Poet al formulelor neconvenţionale, oscilând între extreme, totdeauna preocupat de ineditul expresiei poetice, Nichita Stănescu rămâne, şi astăzi, un creator de o singularitate incontestabilă.
"Emoţie de toamnă", care face parte din volumul "O viziune a sentimentelor", este o operă lirică, o poezie de dragoste, în care eul liric comunică, în esenţă, inefabilul sentimentului de iubire, teama că el va dispărea.
Opera lirică este opera în care eul liric exprimă în mod direct propriile trăiri, prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistice.
Titlul, o structură nominală, alcătuită din substantivul nearticulat în nominativ "emoţie" şi din atributul substantival prepoziţional "de toamnă", realizează legătura între planul afectiv (interior) şi cel exterior (al naturii), orientând discursul liric.
Eul liric este evidenţiat prin prezenţa mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric (pronume personale şi reflexive, adjective pronominale, verbe la persoanale I şi a II-a), dar şi prin adresarea directă către fiinţa iubită ("acoperă-mi inima cu ceva").
Discursul liric debutează cu o propoziţie cu caracter constatativ: "A venit toamna". Aceasta nu este totuşi o simplă constatare a schimbării anotimpurilor, ci sugerează, în plan simbolic, diminuarea sentimentului de dragoste. Eul liric îşi exprimă în continuare disperarea, cerând iubitei un gest de revenire, o speranţă în renaşterea iubirii: "acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta".
Cuvântul "umbra" poate semnifica absenţa iubitei, amintirea ei.
Neliniştea generată de despărţire este evidenţiată în versul al treilea:"Mă tem că n-am să te mai văd uneori", continuând, în versul următor cu exprimarea măsurii durerii eului liric: "că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori". Aripile exprimă ideea zborului, iar indicele spaţial "până la nori" exprimă inexistenţa unei limite în manifestarea sentimentului de durere.