" - Ia te uita, dumneata esti, mos Madeleine! Spuse omul.
Numele acesta, rostit astfel in acest ceas intunecat, in acel loc necunoscut si de un om necunoscut, il facu pe Jean Valjean sa dea inapoi. La toate s-ar fi asteptat, numai la asta nu. Cel care ii vorbea era un mosneag adus de spate si schiop, imbracat aproape ca un taran, si care avea la genunchiul stang un genunchier de piele, de care atarna un clopot destul de mare. Fata nu i se vedea pentru ca era in umbra.
- Cine esti dumneata? Si ce e cu casa asta? Intreba Jean Valjean.
- Uite, imi acopar pepenii. Batranul Fauchelevent tinea intr-adevar in mana, in clipa in care il oprise Jean Valjean, o rogojina de paie pe care tocmai o intindea peste pepeni.
- Si ce rost are clopotelul asta pe care il ai la genunchi?