelumeasca. De nesuportat aici, in concret, de dizolvat, de esentializat in marile, rarefiatele spatii ale luciditatii. Cand arderea comuna, atat de mult dorita si cautata, devine cu certitudine imposibila, urmeaza sfarsitul. Sfarsitul eroului, balans intre accident si sinucidere, merge mana in mana cu marea taina a lui in taina universala, implinind forta de generalizare a operei. Ca (mai) toti eroii masculini ai lui Camil Petrescu, Fred dispare pentru a apara o idee. Lui Fred i se potriveste, cum de altfel a demonstrat, orice haina si nici una. Pe dedesubt poarta inexorabil camasa lui Nessus.
