Fratii Jderi de Mihail SADOVEANU referat






Mihail SADOVEANU
biografie



S-a nascut in 5 noiembrie 1880 la Pascani si a murit in 19 octombrie 1961 in Bucuresti.

Debutul in forta, cu patru volume, Povestiri, Soimii (roman). Dureri inabusite. Crasma lui Mos Precu, ii aduce pretuirea criticului Nicolae lorga, care numeste anul 1904 "anul Sadoveanu". Se regasesc aici in nuce marile teme ale creatiei sadoveniene: istoria.

Natura, crasma, targul, universul rural, refacerea spatiului stravechii Scitii, dar se fixeaza mai ales o tipologie umana deosebita alcatuita indeosebi din pescari moldoveni si dobrogeni, pastori, padurari moldoveni si ardeleni, vanatori, prisacari, calugari, hoti. Pana la primul razboi mondial, autorul publica: Povestiri din razboi, Amintirile caprarului Gheorghita (1905), Floarea ofilita. Mormantul unui copil. Povestiri de sarbatori (1906), insemnarile lui Niculai Manea, La noi la Viisoara, Vremuri de bejenie (1907), Duduia Margareta, O istorie de demult. Oameni si locuri (1908), Cantecul amintirilor (1909), Povestiri de sara (1910), Apa mortilor (1911), Bordeienii si alte povestiri. Un instigator (1912), Privelisti dobrogene (1914), Neamul Soimarestilor - roman (1915), Foi de toamna (1916).

Dupa razboi apar operele mari: Umbre (1920), Cocostarcul albastru (1921), Strada Lapusneanu - roman (1921), Drumuri basarabe (1922), Oameni din luna, roman (1923), Venea o moara pe Siret, roman (1925), Dumbrava minunata (1926), O intamplare ciudata (1929), Departari (1930), Maria sa Puiul Padurii, roman (1931), Nunta domnitei Ruxandra (1932), Soarele in Balta sau aventurile sahului (1933), Pastile Blajinilor (1935), Ochi de urs, Valea Frumoasei (1938), Vechime (1940), Povestile de le Bradul Stramb (1943). Realizari de exceptie reprezinta romanele Demonul tineretii (1928), Zodia Cancerului (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Locul unde nu s-a intamplat nimic (1933), Noptile de Sanziene (1934), Fratii Jderi (1935, 1936, 1942), Divanul (1940), Ostrovul lupilor (1941) si volumele de povestiri Tara de dincolo de negura (1926), Hanu Ancutei, imparatia apelor (1928). Caracteristica acestei perioade este adancimea filosofica a viziunii ce capata dimensiuni cosmice.


In 1952 apare Nicoara Potcoava, o versiune a Soimilor; in 1944 scrierea cu caracter memorialistic Anii de ucenicie, in 1946 Fantazii rasaritene si in 1950 Nada florilor, o versiune noua a imparatiei apelor.

Prezentarea textului - Fratii Jderi
GENEZA SI APARITIA TRILOGIEI



La crearea trilogiei Fratii Jderi s-a pornit de la un material artistic si documentar - cronica lui Ureche si O sama de cuvinte a lui Neculce, Descrierea Moldovei de Cantemir -, dar scriitorul a avut in atentie si scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga, in care era glorificat Stefan cel Mare. In tesatura romanului apar si fire din memoria folclorica; recunoastem motive preluate din balade populare ori din basme, precum si elemente de mitologie pagana si crestina. Din Viata lui Stefan cel Mare, publicata de Sadoveanu in 1934, au intrat in cadrul romanului capitolele VI si VII.
Marea carte de maturitate este scrisa in anii cand viata artistului si aceea a Europei erau supuse zbuciumului si zbaterilor. intr-o perioada de puternica instabilitate politica, sociala si culturala, in anii de dinaintea ultimului razboi mondial si in timpul acestuia, pentru autor. Moldova din veacul al XV-lea condusa de mintea geniala si bratul tare al lui Stefan cel Mare reprezinta o epoca de echilibru si putere.
Primul volum al trilogiei Fratii Jderi, intitulat ulterior Ucenicia lui lonut, apare in mai . Urmatorul, Izvorul Alb, iese de sub tipar in iunie 1936.

SADOVEANU SI LUMEA SA EPOPEICA



Abia dupa sase ani, in 1942, apare Oamenii Mariei Sale.
"Descoperirea unui timp si a unui topos romanesc, apropierea de formele originare, sentimentul unei autohtonii stravechi angajeaza progresiv constiinta, imaginatia lucrand adecvat. Nu numai in Manole Par-Negru, personaj imaginat, transpare ceva din fondul abisal, inconstient al lui Sadoveanu, dar si in Stefan, voievodul, eposul tinzand sa ia din prezent nostalgiile si uneori - deloc paradoxal - necesitatea mitologicului" (Constantin Ciopraga, Mihail Sadoveanu, Fascinatia tiparelor originare).
Sadoveanu reconstituie cu mijloacele epicului istoria Moldovei din timpul lui Stefan cel Mare, creand o ampla cronica a vietii sociale a acestei epoci eroice, miscarea narativa ridicandu-se prin mitizare la cote legendare.

Intriga complicata si imprevizibila, situatiile epice limita, culoarea de epoca ce contribuie in buna masura la realizarea tonalitatii dau, evident, impresia de roman istoric, unde intalnim formule ale romanului de aventuri practicate de Walter Scott si Al. Dumas. S-a vorbit de multe ori despre existenta mai multor microromane in cadrul unuia singur: roman al formarii, romanul domniei, al familiei, al eroismului etc. Toate acestea corespund ideii de roman-fresca.

S-a insistat ca trilogia Fratii Jderi este o epopee eroica. Aceasta, deoarece are o structura pluriforma, un ritm polifonic, monumentalitate, viziune mitica si atmosfera de legenda. Putem ajunge la concluzia ca ne aflam in fata unui roman epopeic simbolic, pentru ca naratiunea urmareste atat destinul individual, cat si pe cel colectiv, investite cu sensuri simbolice. Ea impune de asemenea un personaj exemplar.
Romanul are trei parti care sunt dispuse in cadrul celor trei volume. Constructia epopeica este exprimata si de cele doua niveluri ale actiunii. in interiorul primului nivel, cel social, distingem un plan istoric, unde se concentreaza evenimentele din jurul domniei (actiunile politice si militare ale lui Stefan), si un plan civil, in care se ilustreaza viata oamenilor - aici un nucleu principal fiind familia Jderilor. Al doilea nivel, care este existential, are un plan real si un plan miraculos, legendar.

UCENICIA LUI IONUT



Hramul Manastirii Neamt, din vara anului 1469, cu care se deschide primul volum, este un spectacol ceremonial ce are rolul de a sublinia maretia voievodului si unitatea dintre acesta si mase. in acest moment intra in scena lonut Jder si Nechifor Caliman. Din povestea batranului staroste, plina de umor, aflam despre razboiul lui Stefan "cu aceasta tara fara randuiala", unde poruncesc "multi stapani*'. Acum se contureaza vechiul conflict domnitor - boieri.

Intriga se invarteste mai ales in jurul tentativei nereusite a lui Gogolea Pogonat de a-l rapi pe Catalan. Armasarul domnesc are insusiri magice. in el este concentrata puterea voievodului.
lonut este chemat in slujba domneasca, si in prima sa calatorie la Suceava este insotit de vistiernicul Cristea si de frumoasa Candachia. Arhimandritul Amfilohie si parintele Timotei sunt dascali vestiti, de la care lonut are de invatat. Numita bildungsroman. Ucenicia lui lonut este deocamdata un roman al inocentei. Candoarea tanarului erou este reliefata mereu de catre Nechifor Caliman, care il numeste "manz".

Tanarul cunoaste si prima criza erotica. Dragostea pentru jupanita Nasta, de la Ionaseni, il determina sa tradeze fratia de cruce cu Alexandrel-voda. Are prilejul sa-si treaca examenul de ostean adevarat, prin lupta vitejeasca cu dusmanii lui Voda, salvand viata fiului domnesc.
inainte de a intra in planul realului, incursiunea tatarilor si biruinta asupra lor este anticipata prin prevestiri miraculoase: ,JStand sfantul mucenic ca o paza in acea lumina u vazduhului, i s-au aratat mariei sale Stefan hoardele impungand in [ara. () Atuncea iar s-a miscat osteanul lui Hristos loan, aratand cu bratul semn de inchidere in urma nohailor".
Plecarea lui Ionut la Chilia, insotit de slujitorul sau, Gheorghe Botezatu Tatarul, are drept scop recuperarea jupanitei Nasta. Evadarea necugetata din cadrul familial este pana la urma o calatorie cognitiva - tema epopeica. De fapt, aventurile lui Ionut au si un caracter initiatic.

IZVORUL ALB



Volumul I este un roman al cunoasterii primitive, empirice. Volumul urmator este romanul cunoasterii magice, iar ultimul, al cunoasterii rationale.
Seceta si cutremurul descrise la inceputul partii a doua a romanului sunt semne ale evenimentelor viitoare. Tehnica anticipativa, realizata prin simbolizare, este proprie epopeii: "A detunat in fundul pamantului si s-a dat zvon in inaltime, pentru ca sa nu mai intarzie domnii si imparatii; sa nu se mai desfraneze in lume, ci sa purceada impotriva lui Antihrist razboi pentru credinta dreapta". Viziunea mitica este intarita si prin dimensiunea monumentala si fantastica conferita fratilor Caliman, prezenti in momentul cutremurului, la curtea de la Suceava: "Uita-te la dansii cat is de mari si de grei: parca ar fi inorogi". Gandirea lor este primitiva, miscandu-se pe linia acestei viziuni, ei fiind convinsi ca "n-a dat din coada prea tare pestele cel mare pe care sta asezat pamantul".

Cetatea Neamt este locul de recluziune al lui Ionut Jder, un topos unde recunoastem tema exilului existential al individului, conditie necesara reintegrarii sociale a inocentului.




Jitnicerul Neculaies Albu o rapeste pe Marusca, fiica lui lateo Hudici si dragostea tarzie a lui Simion. Expeditia recuperatoare la Volcinet, in Polonia, intreprinsa de fratii Jderi este un episod eroic si cavaleresc.
Spectacolul casatoriei lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, urmasa a vechilor Comneni, retine prin ceremonialul ce participa la realizarea culorii de epoca. La Sadoveanu nunta este un motiv central, avand, pe langa aspectul etnografic, valente politice, filosofice sau sociale.
Nucleul narativ al volumului, unde Stefan cel Mare apare in prim-plan, este scena vanatorii de la Izvorul Alb. Din nou faptul real este proiectat in mit. S-a afirmat de atatea ori ca vanatoarea domneasca este un ritual de initiere. Pelerinajul domnesc ilustreaza motivul cautarii - al solutiilor de implinire a unui destin individual - al voievodului - si colectiv - Moldova. Domnul este acum exploratorul. Pentru a lamuri sensurile prezentului si viitorului este necesara aceasta contopire cu trecutul, care se realizeaza prin cufundarea in elementul naturii. Calauza in aceasta calatorie este legendarul bour.

Culoarea alba primeste la Sadoveanu sensuri pozitive. Calul alb este simbolul puterii politice, iar bourul alb este primordial, fiind o metafora a vechimii timpului. Izvorul alb este o metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerand existenta universala. Forma metaforica a acestei calatorii pe verticala, spre starea edenica a inceputurilor, este vanatoarea. Daca stihiile si apele sunt imagini ale schimbarii, ale curgerii temporale, muntele, piatra exprima permanenta, fixitatea. Pestera este un loc al meditatiei.
inca o data observam ca la Sadoveanu natura nu este decorativa. Omul intra in corespondenta cu ea, este incadrat cosmologic (Edgar Papu).
Initierea in cel mai inalt grad in tainele naturii o intalnim la mag sau la intelept. Un astfel de tip uman este schivnicul de la Izvorul Alb, dar adevarati magi sunt si arhimandritul Amfilohie Sendrea, cuviosul Nicodim, dar si Stefan cel Mare, care preia semnele astrelor si le aplica in carmuirea tarii:

IN APARAREA CREDINTEI CRESTINE
(fragment din roman)


"- Parinte Amfilohie, grai Domnul cu jumatate de glas, trebuie sa ma marturisesc sfintiei tale. Astazi sufletul meu s-a cutremurat in fata puterii lui Savaot.
- Toti suntem frunze la suflarea lui de vifor, ingana arhimandritul. Totusi pe alesii sai Domnul Dumnezeu ii ocroteste, caci asteapta sa se plineasca intai lucrarea lor in aceasta lume si in aceasta viata.
Voievodul pleca fruntea.
- Parinte Amfilohie, fagaduinta mea catra Domnul Hristos si catra prea curata lui Maica Fecioara mi-am implinit-o in parte. Unele biserici au fost inaltate; altele se ispravesc acum; altele se vor cladi. Apucand ismailiteanul Cetatea imparatiei, a spurcat lacasurile sfinte si le-a schimbat in geamii. Dumnezeu a ingaduit asta ca o pedeapsa grecilor, pentru destrabalarea lor. Tarigradenii de mult nu mai ascultau nici de Dumnezeu, nici de imparat. Fara aceste doua ascultari, nicio imparatie nu poate sta. Deci varvarii surpand pe bizantini, Hristos a ramas saracit de-atatea odoare. Unde a fost dulceata a inimii intru slava lui Iisus, acuma-i capiste idoleasca. N-am putut fi mai harnic, caci am gasit tara bantuita de rai si saracita; insa am sporit pe cat am putut, in acest pamant, cetafuile credinta. Paguba de acolo intrucatva am rascumparat-o.
- Slavite stapane, la judetul cel din veac se va tine sama.
- Nu-i destul, parinte.
- Stiu, stapane. Aceasta hotarare ascunsa a mariei tale, de care eu umilitul am avut instiintare, nu o vei mai intarzia.
- Crezi sfintia ta ca acesta este intelesul semnului ce mi s-a aratat azi?
- Luminate stapane, am fi lipsiti de credinta daca am intelege altfel. in fiecare zi rasare si asfinteste soarele, aratand trecerea timpului. Dumnezeu cere si alte fapte.

- Nu voi intarzia, sfintite parinte Amfilohie. Acesta e gandul meu cel mai adanc. pe care sfintia ta l-ai inteles. De doi ani oastea mea e gati/a - astept sa se miste domnii si craii, precum e intelegerea. Fara un sprijin de pretutindeni, nu pot pasi inainte. Cand au purces de la craiia frantuzeasca si de la Italia luptatori pentru Sfantul Mormant, au iesit de pretutindeni puterile crestinatatii, ca sa deie sprijin, si astfel au biruit cetatile necredinciosilor si au dobandit locul sfant. Tot asa acum; vreau sa vad aur si fier punandu-se in miscare; vorbele si fagaduintile nu folosesc daca nu-.s sprijinite de osti- Sunt in lume crai si imparati; puterea lor e slabiciune daca nu inteleg de ce rasare si asfinteste soarele, cum bine spui sfintia ta. Numai prostimea vietuieste pentru pantece: domnii si craii au alta randuiala. Cine nu vede primejdia ismailitenilor nu-i nici domn, nici crai. Cine nu se pune pe sine jertfa pentru credinta, nu-i vrednic sa tie in stapanirea sa noroadele; e mai putin decat cel din urma misel."



OAMENII MARIEI SALE.

Primele doua volume alcatuiesc o cronica de familie, avand in vedere provizoriul, viata de toate zilele. In acelasi timp, ele sunt o cronica sociala, analizand procesul alcatuirii in Moldova a unei noi societati, bazate pe randuiala si dreptate. Ultimul volum este mai incarcat de istorie, este o fresca a intregii Moldove care se intareste pentru razboiul cu turcii.
in volum distingem doua episoade principale. Primul este calatoria lui lonut in Imperiul Otoman, care, in viziunea autorului, are atributele infernului. Reaparitia lui lonut la suprafata, in urma acestei disparitii initiatice, aduce achizitionarea unei a doua personalitati, o transmutare de destin.

Dintre episoadele secundare retinem farsa jucata de lonut lui Alexandrel-voda, dar si povestea plina de mister a morarului de la Manailesti, dupa care urmeaza o enclava descriptiva - prezentarea tinutului Vasluiului -ce retine atentia prin dimensiunea panoramica, calm pregatitor pentru al doilea episod fundamental cu functie de deznodamant: batalia de la Vaslui. in realizarea tabloului luptei de la Podul-inalt se recurge la procedeul amplificarii epopeice, obtinut prin comparatii si hiperbole. Astfel, batalia finala este plasata in timpul mitic. Scena confruntarii cu balaurul se repeta canonic: "foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete si labe care se taraia prin mlastina"; "trupul balaurului a fost curmat in doua". in acest context simbolic, Stefan cel Mare este investit cu rolul mitic al omoratorului de dragoni: "Osmanlaii au pornit in risipa manati de biciul de foc al marelui arhanghel infricosat".

Timpul terestru, istoria irumpe in eternitate. Se poate spune ca personajele nu sufera un proces de devenire psihologica, ele sunt fixe. De fapt, sunt incadrate cosmologic, natura se reflecta in om. Ele sunt arhetipuri, avand rol mitic. In acelasi timp, caracteristica spatiului epopeic este monumentalitatea eroilor.
Personajele apar si in ipostaza de naratori. Povestitorul nareaza istoria, povestitorii comenteaza viata. Solul papal si solii venetieni care viziteaza Tara Moldovei creeaza romanul epocii. Cand autorul intreprinde panorama vietii sociale, personajul colectiv devine narator: ,floi razesii, mai ales noi razesii din Tara-de-Sus, suntem barbati care nu ne spariem cu usurinta de unii si de altii*'.

STEFAN CEL MARE, UN PERSONAJ COPLESITOR.

Cele doua personaje fundamentale ale epopeii sunt Stefan cel Mare si lonut Jder. Stefan cel Mare este un personaj istoric, este domnitorul, dar este urmarit si in momente obisnuite, este umanizat. Portretul sau urmareste linia inaugurata de Grigore Ureche: "Se vorbeste prin sate despre maria-sa ca-i un om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana". Stefan cel Mare este un om al Renasterii, un iluminist. De multe ori, postura sa de personaj absent il ridica la rangul de forta coordonatoare a realitatii. infaptuieste ordinea in planul uman Razboiul meu il am cu aceasta tara fara randuiala"), dar si la nivel cosmic. "De cand acea putere se asezase asupra Moldovei, parea ca s-au schimbat si stihiile." Este mag, invatat, dar are si atributele eroului, pentru ca transmite un sens universului. Este un personaj justitiar instaurand in Moldova siguranta si spiritul dreptatii. Dintre diversele situatii in care e prezentat, definitoriu apare episodul luptei de la Vaslui, aceasta devenind simbol al tuturor razboaielor sale, al epopeii Moldovei timpului sau, al conducatorului de osti - Stefan, el insusi erou de epopee.

OMAGIU CELOR CAZUTI IN LUPTA
(fragment din roman)


Sa-l surprindem pe maritul voievod intr-o alta ipostaza:
"Calare pe Vizir, si impresurat de curteni, maria sa a facut in pas ocolul bataliei; apoi s-a oprit in locul unde mortii Moldovei fusesera adunati. Se oprea ici-colo cautand cu privirile, pana ce deodata a simtit la harmasarul sau, inca-pestrit cu surguei si fuior de barba, o neliniste. Vizir a ferit in laturi, foraind. Maria sa a descalecat si a cunoscut, la cativa pasi pe comisii sai, si mai incolo pe batranul Caliman starostele.
Lepadand fraul, a trecut spre altarul ce se ridicase sub cerul liber si sub ninsoare si a ingenunchiat. S-au supus in genunchi steagurile de razasi, curtenii si toata suflarea cata era de fata, iar vladica Tarasie a inceput a ceti intre clericii sai, sub prapori, stalpul mortilor.
Din ingenuncherea sa, Voievodul ridica in ras- | Anonim. Fetita cu pasarea moarta. ) timpuri privirile, chemat de acea tacere inghetata
a ostenilor sai. Stateau cu fata spre cer, inseninati de alinarea din urma ti luminatia sa isi simtea inima innegurata de jale. Dupa ce s-au cetit stalpii si preotii cu psaltii au cantat cu frumoase glasuri vesnica-pomenire a cazutilor, Domnul nu si-a putut stapani tulburarea si a rupt din sufletul sau aceste vorbe in auzul celor dinjuru-i:
- Cand rasare soarele avem sa ne aducem aminte de ei. Si avem sa-i jelim deasemeni cand soarele asfinteste. Si cand ne vom trezi la bataia miezului noptii, avem sa-i simtim in jurul nostru si ne vom afla nemangaiati de pierderea lor."

BIBLIOGRAFIE:

Mihail Sadoveanu interpretat de, Ed. Emincscu, Bucuresti, 1977; Ciopraga, Constantin - Mihail Sadoveanu. Fascinatia tiparelor originare, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1981; Paleologu, Al. - Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani