ISTORIILE DOMNILOR TARII ROMANESTI (1290-l729) - Cronica in doua parti scrisa de Radu Popescu (1655-l729); prima parte, cunoscuta si sub numele de Cronica Balenilor (1290-l688), considerata pe buna dreptate o replica data Letopisetului Cantacuzinesc, a fost atribuita initial lui Constantin Capitanul Filipescu; ultimii editori ai textului integral (Mihai Gregorian, Constantin Grecescu s. a.) ca si comentatori autorizati ai acestuia (Mircea Anghelescu, Dan Horia Mazilu, Dumitru Velciu etc.) atribuie cu argumente mereu innoite si aceasta parte lui Radu Popescu
Admitand ca intreaga lucrare a fost scrisa de Radu Popescu istoriografia romaneasca inregistreaza cronica cea mai intinsa, care infatiseaza istoria Tarii Romanesti, cu multe incursiuni in istoria moldoveneasca si chiar transilvaneana, pentru o perioada de aproape o jumatate de mileniu. E vorba de un text ce reprezinta punctul de vedere al unei partide boieresti, cea a Balenilor, si care in prima parte nu se deosebeste in esenta de cel al Letopisetului cantacuzinesc, singurele diferente derivand din atitudinea fata de cei care raspund pentru o anumita perioada de soarta Tarii Romanesti.
De aceea Radu Popescu uzeaza de aceleasi izvoare si fiind, in mod cert, mai instruit decat autorul cantacuzin, complete 7a adeseori golurile acestuia, facand trimiteri fie la cronica lui Grigore Ureche, fie la alte surse interne, de obicei orale, sau externe. Pentru primele secole de istorie munteana textul cronicii ramane in buna parte tributar acestora, cel mai mult Letopisetului cantacuzinesc, desi tonul cerut de replica dorita se intareste prin spiritul polemic al cronicarului, care se impune de la inceput. Daca in cronica cantacuzineasca se evidentiaza rolul deosebit al Basarabestilor in organizarea si gospodarirea statului muntean (Cantacuzinii se considerau prin postelniceasa Elina, fiica lui Radu Serban Basarab, descendenti directi a acestei familii), Radu Popescu diminueaza sau trece cu vederea meritele lor, le omite patrimoniul dinastic si rastalmaceste multe din datele izvorului principal. Daca in Letopisetul cantacuzinesc se afirma cu claritate ca unul din cei sase feciori ai Elinei, Draghici, a fost ucis de boierii greci, deci de Baleni, in momentul in care acesta trata la Poarta reinnoirea domniei lui Radu Leon, in Istoriile domnilor Tarii Romanesti se fac afirmatii contrare: "Zic unii ca l-ar fi otravit grecii, iar altii zic ca au murit de ciuma, dupre cum in urma s-au dovedit".
Evenimentele istorice, mai ales cele de dupa 1665, sunt asadar prezentate si interpretate prin prisma unei partide politice adverse Cantacuzinilor, dar punctul de vedere este tot boieresc, realitatile politice si sociale dintre clase, asuprirea categoriilor dependente si oprimarea turceasca sunt aceleasi; pozitia domnilor ca si a altor demnitari feudali in mersul inainte al istoriei este insa diferita, cum diferit este si comentariul autorului. Asa, de pilda, Grigore Ghica apare aici ca un domn desavarsit, bun si drept, fiind favorabil Balenilor, in timp ce Antonie Voda din Popesti, prea plecata sluga a Cantacuzinilor, este infatisat ca o biata caricatura. O atitudine similara are cronicarul si fata de domniile lui Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, acestea fiind prezentate ca momente de grea cumpana pentru tara si in primul rand pentru boierii patrioti, de aceea in opinia lui Radu Popescu "mare si intunecat nor, si plin de fulgere si de traznete, au cazut pa Tara Rumaneasca cu Sarban voda, carele, ca cu niste traznete, cu raotatea lui au spart si au dezradacinat nenumarate case de boieri, si de slujitori, si de saraci, si pa multi au omorat si cu multe feluri de cazne, si i-au saracii cu multe feluri de pedepse"; iar "Constantin-Voda nici o bunatate sufleteasca n-au aratat in viiata si domniia lui, pentru ca sa sa laude, ce mai vartos iaste a huli pentru multe fapte reale ce-au facut in domniia lui, care au ramas la cei dupa urma greutate si blestem. Avea o lacomie mare peste masura si greutate si blestem i-au ramas si lui. Obiceiurile cele bune ale tarai, care cu multa socoteala si osteneala le-au facut acei batrani, toate le-au stricat si le-au facut dupa cum i-au placut lui". De altfel, in general, Cantacuzinii (insusi invatatul stolnic Constantin Cantacuzino e numit "hotul cel batran" iar pe seama sa sunt puse atat moartea fratelui Serban cat si a lui Brancoveanu) si, bineinteles, si nepotul lor: "pururea au fost ficleni domnilor si n-au fost odihniti de nici un domn; i-au imbogatit de era ca niste domni, iar ei cu acest feli de multumita i-au rasplatit". Facand parte din acelasi neam, ultimul vlastar al familiei Cantacuzino, Stefan, fiul stolnicului, prezent in Istoriile domnilor Tarii Romanesti este si el raspunzator pentru dezastrul economic in care a ajuns Tara Romaneasca, deoarece si acesta era "cu totul nestatori la toate vorbele si lucrurile lui. Fagaduia multe daruri si boierii unora, altora, si pa urma ramanea la desartaciune si mai vartos ca era ghenocolatri Lacom de bani inca era foarte si au luat multi din tara, mai multi pentru treaba lui, decat a imparatii".
Aglomerarea aceasta de fapte negative inaintea prezentarii domnului favorit, Nicolae Mavrocordat, se inscrie deja intr-o traditie. Procedeul e prezent Ia cronicarii calugari din veacul al XVI-lea iar Radu Popescu il augmenteaza. De la inceput domnul preferat ajunge la tron "prin bunavointa imparatului, far'de nici o rugaciune sau mijlocire despre partea marii sale miluindu-l cu aceasta domnie a acestii tari", ceea ce reprezinta un fals. Se stie ce lupte aprige se duceau pentru ocuparea tronului si ce sacrificii banesti se cereau. Scriind despre revenirea la tron a lui Nicolae Mavrocordat, Radu Popescu insista asupra bucuriei reintalnirii boierilor munteni cu acesta: "Acolea i-au iesit boierii caimacani si slujitorimea, si jupanese multe au iesit inainte de vreme ce veniia si doamna marii sale, carii intalnindu-sa boiarii cu domnul, jupanesele cu doamna, cu mare cinste si cu mare dragoste i-au priimit, avand bucurie toti. Deci au purces cu totii spre Bucuresti. Si cu pompa frumoasa au intrat in Bucuresti in scaunul domniei, cum sa cade, dand cu tunurile si cu alte taramonii facandu-sa".