Semnificatia titlului.
,,Craiasa din povesti" are profunde vibratii folclorice, poezia valorificand povestile populare cu personajele lor fabuloase si mitologice. Titlul trimite la un personaj de basm, craiasa fiind aici o metafora pentru iubirea armonizata perfect cu natura mirifica, impresionant de frumoasa, care este personificata, deoarece i se atribuie insusiri omenesti de simtire si sensibilitate.
Tema poeziei o constituie contemplatia poetului in fata unei naturi feerice, de basm, care ocroteste iubirea si care se emotioneaza la vederea frumoasei copile asemuita cu o craiasa din povesti.
Structura si semnificatii.
Poezia ,,Craiasa din povesti" este o idila cu puternice note de pastel si este alcatuita din sapte strofe distribuite astfel: in primele trei strofe predomina elementele de pastel, descrierile de natura in care notele rustice se impletesc cu elemente ale Cosmosului, iar in ultimele patru strofe se intensifica accentele de idila prin portretizarea iubitei, care capata valentele unui personaj de poveste.
In poezia ,,Craiasa din povesti" se manifesta doua spatii care se afla intr-o armonie perfecta: unul exterior, corespunzand lumii reale si altul interior, un spatiu al sentimentelor si trairilor lirice.
Compozitional, poezia este structurata in doua planuri distincte, unul uman si celalalt al naturii. In lirica eminesciana natura se manifesta prin doua ipostaze care se intrepatrund, una terestra si alta cosmica, fiecare dintre ele fiind alcatuite din elementele specifice viziunii poetice: lacul, florile, campia, trestiile, luna, norii.
Prima strofa ilustreaza statutul de stapana a lumii pe care luna il are in intreaga lirica eminesciana. Ea este astrul tutelar, care vegheaza intreaga fire si ocroteste indragostitii, participand la sentimentul de iubire. Poezia incepe cu un oximoron , ,,neguri albe", pe care luna, personificata, le naste, ,,le scoate peste ape" si ,,le intinde pe campie". Inceputul poeziei este dominat de elemente de pastel, de aceea imaginile vizuale sunt compuse din elementele naturii terestre, apele si campia si din cele ale naturii cosmice, luna ca stapana absoluta a lumii. Imaginea feerica a naturii terestre este luminata de astrul tutelar, luna, fiind sugerata de epitetele ,,stralucite" si ,,argintie", interferand astfel planul teluric cu cel cosmic. Intreg tabloul este incarcat de gingasie si emotie, imaginile motorii fiind definite de verbe sugestive: ,,naste", ,,le scoate", ,,le intinde".
