Volum de Anton Pann, apa">




CULEGERE DE PROVERBURI sau Povestea vorbii - Volum de Anton Pann referat





CULEGERE DE PROVERBURI sau Povestea vorbii - "De prin lume adunate/ si iarasi la lume date".

Volum de Anton Pann, aparut in 1847, la Bucuresti, avind notat pe coperta exterioara: Proverburi sau Povestea vorbii. Cum "produse mare zgomot" (G. Dem Teodorescu), sporind "reputat iunea autorului, acesta, "amplificind si ordonind materia", va scoate intre anii 1852-l853 o noua editie, de data aceasta in trei parti de sine statatoare. Volumul din 1847 are 192 de pagini, iar tomurile celei de-a doua editii insumeaza aproape de trei ori pe atitea (176+167+168). Ambele editii au fost imprimate "in tipografia Iui Anton Pann .

Editia din 1852-l853 este evident superioara celei din 1847: in noua versiune numarul proverbelor creste considerabil, fapt ce duce la imbogatirea paletei tematice. Capitolele se inmultesc, iar grupele crescute pe aceeasi tema se diversifica (de ex. Despre cumplita te si zgircenie; Despre cumplitate iarasi; Despre nerozie; Iarasi despre nerozie). Desi mai amplu, materialul paremiologic si narativ se subordoneaza unei conceptii ordonatoare clare, de altfel reperabila si in prima editie. Cartea are o structura arhitectonica bine articulata: grupele tematice de proverbe sint succedate de naratiuni (parabole etc.) cu caracter de ilustrare a "invataturii" pe care ar urma s-o degajeze proverbele si pe care va trebui s-o recepteze cititorul destinatar. Povestea vorbii a fost apoi reeditata in numeroase rinduri, momentele mai semnificative fiind marcate de editiile semnate de Gh. Adamescu (1926), M. Gaster (1936), Radu Albala si [. Fischer (1963), Al. Sandulescu (1982).

La data aparitiei Culegerii de proverburi, "A. P. finul Pepclci, cel iste) ca un proverb", nu era deloc un autor necunoscut in mediile carturaresti bucurestene, EI publicase pina la 1847, nu mai putin de 12 volume, intre care si citeva (Poezii deosebite sau Cintece de lume, Fabule si istorioare, Poezii populare), care aveau sa prefigureze una din directiile predilecte ale activitatii sale, aceea a preocuparii pentru creatia si tezaurul de intelepciune ale celor multi, pe care isi propune, cum insusi noteaza, sa le "adune" si sa le redea "lumii" spre desfatare si luare aminte. Considerat doar un simplu folclorist de unii cercetatori ori recunoseindu-i-se de altii doar calitatea de scriitor popular in genul lui Vasile Aaron si Ioan Barac, Anton Pann se dovedeste a fi, la o scrutare mai atenta a scrierilor sale, un poet de neobisnuita profunzime, de multiple disponibilitati creatoare, "ca un mare poet original, cu coordonate stilistice din cele mai personale" (Edgar Papu), care marcheaza o data semnificativa in istoria literaturii romane.

El se arata a fi un "poet complex", din "familia poetilor intemeietori" (Eugen Siraion), care, traitor in acest colt de pamint, a surprins in scrierile sale o lume in plina efervescenta, "oscilind intre realitate si legenda, fascinanta prin pitoresc si naturalete, prin incomprehensibila zestre morala concentrata in zicatori si proverbe, nu o data vicioasa si desuchiata" (Al. Sandulescu).

In contextul operei anton-pannejjti, Povestea vorbei ocupa un loc privilegiat. Fiind, probabil, in intentia lui Anton Pann , asa cum observa Tudor Vianu, "un veritabil manual de morala practica", "culegerea de proverburi" isi propune (si) sa educe cititorul in spiritul intelepciunii, al "prudentei" si "masurii", al "bunului simt" si al "ratiunii". Dar si al respectului pentru munca cinstita si efortul onest. Anton Pann este un vajnic aparator si propovaduitor al virtutilor morale si, deopotriva, "un dusman neimpacat a tot ceea ce pune in pericol fiinta umana", confortul ei fizic si moral.

El vestejeste lenea, inselatoria, zgircenia, dar ia in deridere si prostia, nerozia, betia, minciuna, gelozia, necredinta etc. O intreaga tipologie de personaje ni se infatiseaza in micile poeme care ilustreaza grupele tematice de proverbe: palavragiii, flecarii, lenesii, betivii, prostii, ipocritii, zgircitii, cei ce umbla cu viclesuguri, femeile necredincioase.



Limbulia "e mai rea decit betia", va spune Anton Pann

"Noi ridcm de unul - de doi
si patruzeci rid de noi; Omul care e flecar
Troncaneste ca s-on car; Prostia ca nerozia
Se rudesc cu nebunia; Sade si el intre noi
Ca magarul intre oi; Nevoiasu la toate
Zice ca nu poate; Lenea e cucoana mare
Cmc n-are de mincare; Cind esti poftit la o masa
Pleaca satul de acasa; Fagaduiala data
E datorie curata; Daca la patruzeci - am putut
La optzeci ce-o sa poci?" s.a.m.d.


Dupa cum se poate vedea, spectrul tematic al acestor proverbe si zicatori este unul extrem de intins, acoperind practic toate dimensiunile existentei umane. Ele sint incheieri la care poporul a ajuns in urma a secole de experienta traita si de meditatie colectiva pe care le transmite pe cale orala generatiilor urmatoare ca pe niste adevarate indreptare morale, demne de luat in scama. Ele concentreaza intelepciunea populara, o filosofic pe care Paul Cornea o numea "lilosofia bunului simt" si care, in opinia sa, apartinea, insusita fiind, "lumii marunte romanesti dintre 1820-l850"; ",.. e filosofia unei umanitati mijlocii, spune mai exact istoricul literar, a carei etica se trage din experienta si al carei criteriu e bunul simt". Oricum, regulile si virtutile propuse poarta amprenta uriasei experiente colective a poporului, mentioneaza mai departe Paul Cornea. Cum spuneam, proverbele si zicatorile incluse de Anton Pann

In Povestea vorbii sint ordonate pe capitole; in interiorul acestora aranjarea "sentintelor" se face pe principiul sinonimiei, asa cum observa toti comentatorii, clar o sinonimie care admite, totusi, o ascendenta, o inaintare spre un anume miez semantic (proverbele admit "o progresie lenta de sens" - Paul Cornea), spre sensul mai general in jurul caruia sint grupate proverbele.

In sfirsit, sensul acesta, configurat de constructia paremiologica, urmeaza a fi decriptai pentru cititorul-ascultator de poemul-poveslire ce incununeaza sirul de proverbe.

In unele situatii, pentru ca intentionalitatea autorului sa iasa si mai explicit la lumina, la sfirsitul povestirilor mai sint adaugate citeva proverbe si, ca un soi de acord final, un ultim vers continind morala. Anton Pann se dovedeste si in Culegerea de proverburi. Povestea vorbii un scriitor autentic, de o prospetime si stralucire uimitoare, de o mare indeminare sub raport stilistic. CI este. mai mult, un inovator nu prin cuprins, cum ne incredinteaza Paul Cornea, cit prin maniera in care izbuteste "insurubarea" proverbelor in "materialitatea plastica a limbajului".

Arta lui Anton Pann , vizibila in aceste alcatuiri paremiologice, consta in asocieri si apozitii insolite de termeni, in "realizarea lapidara" si "puterea inventiei", in caracterizarile sugestive care devin, in cele din urma, niste "adevarate fiziologii". Povestea vorbii dezvaluie un adevarat "artist al cuvintului", un poet al nuantelor celor mai fine- Ea este nu numai "o veritabila enciclopedie de morala sociala" (Paul Cornea), ci si, asa cum scria Tudor Arghezi, o "bijuterie verbala" ilustrativa pentru ceea ce am putea numi geniul limbii romane. Si al lui Anton Pann deopotriva.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani