Caracterizarea lui Făt-frumos din basmul tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte referat






"Riguroasa afirmare ontologica" (Constantin Noica), continand un substrat de mare profunzime filosofica, perfect "absorbit in fapte, fara nici o interventie discursiva" (G. Calinescu), basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte da, prin mesajul sau, eroului principal, Fat-Frumos, semnificatii si intelesuri care depasesc atributele consacrate unui arhetip eroic si care constau in vitejie, inteligenta, ingeniozitate, simt justitiar, puritate morala, abnegatie, virtute, forta fizica supranaturala etc.

Adus pe lume dincolo de fire (pruncul se naste doar dupa ce imparatul ii promite tinerete fara batranete si viata fara de moarte), Fat-Frumos va apartine altei ordini, altei randuieli ("El o sa fie Fat-Frumos dragastos si parte n-o sa aveti de eF'), si in asteptarea "fiintei insesi" (Constantin Noica), sub chipul Tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte, va intra de la inceput in conditiile neobisnuitului: "toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le invata intr-o luna".

Desi toata imparatia "se falea" ca o sa aiba in Fat-Frumos "un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat", acesta, pe masura ce timpul trecea, "era tot gales, trist si dus pe ganduri"; iar intr-o zi, "cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujitorii imparatiei si se chefuiau", Fat-Frumos ii cere tatalui sa-i dea ceea ce i-a fagaduit la nastere.

Cu toate ca i se promite imparatia si casatoria cu "cea mai frumoasa imparateasa de sub soare" (cum ar spune C. Noica "intrarea in rotirea cea nesfarsita a lumii"), doar sa nu plece in cautarea fagaduintei pe care tatal nu i-o poate da, fiul de imparat a ramas statornic "ca o piatra in hotararea sa", caci el s-a nascut sub semnul lui "a fi intru ceva anume", care i-a conditionat intrarea in viata si de aceea trebuie sa caute, in numele acestui rost: "Sunt nevoit (s.n.) sa cutreier toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut' (s.n.). Pregatit pentru marea calatorie (dupa ce-si ingrijeste timp de sase saptamani calul, isi pregateste "armele si hainele tatane-sau de cand era flacau"), Fat-Frumos se pregateste, de fapt, pentru o ascensiune spre altundeva, in cautarea "fiintei". Departandu-se definitiv de lumea randuielilor obisnuite doar dupa ce - in mod simbolic - se leapada de tot ce-l mai putea lega de ea {"isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna de la ei, ii trimise ina-poi"), porni spre rasarit, adica spre lumea de inceput si de vesnic reinceput a rasaritului

In drumul sau, ajutat de cal, depaseste cele trei incercari la care e supus (simbolizate de Gheonoaie, Scorpie si fiarele salbatice), invingand astfel blestemele lumii imediate (cf. Constantin Noica) indreptate impotriva celui care o paraseste, si iese din lumea fireasca ajungand in cea a fiintei. Fat-Frumos e gazduit de zanele din Palatul Tineretii fara batranete si nu dupa multa vreme "se insoti cu fata cea mica". Lumea in care a patruns e guvernata de fericirea absoluta, este o lume unde timpul si memoria sunt abolite, totul este uitare. O singura interdictie ii este adusa la cunostinta: "numai pe o vale, pe care i-o si aratara ii zisera sa nu mearga, caci nu va fi bine de el, si ii spusera ca acea vale se numea «Valea Plangerii»." incalcand-o (vanand un iepure, Fat-Frumos ajunge in Valea Plangerii), fiul de imparat isi aminteste, "revenirea" memoriei echivaland cu reintrarea in limitele omenescului cu tot ce acesta presupune, cu moartea.





Daca Fat-Frumos ar ramane in tara tineretii vesnice, adica a vietii fara de moarte, timpul ar fi suprimat pana la anulare; dar celalalt destin, cel pamantesc, il trage pe tanarul calator indarat, si eroul pleaca de la infinit spre durata. Ce il impinge inapoi? Caci el nu e un inconstient: stie ca se intoarce din zona binelui in zona raului (din cea a eternitatii in cea a efemeritatii), mai mult decat atat, zanele - care au o oarecare autoritate asupra lui - il sfatuiesc sa nu plece. Dar el pleaca. Tineretea sa e absorbita vertiginos de datoria imbatranirii dupa legile conditiei umane curente, apoi viata lui va fi absorbita instantaneu de datoria de a muri, dupa aceleasi legi. Nu este vorba de o intoarcere accidentala; dorul de casa, exprimat fara echivoc de Fat-Frumos, devine irezistibil, iar dincolo de el deslusim impulsul intoarcerii catre implinirea corecta a destinului.
Eroul se afla in punctul de "imponderabilitate" dintre cele doua destine contrare: unul al acestui taram, altul al taramului celuilalt, primul, al timpului profan, al doilea, al timpului sacru.

Destinul care il accepta ca oaspete etern in palatul zanelor nemuritoare nu este capabil sa actioneze total asupra oaspetelui venit de sub actiunea altui destin; cele doua destine se pot confrunta, nu infrunta. Eroul e chemat sa intre in cercul magic al destinului sau originar. Intra si dispare din existenta. Calatorul a incercat sa absoarba timpul, insa timpul l-a absorbit pe calator.
intre cele doua taramuri in care actioneaza cele doua timpuri diferite se intinde un vast spatiu mort. Un teritoriu vecin cu zona Tineretii tara batranete este cel amintit mai sus. Valea Plangerii. Este o zona tabu care, incalcata, conduce la anularea fericitei uitari totale, intrucat trezeste amintirile si incita dorul intoarcerii acasa la parinti, adica in traditia stramoseasca, omeneasca. Acest dor devine o obsesie care duce la autoa-nihilare, la anularea "paradoxului relativist" caruia i se supusese anterior fiul de imparat. Din aceasta perspectiva, Fat-Frumos exprima "chintesenta mitologica romaneasca" (Victor Kernbach) a conceptului de timp dual, in care omul este ca un pendul cu doua miscari; a treia miscare, revenirea in eternitate, este imposibila: ea nu se mai efectueaza din cauza absorbtiei timpului

Ajuns acasa, cufundat in amintire, "cercetand fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte de cele trecute", Fat-Frumos afla "intimitatea sa" (Constantin Noica) ultima, moartea sa, adica masura sa, limita sa, savarsirea in ordinea nefiintei.

Pledoarie pentru acceptarea conditiei eroului de fiinta muritoare, basmul inculca o idee filosofica esentiala, al carei "mesager" este Fat-Frumos: "Exista implinire fara invesnicire. Arhetipul fiintei ramane, dar intruchiparile ei trec si se petrec" (Constantin Noica).



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani