Cum motiveaza discursul narativ al romanului Enigma Otiliei existenta unui personaj ca Leonida Pascalopol? Ce cauta mosierul rafinat in casa cu "aer de ruina si raceala" din str. Antim, intr-o societate searbada si vulgara?
Sunt si alte intrebari care ne-ar putea sugera perspectivele din care trebuie comentat Pascalopol.
Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul traseaza la inceputul romanului principalele linii ale portretului mosierului: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere neajunsurile varstei si ale corpolente!'.
Pascalopol locuieste intr-o casa mobilata cu mult gust, canta la flaut, este un om cultivat si fusese cativa ani student la litere in Germania si la drept in Franta. Renuntase insa la studii, murindu-i tatal si trebuind sa ingrijeasca de mama sa si de mosie. Nerealizat prin studiu si nici prin casatorie, "fusese si casatorit, inainte de a-si sfarsi studiile, cu o femeie de care se despartise sau ramasese vaduv".
Leonida Pascalopol se considera un om ratat si vrea sa fie util celor care au nevoie de el. Spre a-si umple golul existentei, traieste in preajma Otiliei, pe care o cunoaste de mica si careia s-a obisnuit sa-i satisfaca toate capriciile. Bun, delicat, capabil de a o face fericita prin mici atentii, Pascalopol este un adevarat tata pentru "orfana" Otilia. Trecerea timpului adauga dragostei paterne dragostea pe care orice barbat o putea nutri fata de "liliala Otilie". Lui Felix, in care vede fara indoiala un rival, ii marturiseste ca n-a stat sa distinga ce e patern si ce e viril in dragostea sa, Si-i propune o intrecere loiala.
