Conflictul/conflictele dintr-un roman psihologic, apartinand perioadei interbelice; Camil Petrescu - Patul lui Procust



Afirmatia lui E. Lovinescu se concentreaza in jurul analizei psihologice care se afla indaratul tuturor creatiilor epice. Promotor al noului roman, Camil Petrescu a imbogatit estetica acestei specii literare.

In conferinta ,,Noua structura si opera lui Marcel Proust", Camil Petrescu teoretizeaza romanul modern de tip proustian, pe care il opune romanului de tip traditional. Romanul modern deplaseaza accentul de la un romanesc al evenimentelor la un romanesc al psihologiei, de la omniscienta la pluriperspectivism. Noul roman este unul de observatie a vietii interioare, de analiza psihologica, fiind scris la persoana I.

Aparut in 1933, la trei ani dupa ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", romanul ,,Patul lui Procust" impune un analist de exceptie si un creator al unei forme narative deosebite. Perspectivele interioare asupra evenimentelor si personajelor deriva din punctul de vedere unic si subiectiv al fiecarui personaj-narator.
Titlul romanului ,,Patul lui Procust" face trimitere la o povestea mitologica amintind de talharul Procust care ataca trecatorii pe drumul intre Atena si Megara. El avea doua paturi, unul foarte mare si unul foarte mic, unde ii aseza pe trecatorii prinsi, pe cei inalti in patul cel mic, pe cei scunzi in patul cel mare, chinuindu-i pana cand ajungeau sa se potriveasca cu dimensiunea patului in care erau asezati. Procust isi gaseste sfarsitul fiind ucis in acelasi mod de catre Tezeu. Titlul este o metafora sugerand imaginea societatii ca pe un pat al lui Procust, ca spatiu limitat, dar si incompatibilitatile relatiilor interumane. Patul psihologic a lui Procoust devine un spatiu al inadecvarii pentru lumea personajelor romanului, un spatiu al dilemelor existentiale, fie ca este vorba despre planul sentimental, fie ca este vorba despre planul social. Structura romanului este complexa, determinand compozitia pe mai multe planuri narative care se intersecteaza si se determina reciproc: trei scrisori ale doamnei T. catre autor, jurnalul lui Fred Vasilescu intitulat ,,Intr-o dupa amiaza de august", in care sunt incluse si scrisorile lui G.D. Ladima catre Emilia, Epilogul I care ii apartine tot lui Fred, Epilogul II si notele din subsolul paginii, fiind redactate de autor.

Una din particularitatile romanului este structura lui compozitionala, confensiunea si documente care alcatuiesc siruri de marturii ale unor "dosare de existenta". Originalitatea romanului e data de subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate.
Principalele modalitati de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le imbina cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, autoanaliza care scot in evidenta zbuciumul interior al personajelor.
Doamna T. crede ca Fred este implinirea iubirii sale, dar este in stare sa sufere atunci cand D. iese cu alta femeie, chiar daca e vorba doar de o vanitate ranita. Fred o iubeste pe doamna T., insa o paraseste. Cuplul Emilia-Ladima este sortit esecului, fiindca Emilia vrea bunastare, succes iar Ladima isi doreste ca ea sa fie mama si gospodina grijulie. Romanul se construieste din eforturile fiecarui personaj de a-si adecva existenta la cerintele si slabiciunile celorlalti.
Camil Petrescu este unul dintre scriitorii, asa cum afirma si E. Lovinescu, care a adancit "analiza psihologica pana la reconstituirea intregii plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor" - creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, calitati ale doamnei T. Dupa un mariaj terminat prin divort femeia se stabileste in Bucuresti, unde il intalneste pe D. avand sentimentul ca si-a ratat viata din cauza ei. Narator fin, doamna T. dezvaluie in scris pasiunea pentru un alt barbat notat cu X., care i-a refuzat insa iubirea. Perspectiva feminina asupra iubirii reiese din cele trei scrisori, pe care doamna T. le scrie la rugamintea autorului.
Jurnalul lui Fred intitulat "Intr-o dupa-amiaza de august" aduce o noua perspectiva asupra iubirii. Fred afla ca pe Emilia Rachitaru o iubise Ladima, poet si ziarist pe care il cunoscuse bine. Iubirea dintre Fred si doamna T. incepuse cu patru-cinci ani in urma, cand Fred ii ceruse sa-i decoreze apartamentul. Conflictul interior apare atunci cand Fred renunta la doamna T., desi o iubeste cu patima sau cel putin asa se intelege din toate gesturile pe care le face fata de ea. Citind scrisorile lui Ladima, Fred se descopera pe sine in tragedia unui barbat care iubise o femeie nedemna de ea.
Notele de subsol ale autorului scot in evidenta statutul omului in societatea vremii, unde cei cinstiti ca Ladima traiesc mizerabil si in umbra celorlalti. Astfel ca talentul, demnitatea gazetarului Ladima nu pot invinge paienjenisul afacerilor frauduloase ale lui Gheorghidiu si Lumanararu. Ceea ce a dus la ruperea definitiva a acestei colaborari, a fost aparitia unui articol prin care Ladima acuza puterea politica de afaceri oscure in domeniul financiar bancar conturandu-se astfel conflictul exterior, cel cu societatea. Impresionat de conditia omului superior si neinteles, Fred va cerceta imprejurarile in care Ladima s-a sinucis ("Epilog I").
Personajele sunt vazute din mai multe perspective ca intr-un sistem se oglinzi paralele. Ele se constituie antitetic, impletindu-si destinele: doamna T. si Emilia, Fred si Ladima. Personajul se autoconstituie prin marturisire sau este reflectat in constiinta celorlalti. Dragostea lui Fred pentru doamna T. ramane un mister, insa in "Epilogul II" aflam ca a murit intr-un accident de avion chiar a doua zi dupa ce predase manuscrisul. Autorul devine primul cititor al scrisorilor dar si a jurnalului, pe care il inmaneaza doamnei T. care afla cu surprindere ca fusese iubita asa de mult cum ea iubise.
Finalul romanului cuprinde discutia doamnei T. cu naratorul, din care reiese ca ea fusese tot timpul framantata de incertitudinea iubirii lui Fred, neintelegand de ce acesta a intrerupt relatia cu ea. Finalul este deschis, misterul mortii ramane neelucidat: accident sau sinucidere?

Afirmatia lui E. Lovinescu "analiza psihologica se afla indaratul tuturor creatiilor epice, existand scriitori ce au adancit pana la reconstituirea intregii plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor" este sustinuta de cel putin trei argumente rezultate din analiza romanului psihologic "Patul lui Procust" de Camil Petrescu. Primul argument il constituie subtilitatea analitica a constiintelor, dramele interioare suferite din iubire si demnitate. Al doilea argument este dat de constructia in oglinda a personajelor, in cazul carora multiplele perspective inlocuiesc punctul unic si obiectiv. Al treilea argument este cel referitor la principalele modalitati de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si-a sufletului, autoanaliza care scot in evidenta zbuciumul interior al personajelor.