Publicata in revista "Arta" din 15 martie 1904 sub titlul Funebra, poezia a fost inclusa in volumul Plumb.
Cu finetea care-i caracterizeaza demersul, Nicolae Manolescu a remarcat ca poezia are in vedere reprezentarea peisajului de iarna "puternic stilizata". Concluzia criticului este ca poetul "nu descrie peisajul, ci il organizeaza in functie de doua trasaturi opuse, albul si negrul, care nu au numaidecat corespondente in stricta lor realitate".
Ca si o alta poezie bacoviana, Pastel, poezia Decor pune in lumina predilectia poetului pentru receptarea unei realitati deja supuse conventiei. S-a remarcat de altfel faptul ca titlul poeziei este important pentru intelegerea poeziei: se sugereaza inca din titlu asadar artificialul peisajului (al realului) si valoarea lui de cadru (sau de simpla masca) pentru ceea ce nu se spune, ci e doar sugerat (Rodica Zafiu).
Retine fara indoiala atentia amestecul de culoare, albul si negrul, care tin de perspectiva conventionala asupra unei realitati care si-a pierdut atributele diferentiatoare si complexitatea, de unde absenta cromaticului. Departe de a (mai) fi o garantie a puritatii si a imaculatii, albul bacovian trimite in primul rand spre ideea de steril, in timp ce negrul este consecinta arderii care a desubstantializat obiectul. Sa amintim ca Vladimir Streinu considera, dintr-o anumita perspectiva careia ii este credincios cel putin pe parcursul lecturii poeziei, ca "evenimentele de baza coloristice nu intarzie sa se interiorizeze si, in cufundarea lor ascunsa se preschimba in doua nuclee ce coaguleaza intreaga existenta a sufletului uman: albul devine principiul vietii - Iubirea, iar negrul, principiul negativ - Moartea". Iata acum si "explicatia" pe care o ofera poetul insusi: "Cand ninge, orice copac ramane negru, in contrast cu zapada care nu-l acopera pe tot trunchiul".
"Vidarea" lucrurilor ca rezultat al arderii interioare este accentuata (si) de termenul "goi", sugerand ca lumea bacoviana se reduce la conditia de simplu decor artificial.