" Drumul pe care mergem nu duce decat spre o comuna neinsemnata si se poate spune ca o tinta atat de mica nu poate atrage trei oameni straini unul de altul, zece oameni sau o suta de oamen, decat numai pentru acelasi scop.sa se reculeaga o clipa in fata omului care s-a stins in aceasta comuna, departe de orasul unde traise pierdut si stres..Observati, vizitiul de la trasura asta veche isi striga din cand in cand caii pe nume. Poate ca in felul asta ne ironizeaza anonimatul. Sa nu ne intrebam de ce trasura are legat in capul oistii un clopot care rasuna asurzitor peste camp. E ora opt, a apus soarele. Clopotul trebuie sa aiba o poveste, nici ca se poate, o poveste care va deveni misterioasa cand copiii de azi vor deveni maturi - stiti bine, povestile le fac copiii cu longevitate - si povestea va fi atat de teribila, incat nu va mai pastra clara nici imaginea campiei, nici a clopotului. Aceste legende stupide cu clopote si cai! Dar sa tacem putin. Sa-l intrebam pe omul de pe capra trasurii, pe nume Polider, ce a fost cu zgomotul care a rasunat atat de ciudat peste camp si a revenit de cateva ori in urechile noastre. Omul asta, Polider, e rautacios, v-am spus dinainte ca observasem asta, zice ca au rasunat hohotele mele de ras peste camp. Nu, n-am ras. Si, dupa cate stiu, nici dumneavoastra n-ati ras."
