Iarna pe ulita de george cosbuc - comentariu literar





Scrisa in 1888, poezia a vazut lumina tiparului in 1896, in revistra “Vatra” si a fost inclusa in volumul “Fire de tort” din acelasi an. Temporal si spatial, discursul liric creioneaza un cadru obisnuit de iarna dintr-un sat de munte, acolo unde derdelusul asteapta doar sa cada primii fulgi de nea.

Poezia e integrata pastelurilor cosbuciene, desi dimensiunile prea extinse si mai ales spectacolul de o insufletire si o puritate copilareasca emotionanta aminteste de jocurile de iarna si indeparteaza poezia de specia pastelurilor.



Proiectata intr-un decor familiar, acest spectacol rememoreaza aspecte din copilaria autorului, ca retrairea unor intamplari pastrate in memoria afectiva a poetului. Cuprinsa aproape in toate manualele scolare, poezia are un impact deosebit asupra copiilor si ea nu poate fi retinuta fragmentar, cid oar in ansamblul strofelor.

Cosbuc, al doilea mare pastelist din literatura romana, dupa Alecsandri,spre deosebire de acesta, nu prefera anotimpul iarna. Acest anotimp apare sporadic in lirica descriptiva cosbuciana, si acolo in aspectele aspre, nemiloase.

In aceasta poezie, anotimpul e conturat in viziune optimista, incarcat de atributele pe care copilaria ni le transmite prin bucuria jocului nevinovat.

Structural, doar primele doua strofe contureaza un pastel de iarna, deschizandu-se cu clebrele versuri”A-nceput de ../..a stat”, de aceea creatia e greu de incadrat in gen si specie literara, unii incadrand-o ca balada, fiind o balada cu totul speciala, din lumea copiilor. Creatia e structurata intr-o succesiune de scene logice inchipuite intr-o gradatie continua, fiind conduse cu multa abilitate de catre scriitor.

Primelor doua strofe le urmeaza un tablou plin de viata, de dinamism fermecator, in centrul caruia se afla copiii si bucuria lor nestavilita in fata iernii:”Sunt copii cu multe sanii/Prin zapada fac matanii/ Vrand-nevrand.”bucuria copiilor se manifesta prin dinamismul si larma lor impresionanta. Gerunziile subliniaza ideea de continuitate si vacarmul de nedescris.Comparatiile potenteaza sugestia poetica.

Ansamblul este divizat pe generatii de varste, fiecare cu trasaturile lor specifice. Pe acest plan de ansamblu este proiectata imaginea unui copil fara identitate precisa(“al nu stiu cui”), al carui portret e conturat cu note de umor realizat prin hiperbole: “Lungi d-un cot sunt pasii lui”, etc.

Trimis in sat de mama lui dupa treburi, el a fost sedus de larma copiilor si nu npoate evita bucuria contagioasa a acestora. Intalnind ceata galagioasa, el gandeste sa o ocoleasca, dar e prea tarziu, pentru ca ceilalti copii il iai in deradere pentru tinuta lui nepotrivita. Copilul ironizat are de partea lui “o baba” care vrea sa-i vina in ajutor, dar starneste si mai mult harmalaia. Incidentul trezeste intreg satul, scena e de un comic savuros, o lupta inegala intre batrana si copiii deslantuiti.



Finalul reia atmosfera de voiosie si de inocenta de la inceput, fiind conceput intr-o nota senina si plina de ingaduinta comunicata sub forma unui dialog:” – Ce-i pe drum atata gura?/ -Nu-i nimic, copii strengari/ Ei auzi! Vede-i-as mari/ Parca trece-adunatura de tatari.”

Liviu Rebreanu rememora faptul ca aceasta poezie i-a incantat copilaria, gasind similitudini cu propia copilarie.





1.) G. Cosbuc, creatia poetica, expresie a existentei si a aspiratiilor poporului roman
Privita in ansamblu, opera lui G. Cosbuc se inscrie printre clasicii ale literaturii romane. Originalitatea poetului se afla in versurile de inspiratie din viata satului, in inventia poetica, in modalitatea in care constiinta artistului se acorda cu istoria existentei si aspiratiile poporului nostru, cu functia social-educativa si estetici a epocii in care a trait scriitorul.

Poezia lui Cosbuc este de aspect monografic : Satul, inconjurat de munti, este surprins in viata lui obisnuita, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e paraul, lunca ,campul, cu holda, vuiet de codru si dumbrava. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvanean, ale locurilor de bastina ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a intregului nostru popor.

Sunt, in poezia cosbuciana, momente din viata satului. Optica e taraneasca, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simtirii rustice. Imaginea satului se comunica astfel prin oameni, prin modul lor de existenta, cu bucurii si necazuri, cu aspiratiile lor de implinire. Satul lui G. Cosbuc este o entitate sociala si nationala cu pitoresc geografic si etnografic, cu datini si credinte, cintec de dor, dar si de razvratire sociala si de lupta pentru libertatea si demnitatea nationalai.

1.) Poezia iubirii si a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Cosbuc sunt erotice. Lirismul poetului este insa obiectiv, in sensul ca poezia exprima sentimentele flacaului sau ale fetei, in criza erotica a virstei, a nelinstilor tulburatoare si a dorurilor de implinire. Vibratia lirica a poetului se comunica prin ceea ce poezia evoca sfiala, candoare, saga, incertitudini, patima sau vrajba.



Decorul este rustic, iar idila rezulta din manifestarea elementara, spontana, a instinctului erotic. De un spectaculos folcloric, ea se desfasoara reanic cand la o poveste de dragoste, pe care o recunoaste flacaul sau fata, idila devine balada. Criza puberala este ilustrata in poezia La oglinda. Fata e singura in casa, caci „ mama-i dusa-n sat ”. In fata oglinzii, desprinsa din cui, isi priveste chipul si este surpinsa, naiv-nedumerita , pentru ca se vede frumoasa. Si-a pus naframa, floare la ureche si-i place cum arata."Ma gandeam eu ca-s frumoasa!/ Dar cum nu! Si mama-mi coasa/ Sort cu flori,minune mare --/ Nu-s eu fara ca oricare,/ Mama poate fi faloasa / Ca ma are."

E inocenta si gratie copilareasca in ceea ce-si spune si gandeste fata. Stie multe, dar „nu cum stau cei dragi de vorba / Gura-n gura ”. Si, cochetand in fata oglinzii, isi inchipuie cum o va imbratisa flacaul. "Bratul drept daca-l intinde/ Roata peste brau te prinde/ Si te-ntreaba: Draga strangu-l?/ Si tu-l certi ,dar el ,natangul ,/ Ca raspuns te mai cuprinde / Si cu stangul."

De aceea ca sa se convinga ca nu mai este ceea ce a fost, isi pune salba, brau, de toate, ca sa vada cum i-ar sta nevasta. Acestea sunt gadurile intime ale fetei. Poetul sugereaza starea ei sufleteasca, curiozitatea juvenita, incantarea, teama de a nu fi descoperita, graba inocenta de a face ordine, cand isi da seama ca mama se intorsese si e in ograda. Fata de la oglinda, in alta iposteza feminina e Rea de plata. Ea vine de la moara. Punandu-si sacul jos in ulcioara, nu-l poate ridica. Ca sa i-l duca acasa, flacaul cere plata trei sarutari. Dar fata se tocmeste:"Ca-s scump,ca ea nu poate/Ca prea sunt multe trei".Cu doua se-nvoieste: plateste unul , pe celalalt promite sa-l dea pe inserat, desi

flacaul stie ca-i va duce sacul pe-un singur sarutat.

Pina sa iubeasca cu adevarat, imulsul erotic este mai mult saga; siretenia fetei ,instinctiva, cheama si refuza, nedumerind naivitatea flacaului:"Nu te-ai priceput!/Am fost rea si n-as fi vrut/Sa te las,ca alta fata/Sa ma strangi tu sarutata./Dar m-ai intrebat vreodata?/Ma-nvingea sa te sarut /Eu pe tine ! Pe-ntrecut/Chip catam cu viclenie,/Sa te fac sa-ntrebi,si mie/Mi-a fost luni intregi manie/Ca tu nu te-ai priceput!"



Homografica este si poezia naturii: „grupata pe indeletniciri omenesti, e sociala, calendaristica ” (G. Calinescu); social - prin rusticitatea indeletnicirilor, care leaga pe om de naturas calcularistica - prin imaginea anotimpurilor, ce sugereaza miscarea ciclica, sociala, a vietii satului. Cosbuc e mai putin pictoral decat V. Alecsandri; poetul sugereaza insa privelisti de larga perspectiva, fixand in centrul in centrul tabloului modul de existenta al tatanului. In natura lui Cosbuc e viata rustica, bucuria de a trai optimismul ce naste dar de viati si de munca. Mai izbutite sunt poeziile care canta vara si iarna. Poate nu intamplator poezia Noapte de vara deschide primul volum de versuri al lui G. Cosbuc. Inaintea baladelor si a idilelor. Sugestiv e tabloul vietii campenesti si al satului, surprins in inserare si in linistea noptii.

Somnoroase pasarele
Poezia Somnoroase pasarele … descrie un tablou de natura in momentul inserarii.Motivul este cuprins in versul final: Totu-i vis si armonie. Poezia exprima un sentiment de liniste si pace.
Poezia seamana cu un cantec de leagan pentru o fiinta draga, sugerata prin pronumele personal de persoana a doua singular –ti din versul Fie-ti ingerii aproape, precum si prin urarile adresate: Noapte buna! Dormi in pace!.

Natura este formata din elemente personificate, care actioneaza antitetic: izvoarele suspina, codrul negru tace, dorm si florile-n gradina. Acestea se afla in deplina armonie cu cele insufletite – lebada, pasarile, precum si cu elementul uman.

Animatele se afla in miscare (pasarile se aduna, lebada trece), catre adapostul oferit de natura – cuiburi, trestii.

Imaginea lunii, care vegheaza de sus peste intreaga fire, contribuie la realizarea atmosferei de somnie – Peste-a noptii feerie/ Se ridica mandra luna.

Toata natura este cuprinsa de vraja si linistea noptii.

Poezia incanta prin tabloul feeric creat si prin armonia versurilor, grupate in strofe de cate 4, ultimul fiind injumatatit; rima este incrucisata (suspina/ tace/ gradina/ pace).








Copyright © Contact | Trimite referat