Comedii in fond - volum de poezii de George Bacovia referat






COMEDII IN FOND - Volum de poezii de George Bacovia. Bucuresti, 1936.
Volumul - aparut la Editura "Universala" Alcalay, in populara colectie "Biblioteca pentru toti", nr. 1489 - avea din punct de vedere grafic, dupa parerea lui Vladimir Streinu, "o infatisare de-a dreptul respingatoare".

Majoritatea poeziilor sint din anii 1933-l936, la care se adauga o serie de versuri scrise - daca ar fi sa dam crezare datarilor lacute de sofia poetului, Agatha Grigorescu-Bacovia - intre 1900-l90. Cea mai veche poezie din volum este Si (oale, cu care George Bacovia a debutat in 1899, in revista "Literatorul" a lui Alexandru Macedon-ski.

In editia definitiva din 1944, cuprinsul a fost imbogatit cu trei poezii mai recente, purtind titlurile Balada, Miazazi de vara si Requiem.

Daca in cazul celorlalte volume beneficiem de una sau chiar doua variante manuscrise, in cazul Comediilor in fond manuscrisul - cumparat cu 5.000 lei de catre editura Alcalay - nu s-a pastrat. Raminind pe acelasi teren al comparatiilor, ar mai fi de observat ca de data aceasta poeziile au aparut, in marea lor majoritate, direct in volum, iara o prealabila tiparire in revistele culturale. Retragerea lui George Bacovia din presa literara e cu atit mai surprinzatoare cu cit in acesti ani numele lui incepe sa devina din ce in ce mai cunoscut (in 1932, de pilda, poetul este invitat de catre profesorul D. Caracostea sa vorbeasca studentilor despre opera sa).

Desi putine, exista totusi in Comedii in fond poezii care au aparut mai intii in diferite publicatii, in mici reviste din provincie, dar si in reviste din Capitala: "Revista scriitoarelor si scriitorilor romani", "Muzica si poezie", "Viata literara", "Curentul", "Veac nou", "indreptar", "Tribuna literara", "Cronicarul", "Linia noua". Semnificativa, in ordinea "popularitatii" de care incepea sa se bucure poetul, este prezenta lui intr-una din marile reviste ale epocii, "Revista Fundatiilor Regale", cu patru poezii ce vor intra mai tirziu in Comedii in fond. Reluarea de catre revistele literare a unor versuri deja publicate este, de asemenea, mult mai rara decit inainte; numai doua din poeziile volumului {Renuntare si Sfirsit de toamna) au cunoscut o raspindire de acest fel. Ca atare, variantele fie ca lipsesc cu totul - si aceasta e situatia obisnuita, fie ca sint putine si tara importanta, constind in schimbari de titiu (poezia Memento, de exemplu, se intitula in revista Ecou de romanta), in mici inlocuiri lexicale sau in reordonari ale versurilor in strofe. O problema deosebita creeaza Elegie, care in editia din 1957 a suferit o modificare impusa, probabil, de cenzura comunista. De altfel, in editiile antume aparute in anii comunismului (1956, 1957) poeziile din Comedii in fond au fost publicate intotdeauna selectiv, in raport cu gradul de permisivitate ideologica al momentului.

Prin citeva insusiri specifice, mai putin intilnite in scrierile anterioare, volumul Comedii in fond (1936) reprezinta o etapa noua, inegala valoric, in evolutia poeziei lui George Bacovia Modificarile pe care le aduce - pregatite cu mult inainte, dar implinite de abia acum -r privesc atit obiectul, cit si forma poeziei. Ele se prefigurau inca clin anii debutului, dar nimeni n-ar fi banuit ca niste aspecte secundare, de mica importanta, cum pareau pe atunci, se vor amplifica intr-o asemenea masura, incit mai tirziu sa devina definitorii pentru un intreg volum. Avind o fizionomie proprie, de indata sesizabila, Comedii in fond nu mai poate fi considerat, precum Santei galbene si, intr-o oarecare masura, Cu voi, doar o prelungire a volumului Plumb. E deja altceva. Pentru a vedea insa care sint elementele de noutate din aceasta carte, e nevoie in prealabil sa detasam, pe de o parte, cele citeva poezii scrise in maniera cunoscuta a primelor volume, iar pe de alta parte, poeziile ce anunta formula viitoare a "stantelor". Ori de cite ori s-au referit la Comedii in fond, criticii literari au fost inclinati sa evalueze cartea si sa observe ca ea nu se ridica la nivelul celor precedente. Prestigiul urias al Plumb'Vlui i-a impiedicat multa vreme sa aprecieze si alte poezii decit acelea care aminteau de "vibratia simpla si starea de emanatie poetica de altadata" (Vladimir Streinu).

In Comedii in fond, asemenea versuri ce continua firul poeziei dinlr-o etapa anterioara, resimtita lot mai mult ca incheiata, sint insa putine. Daca tinem seama ca Miazazi de vara a fost inclusa in acest ciclu mult mai tirziu de abia cu ocazia editiei definitive din 1944 - atunci am putea spune ca sint numai doua: Sfirsit de toamna si Ecou tirziu. Atit una, cit si cealalta sint poezii de observatie, intoarse spre lumea din afara, zugravind tablouri ale caror elemente provin din recuzita bacoviana a primelor volume. Regimul imaginilor este insa diferit: daca prima e un pastel cu o nota de pitoresc in descriere, a doua e un crochiu realist ce fixeaza detaliul imund de la periferia marelui oras.

Desprinse din acelei filon, mult subtiat acum, din care s-au detasat cindva si poeziile din Plumb, ambele au ca sursa principala de lirism perceptiile (vizuale, auditive sau olfactive). (.) alta orientare ce se prelungeste din cartile precedente este aceea, mult discutata pina de curind, a poeziei sociale. Daca in Schitei galbene aparea o singura poezie de acesl fel, in Cu voi numarul acestora a crescut intr-o asemenea masura incit ele au dat, penii ii multi critici, nota dominanta a volumului.

In Comedii in fond domeniul este iarasi foarte restrins si, abstractie facind de cileva inllexiuni sociale ivite unde nu te-ai astepta, tot o poezie ramine sa ilustreze in mod expres "genul". Intitulata Spre primavara, ea se integreaza lucraturii socialiste nu numai prin ideologie si prin perspectiva viitorista, ci si prin procedeul stilistic al apostrofei, specific discursului socialist in general.

Apostrofa ("Sculati, ai muncii proletari"), repetata de doua ori, e un indemn adresai proletarilor sa se trezeasca din somnolenta hibernala .si sa intimpine "vremurile mari" ce se anunta. Ceea ce lumineaza insa din interior poezia este altceva dacil mesajul ei ideologic, este surisul lui Bacovia , un suris fericit ce schimba pentru o clipa fizionomia, de obicei sumbra, a poetului. Nu e singura data cind vocabularul poeziei sociale alimenteaza inspiratia scriitorului (cuvintul "burghez", bunaoara, se bucura de o frecventa deosebita), dar rareori se intimpla, in Comedii in land. ca fenomenul sa depaseasca nivelul unor simple irizari terminologice.

Regresia socialului, dupa ce avusese o extindere neasteplala in Cu voi, nu inseamna si o epuizare, caci scrierile de batrinete ale poetului, poate si sub influenta circumstantelor Istorice, vot revigora inca o data aceasta ramura, deloc neinsemnata, a poeziei sale. Dupa poetule de observatie si poeziile sociale, care ne-au intors spre trecut, spre o etapa intrucitva depasita, unneaza sa separam o alta Categorie, restrinsa si aceasta, care ne indreapta atentia spre ceea ce poezia lui George Bacovia va ii de acum inainte.

Spre deosebire de critica literara interbelica, necontrazisa pina de curind in optiunile ei fundamentale, citiva critici ai anilor '80 (Ion Bogdan Lefter, loan Milea) au incercat sa citeasca intreaga opera prin prisma ultimului volum al podului, cu ecou dessebit in actualitatea postmoderna. Comedii in fond numarul poeziilor ce pot ti asimilate "stantelor" e inutadevar intr-o usoara crestere, indicind, chiar daca nu foarte clar, spre ce anume evolueaza poezia bacoviana. Fara nici o ezitare, in categoria "stantelor", ar intra poeziile Din vremuri ("E frig, iama"), Pastel ("Tacute locuri.,, curent") si Requiem (aceasta apartine ciclului doar din 1944, cind s-a tiparit editia definitiva).





Cu mai putina siguranta ar putea li adaugate pe lista inca doua titluri: Elegie si Un cintec. Ele se deosebesc de celelalte poezii din volum prin faptul ca aici George Bacovia experimenteaza un nou mod de exprimare poetica, mai putin accesibil, obscur pe alocuri, Iara a se putea vorbi insa de hermetism. Stilul e telegrafic, sincopat, si consta intr-o insiruire de notatii juxtapuse, aparent necoordonate, capabile sa creeze totusi o atmosfera. Expresia e siarimala, eliptica, impiedicata in frinturi de propozitii, deschizand goluri intunecate in cuprinsul comunicarii. Versurile ramin uneori neintelese, dar nu ca semn al misterului, ci din cauza unei insuficiente verbale ce anunta maniera parca abreviata a ultimelor poezii.

Merita sa reamintim - si nu doar ca pe o curiozitate - ca in volumul pe care il discutam a fost inclusa poezia de debut a lui George Bacovia , Si toate, poezie ce parea definitiv uitata in paginile revistei "Literatorul" din . B firesc; sa ne intrebam de ce s-a hotarit poetul sa o tipareasca atit de tirziu, cind probabil nimeni nu se mai astepta, la aproape patru decenii dupa ce a fost scrisa? Faptul ca si-a adus aminte de ea, in ciuda trecerii anilor, si a reluat-o in volum nu poate fi o intimplare. E o poezie scurta, de numai doua strofe, saturata de clisee ("mindra primavara", "soare blind", "nopti albastre") si construita pe contrastul dintre primavara de afara si "toamna" din sufletul poetului.

Ar mai fi de mentionat, ca trasaturi cu functie generativa, limbajul sentimental si despletirea melodioasa a versurilor.

Citind volumul in care a fost inclusa, ne vom da scama ca, departe de a fi o "relicva" sau o creatie izolata, poezia anunta un gen si constituie o matrice din care se vor desprinde multe din versurile publicale de George Bacovia dupa . Strinse laolalta, acestea vor forma seria romantelor, bine reprezentata in Comedii in fond prin citeva poezii precum Memento, Noapte de vara, Din lira. Serenada, Ecou de romanta ("S-a dus albastrul cer senin"), Demult, Versuri ("Un cintec trist din lira"), Trec zile. Sint poezii sentimentale, cu tema erotica, desfasurind versuri cantabile si exploatind uneori tehnica refrenului. Scenariul este cel cunoscut: poetul trece ca si odinioara, la ore tirzii, pe strada iubitei, suspina pe sub ferestrele luminate, asteapta infrigurat pe linga teii cu frunze vestejite, tara ca femeia sa raspunda in vreun fel diligentelor sale. Tonul este tinguios, strabatut de melancolie si cutremurat de regrete sfisietoare. Desi se revendica de la o estetica populara, unele dintre aceste poezii ne apar mult prea conventionalizate pentru a nu trezi banuiala ca in fond, sint niste "comedii", niste pastise cu vagi sugestii ironice, cum spune de altfel si titlul volumului.

In cartea consacrata sotului ei, Agatha Grigoresu-Bacovia a aratat ca in Comedii in fond au fost incluse si citeva poezii scrise intre anii 1900-l906, Iara sa precizeze insa daca este (sau nu) vorba de seria romantelor. Ceea ce ne indeamna sa credem ca asa stau lucrurile - deci ca nivelul cel mai vechi al volumului s-a format din ciclul romantelor - este influenta covirsitoare a eminescianismului asupra poeziilor din aceasta categorie.

Stratul eminescian, ferit multa vreme de privirile cititorilor, se ridica tot mai mult la vedere inca din volumul Cu voi, dezvaluindu-si insa de abia in Comedii in fond dimensiunile nebanuite. Propunindu-si sa scrie romante, ca si alti simbolisti romani, George Bacovia n-ar fi putut decit cu greu sa evite influenta marelui romantic. Pentru ca Hminescu si-a pus pentru totdeauna pecetea geniului sau asupra romantei romanesti.

Atit de durabila este aceasta influenta, incit pina astazi noi avem impresia ca romanta este un gen eminescian si ca a scrie romante inseamna a practica eminescianismul.

Participarea lui Bacovia la "curentul eminescian" - aflat, totusi, intr-o evidenta scadere pe la inceputul secolului - se verifica asadar inca o data, si la nivelul formelor literare. Dincolo insa de aceasta diversificare - destul de accentuata, cum am vazut - a orientarilor si tendintelor, poezia lui George Bacovia din Comedii in fond este cu precadere o poe/ie a eului. Mai mult decit in celelalte volume, aici poetul se exprima pe sine, incereind o reafirmare a subiectivitatii, nu intr-un sens romantic, demult depasit, ci intr-unui prin excelenta decadentist. Si inainte se intimpla ca el sa-si scrie versurile la persoana intii singular, sa vorbeasca in numele sau si sa dea glas experientelor sale launtrice, dar acum exhibarea eului s-a transformat intr-un principiu poetic, stind la baza unui numar important de poezii.

Ele formeaza o categorie aparte - aceea a liricii personale - si ilustreaza in cel mai inalt grad egotismul bacovian, asemanator in unele privinte cu acela al "poetilor blestemati". O interiorizare am intilnit si in romante, numai ca acolo subiectivitatea poetului era acaparata in mare masura de un eu tipic, prea putin diferentiat, si din cauza aceasta versurile depaseau rareori nivelul intimismului. in poeziile simboliste, scrise in maniera Plumb-ului, chiar daca eul poetic n-a disparut cu lotul, el e o prezenta mai degraba discreta, ascunsa in interstitiile descriptiei. Lumina stranie, violeta, ce invaluie universul bacovian, este emisia din adinc a unui eu retras, existind difuz, doar citeodala adus la suprafata textului. Despre o stare de neascundere a eului putem vorbi cu adevarat doar in poeziile ce alcatuiesc asa-numita lirica personala. Lucrul cel mai important pentru poet pare a fi acum sinceritatea, exprimarea fara nici un fel de rezerve a cuprinsului sufletesc, oricit de neobisnuit si de greu acceptabil ar fi acesta. Versurile comunica aproape intotdeauna o experienta singulara, trairi excentrice impresionind prin stranietatea si chiar prin morbidetea lor. Autorul refuza sa menajeze sensibilitatea burgheza a majoritatii, nu ocoleste aspectele dezagreabile ale vietii interioare, lasa deoparte orice vanitate, pentru a-si etala subiectivitatea bizara, periferica, intors spre sine insusi, el se scruteaza cu luciditate fara nici cea mai mica incercare de autoamagire, neczitind sa vorbeasca despre anomaliile sufletesti si despre suferinta pe care ele o genereaza. Putini sint poetii romani care au dus atit de departe despuierea sufleteasca precum George Bacovia Dincolo de poeziile de observatie, de cele sociale si de romante, vedem ca poetica volumului Comedii in fond se cladeste in mare masura pe o dorinta de originalitatea absoluta a eului, inteles ca realitate unica, inconfundabila. Desigur, subiectivitatea autorului era sesizabila si in versurile mai vechi -- reprezentative indeosebi pentru elementele de imaginatie materiala. - , dar numai acum eul poetic bacovian devine dominant si deschide o perspectiva de interpretare a totalitatii operei. Datorita acestui fapt, putem vorbi despre Comedii in fond ca despre un volum ce delimiteaza o etapa in evolutia, atit de inceata, a poeziei lui George Bacovia



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Scriitori romani