Gelu Ruscanu
Drama de idei.
Personaj principal, dinamic, multidimensional; alteregtA autorului.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de dramaturg (in didascalii) si de alte personaje; autocaracterizarea;
- caracterizare indirecta: prin propriile actiuni, simtiri si ganduri; prin comentariile celorlalte personaje; prin mediul in care traieste.
Gelu Ruscanu este din aceeasi familie a eroilor camilpetrescieni insetati de absolut, care traiesc drama spadei care nu se indoaie. Din familia lunaticilor, el "a vazut idei". Drama eroului se naste din impactul, cu neputinta de solutionat, dintre imperativul categoric al dreptatii absolute, pe care il proclama, il apara si doreste sa-l promoveze, si realitatea sociala. Conflictul insolvabil al eroului se petrece la nivelul constiintei.
Critica literara a sesizat cu promptitudine o realitate a textului dramatic camilpetrescian, si anume insuficienta (doar a) dialogului, pentru implinirea sensurilor operei literare. Textul capata consistenta necesara numai in prezenta atat de personalelor indicatii de regie, care au facut adeseori din opera dramatica a lui Camil Petrescu o pagina citita, dar putin prezentata pe scena. G. Calinescu afirma despre didascaliile camilpetresciene ca, "luate ca parte integranta din text, notele sunt excelente, fiind aci portrete si constructii de atmosfera, aci analize ale psihologiei de moment. () Analiza aceasta paran-tetica si subtila da mari satisfactiuni intelectuale, ramane probabil straina cautatorilor de emotii vii.
Aceasta modalitate de construire a personajului este evidenta in mai toata opera sa dramatica. Si portretul lui Gelu Ruscanu, eroul dramei Jocul ielelor, se contureaza intr-una din lungile didascalii ale autorului: "un barbat ca de douazeci si sapte-douazeci si opt de ani, de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste intotdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste, si asta-i da o autoritate neobisnuita. Portretul aminteste de Saint-Just, campionul francez al dreptatii supraumane - asa il numeste Penciulescu, un raisonneur al piesei, pe protagonist, prin analogie cu teribilul justitiar al revolutiei franceze.
Director al ziarului "Dreptatea sociala", Gelu este din aceeasi familie a eroilor camilpetrescieni insetati de absolut, care traiesc drama spadei care nu se indoaie. Din familia lunaticilor, el "a vazut idei". Drama eroului se naste din impactul, cu neputinta de solutionat, dintre imperativul categoric al dreptatii absolute, pe care il proclama, il apara si doreste sa-l promoveze, si realitatea sociala. Conflictul insolvabil al eroului se petrece la nivelul constiintei.
Gelu este un erou suprauman ratacit intr-o lume subumana. El doreste sa-i aplice acesteia tiparul, utopic, al unei lumi perfecte. in aceasta privinta poate ca cel mai bine il judeca Praida, in finalul piesei: "A avut trufia sa judece total S-a departat de cei asemenea lui, care erau singurul lui sprijin Era prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi L-a pierdut orgoliul lui nemasurat"