Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata activitate literara, dovada fiind operele sale: poezii ("Poezii", "Lauda somnului", "La cumpana apelor", "Poemele luminii"), piesele de teatru ("Zamolxe", "Anton Pann", "Arca lui Noe", "Mesterul Manole") sau lucrarile sale de eseistica, filozofie, aforisme si memorialistica ("Filozofia stilului", "Trilogia cunoasterii", "Spatiul mioritic", "Geneza si sensul culturii", "Pietre pentru templul meu").
Drama "Mesterul Manole" a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc premiera piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este o drama mitica expresionista si de idei, datorita influentelor mitice si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patima sa, ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei "Mesterul Manole" este mesterul Manole, la care se raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta, un martir al frumosului, deoarece creatia inseamna pentru el, patima si mistuire: "Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se impotriveste si striga: jertfeste!."
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire. Singura trasatura fizica mentionata si ilustrata prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje, mai precis de Mira, este ca are "par negru".
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloace de caracterizare directa, cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Astfel, prin intermediul autocaracterizarii este ilustrat faptul ca Manole este stapanit de aceasta patima pentru creatie, care il mistuie pe zi ce trece. (".pentru biserica zilnic mor", "e foc ce mistuie [.] si e pedeapsa si e blestem").
Prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje sunt reliefate alte trasaturi ale lui Manole. Mira il vede ca pe o "inima fara odihna, gand treaz, visare fara popas", si in momentul in care afla ca acesta, impreuna cu cei noua zidari, vor sa jertfeasca pe cineva pentru zidirea bisericii nu se abtine sa il numeasca ucigas ("noua ucigasi si cu Manole zece").
Solul il considera un mesager al adevarului, zidarii il numesc "Mesterul Nenoroc", cel de-al saselea marturisindu-I ca "Eu te-am urat si te-am iubit cel mai tare".
Faptele lui Manole releva faptul ca este tipul creatorului, pasionat de arta, de frumos, din aceasta cauza fiind dominat de un hybris. Este un erou tragic pentru ca incearca sa atinga absolutul, dar isi constientizeaza neputinta de a avea totul in plan uman. Surprins intr-o situatie limita, este fortat sa aleaga intre cele doua jumatati: Mira si biserica, si este constient ca pierderea uneia dintre ele il va anihila.