Poezia "De-a v-ati ascuns..." concretizeaza tematica tanatosului (mortii) printr-o atitudine de acceptare a sfarsitului uman in sens mioritic.
In prima strofa, vocea eului liric se confunda cu vocea tatalui. Poezia structureaza un discurs confesiv, ce va puncta atitudinea in fata mortii. Incepe cu un apelativ afectiv. Adverbul "odata" marcheaza perspectiva unei eventuale morti, iar eul liric este ciudat. "Ciudat" este un avertisment. Prin repetitia adverbului "odata", se accentueaza ideea ca moartea e un eveniment necircumscris temporal. Data, momentul mortii e incert si e semnalat prin adverbul modal "poate". Finalul strofei initiale, marcheaza printr-un paralelism perspectiva unei posibile morti vizand planul natural.
In strofa a doua, debuteaza un alt avertisment: moartea fiind un fenomen viclean, siret. Jocul mortii vizeaza toate fiintele indiferent de varsta, indiferent de statut social; el definind conditia umana. E un fenomen mult mai amplu, reperabil si i universul natural; in aceasta acceptie, moartea vizeaza si o innoire a speciilor.
In cea de-a treia strofa, isi exprima iubirea ce mereu, oriunde ar fi, ea va exista si va fi pe zi ce trece, tot mai mare.
In cea de-a patra strofa, moartea e comparata cu un vant, element ce se transforma intr-un mesager funebru. Versul secund, semnaleaza atitudinea de resemnare senina, calma, mioritica in fata mortii. Versul final, indica concretizarea atitudinii mioritice in fata mortii prin integrarea individului in circuitul natural.
