Conflictul/conflictele dintr-un roman al experientei interbelic: Maitreyi de Mircea Eliade; eseu argumentativ



Mircea Eliade a teoretizat inca de la 20 de ani, in volumul "Itinerariu spiritual", din care face parte citatul de mai sus, rolul de "gimnastica a constiintei" si tinta finala, "armonia organica, echilibrul fortelor launtrice" pe care le are trairea intensa a unor experiente cat mai variate.
De aceea, eu cred ca pasiunea de a salva timpul a fost motivul pentru care Eliade a tinut un Jurnal. In acceptia sa, jurnalul nu este un carnet cu note, ci reprezinta fixarea unor momente efemere prin scrisul cu vocatie. In romanul "Maitreyi", jurnalul pe care-l readuce in discutie devine un pretext literar, precum si o modalitate pentru confesiune, revelatie si rememorare. Substanta epica a romanului se densifica astfel, intr-un chip modern si original, sporind autenticitatea faptelor, dar si a introspectiei.
In primul rand, scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezinta doua tendinte ireconciliabile: pe de o parte "experienta", autenticitatea, trairea nemijlocita, intensa a realitatii, mai ales spiritual si erotic, pe de alta parte fantasticul, reflectand "experienta sacrului".
In acest sens, romanul experientei reprezinta o orientare tematica in romanul interbelic, categorie care valorifica trairea cat mai intensa, pana la capat, in plan interior, de catre personaje a unor experiente personale variate, dar definitorii (de exemplu: iubirea, prietenia, razboiul, moartea).
De asemenea, romanul "Maitreyi" valorifica aspecte autobiografice: o poveste de dragoste traita de autor alaturi de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai multi ani, dedicandu-se studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la baza creatiei epice, care apartine fictiunii, ca si finalul intamplarii, dupa cum marturiseste Eliade in "Memorii".
Dupa cum am spus, subiectul se organizeaza in jurul cuplului Allan (alias scriitorul), inginer englez si Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen (alias profesorul Dasgupta). Dupa perioada de spitalizare, in convalescenta, Allan este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde se imprieteneste cu Maitreyi, fiica inginerului, o adolescenta de 16 ani. Intre ei se va infiripa o mare iubire, incurajata aparent de familia eroinei, care insa ii va atrage atentia ca intre ei un mariaj este imposibil de realizat.
De altfel, formula care sintetizeaza problematica romanului este estetica autenticitatii, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspectia si autoanaliza lucida. Originalitatea romanului modern, amestec de jurnal intim si naratiune retrospectiva, este sustinuta de utilizarea tehnicii narative moderne, secvente din jurnal fiind introduse in naratiunea romanului. Astfel, povestea capata dimensiuni care angajeaza experiente omenesti esentiale, de impuls, pentru actiuni revelatoare.

In al doilea rand, la Mircea Eliade, erosul, acel preaplin al sufletului si al biologicului, aflat in expansiune, apare ca o zona de confruntare maxima intre vointa si terenul predilect al experimentarii morale, apare ca o traire limitata. Aventura cuonasterii este viata libera. De altfel, Allan are o constiinta mereu limitata: cand este un observator rece, penetrant, cand exaltat, cand coplesit de plenitudine. Dominanta ramane luciditatea personajului - privirea treaza asupra sa si asupra celor din jur. El se straduieste sa distinga etapele unui proces launtric si contradictiile unui sentiment trait cu fervoare si cu accente de suferinta. Ca tanar, el parcurge drumul "Labirintului", al initierii. Setea de cunoastere se manifesta in multiple planuri si viata monotona, tipic europeana este schimbata cu lumea mai putin civilizata, dar mult mai bogata si mai intensa spiritual a Indiei.
Astfel, elanurile tineretii, orgoliul firesc, bucuria de viata se manifesta plenar. Starea de beatitudine se afla in eul sau, lucid dar si sentimental, traind astfel plenitudinea spirituala. Pe Allan il incearca stari contradictorii, gustul singuratatii, dar si al pasiunii, al dezamagirii si al situatiilor imprevizibile, pe care nu le poate controla.
In acest mod, Allan simte un conflict interior puternic, caci are o lunga "incubare" a erosului in constiinta sa. Pasiunea si luciditatea il fac pe erou sa rememoreze, sa analizeze toate trairile. Constiinta framantata are izbucniri dureroase si dilematice chiar din abisul subconstientului. Sa nu uitam ca eroul isi cauta identitatea si cunoasterea de sine ii aduce imprevizibilul, fiindca este o fire dilematica si un tanar cu o complexa viata launtrica. Allan traieste drama existentiala, drama ideilor care il macina incat ajunge sa-si doreasca sa treaca la hinduism spre a eluda orice piedica in drumul unirii cu Maitreyi. Dar timpul n-a mai avut rabdare cu Allan, caci a izbucnit, alaturi de conflictul interior, si un conflict exterior, interdictia declansata de Narendra Sen, cel pecetluit in tipare rigide si inexplicabile pentru un european.
Astfel, in al treilea rand, intalnim conflictul omului european cu tatal fetei, ce reda opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditionale. Narendra Sen este simbolul autoritatii si al fortei in plan social, dar si in cel familial. Vointa lui devine lege, actioneaza energic, hotarat, interesat de realizari si acte care sa rasfranga in directia scopului precizat de el. Fire ascunsa si nesincera, el nu i-a marturisit lui Allan scopul sau, ca acesta sa fie orientat spre o directie si sa nu aiba dreptul optiunii spre destinul propriu. Narendra Sen planuise sa-l atraga in mediul sau, pentru a-l adopta, iar prin aceasta modalitate toata familia sa se mute in Anglia. De asemenea, limitele sale se simt prin mentalitatea lui inexpugnabila: nu este capabil de un efort rational care sa aduca indulgenta umana, in cazul cuplului erotic Maitreyi- Allan. Observam ca actioneaza fatidic, raul dezlantuindu-se ca o reactie in lant, caci nimeni nu iese nevatamat.
In aceeasi masura, brutalitatea lui Narendra Sen a zdruncinat miracolul iubirii, vraja feminitatii Maitreyiei, starea de har si trairea sfanta a suprafirescului prin iubire si prin creatia artistica.

In al patrulea rand, se simte si o incompatibilitate alaturi de o lipsa de comunicare intre civilizatii si intre mentalitati: cea europeana si cea asiatica. Un moment in care se vede clar acest lucru este cand Sen respinge ideea convertirii lui Allan la religia hindusa, spunandu-i ca religia nu se poate schimba fara consimtamantul celor din tara si ca religia sa e buna si "trebuie pastrata nu din convingere, ci din dragoste si respect.". Locuind in casa lui Narendra Sen, Allan a receptat realitatea ca un european ce si-a facut unele reprezentari si proiectii neconcordante cu lumea din Calcutta. Desi uimit de mirajul Indiei, eroul nu reuseste sa se rupa in totalitate de radacinile lui si comuniunea totala cu lumea noua nu se produce niciodata, in ciuda dorintei sale si a bucuriei lui nesfarsite de a scapa de monotonie si de a se face util.
Avand in vedere toate aceste argumente, romanul "Maitreyi" consemneaza experientele traite de autor si aduce in literatura noastra motivul iubirii intre un european si o fata exotica, obsesia erotica pentru o straina, precum si misterul sufletului indian, care prin dragoste, se transpune si in inima europeanului. Aceasta poveste de dragoste sfarseste nefericit din cauza diferentelor de mentalitate dintre cei doi. Allan este un reprezentant al lumii moderne occidentale, in timp ce Maitreyi intruchipeaza India traditionala cu valorile ei specifice.
Maitreyi ramane cel mai exotic personaj feminin din literatura romana, iar Allan, personajul a carui conduita europeana refuza pacatul sinuciderii personalitatii prin pasiune, ratiunea spatiului geografic ingaduindu-i numai imbogatirea eului, facand din experienta sa umana un interesant material de reflectie si prilej de contemplare poetica.

Asadar, o parte insemnata a prozei lui Mircea Eliade se integreaza in literatura autenticitatii si a experientei. Multe din romanele sale sunt mai degraba "jurnale", destinate sa inregistreze fapte de viata sau trairi abisale, guvernate de aspiratia spre o autenticitate superlativa.