Toamna, dupa plecarea berzelor, Baraganul se pregateste pentru un lung somn hibernal. Peisajul este pustiu, arid, singuratic, cu vegetatie putina, cu fantani rare, ars de soare si de seceta, batut de vanturi venite de la miazazi.
Romanul incepe prin prezentarea unei familii sarace. Parintii "saraci ca Iov", plecasera din Oltenia natala si se stabilisera la Lateni, un sat de langa Borcea, o balta din apropierea Dunarii, bucurosi ca exista peste din belsug. Tatal, Marin, era un impatimit cantaret din fluier, era in stare sa cante "pana cadea jos lesinat de foame". El era un bun gospodar si mai ales bucatar renumit. La intrebarea pusa de fiu, Matache, mamei sale, de ce i se lasa tatalui treburile mai usoare, mama Anica ii raspunde ca ii e drag.
Ca sa usureze viata familiei sale, Anica face economii drastice un an de zile si strange "o suta de franci", cu care reuseste sa cumpere, de ocazie, "o martoaga si o caruta", trimitandu-si sotul si copilul sa vanda pestele in alta parte. Momentul despartirii este sfasietor: Anica plange, cu fata inundata de lacrimile care-i acopera zbarciturile, mangaie calul, incearca rezistenta carutei subrede, coplesita de spaima ca-i trimite in necunoscut si ca s-ar putea sa nu-i mai revada.
Pe drum, li se intampla multe, le moare "martoaga", pierd pestele si ajung la o carciuma, unde se intalnesc cu Gavrila, care le da vestea cea proasta, ca a murit Anica. De atunci, cei doi vand casa din Lateni, iau cainele, pe Ursu si ajung la Duduca, care ii ajuta, dandu-le adapost si de mancare Dar intr-o zi, Marin pleaca, iar Matache stie ca are sa nu-l mai vada.
Crescand, Matache impreuna cu prietenul sau, Stirbu, pleaca dupa ciulini. Cei doi prieteni se ratacesc prin lume, ajungand sa-l reintalneasca pe fratle lui Stirbu, Costache, pornind impreuna inspre Vlasca. Cei doi sunt pusi la munca ca sa isi castige singuri mancarea.
