A aparut in Convorbiri literare, 1 febr. . Introducandu-i modificari in urma carora castiga din punct de vedere artistic, poezia este republicata sub titlul Povestea teiului, in Convorbiri literare, martie . Maiorescu publica aceasta noua forma sub titlul Fat-Frumos din tei,
Lohengrin are "ein kleines goldenes Horn zur Seite".
Cuprinsul strofelor este cat se poate de clar. Romantism sentimental pe un plan poetic ideal. Tanara, vrajita, lasa capul pe umarul lui Fat-Frumos, amandoi raman pierduti in visul'lor de iubire, pe cand caii lor, alaturati, isi continua linistit viata legata numai de materie. Doua planuri ale vietii puse in contrast cu o economie de versuri la inaltimea poeziei ce-o exprima,- Nici nu ne-ar fi trecut prin gand sa mai dam aceasta explicatie, daca n-ar exista o interpretare deosebita a lui G. Calinescu in Opera lui Eminescu, si urm.:..intrupare desavarsita a animalitatii mandre flacaul cu flori in par, semn al anotimpului sexual Apoi in ciuda marilor licente gramaticale, sublimitatea sinceritatii instinctuale cucereste, caci in nemarginirea codrului, alaturi de cai, aceste doua animale frumoase se pregatesc de imperechere." Calinescu a interpretat situatia din Fat-Frumos din tei ca pe aceea din Madame Bovary: Emma si iubitul ei se-ntalnesc, intra in padure si-si traiesc dragostea "avec leurs chevaux a cote qui broutent les feuilles".
Pentru inrudirea inspiratiei lui Eminescu si Alecsandri: "Atmosfera unor poezii de dragoste inca e inrudita la ambii poeti. Parca citim o evocare erotica de Eminescu (Fat-Frumos din tei, 1875; sau Povestea codrului. 1878) si c vorba de doua Strofe din Poiana fermecatoare de Alecsandri:
Si ies vesel din padure |
Mii de stele dulce sara Parca vine mai aproape Glas de corn din departare Tot mai tare si mai tare. O, auzi sunand Din carare corn Inspre tine bland Eu [acum] ma-ntorn. Si cand ochii-a ridicat, Ea zareste un baiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru-alaturea. Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o sagete Si la sold un corn de-argint Si pe haine margarint. Ai venit sa ma privesti, Dulce zana din povesti. O, te pleaca inspre mine Cu maini albe, lungi si fine. Iara degetele trase. Subtirele de craiasa, Lasa-le in a mea mana. Mladioasa mea stapana. Dar ea mana-si trage-ndata Din a lui si speriata Se uita in jos smerita, Rusinoasa si uimita. S-o cuprinza el voieste. Ea cu mana se fereste, O ruga cu vorba dulce Pe-a lui brat ca sa se culce, Mai nu vrea si mai se lasa, Ca de-un farmec e atrasa. Pari' se vede-n a lui brat De-o primeste cu nesat. Paru-i galben abia cret Peste tample-i sta razlet Dandu-i multe frumuseti Si trecand pe dupa tample Umerii cu aur imple, Umerele si spinarea Si intreaga aratarea. O copila, chipul tau Dea-mi-l mie Dumnezeu Chipul tau cel iscusit Ce pare ca-i zugravit. Draga mea, nu te-ndura De la mine a zbura, Ori de-i merge de la mine, Ia-mi si sufletul cu tine. Ce nu-mi trebuie sa fie. Daca n-am tovarasie Si la ce sa mai traiesc. Singurel sa patimesc? Ea rosita la obraz I se prinde de grumaz Si ii zice - abia, abia: Vino la urechea mea Si spune-mi orice vei vrea Si eu ti-oi spune ceva, Dar da-mi pace- nu ma strange. Te iubesc de-mi vine-a plange, Dac-ai sti cat te iubesc, Ca din ochi te prapadesc. - Dar de-i merge, cui ma lasi Singur sa fiu patimas? - Nu te las, nu spune-mi bine Ca cu cine si prin cine Sa ma inteleg cu tine. Ca sa vii sara la mine. Peste varfuri trece luna. Iar izvorul dulce suna, Merg alaturea calare. Pier in umbra de carare. Iara cornul lui duios Suna dulce dureros, Mai incet in codrul verde Se tot pierde, se tot pierde. |