Ion Pillat - Traditionalismul in perioada interbelica referat





Pentru lirica traditionalista a unui poet nostalgic se potrivesc cel mai bine propriile lui versuri: "Las altora tot globul terestru ca o minge. / Eu am ramas in paza pridvorului strabun"

Opera si contextul cultural



Poet si eseist, descendent dintr-o veche familie de boieri, nepotul cunoscutului om politic liberal I.C. Bratianu, Ion Pillat (1891-1945) a copilarit in tinutul Argesului si pe Prut, unde era mosia parintilor sai, coifuri de tara ce se vor fixa in memoria sa afectiva si vor fi imortalizate in creatia sa poetica aureolate de amintire.
isi face studiile primare si liceale in particular, iar ultima clasa a cursului inferior la "Sf. Sava" din Bucuresti. In 1905 se inscrie la Liceul "Henri IV" din Paris si isi ia bacalaureatul in matematica si filozofie. Student la Sorbona, devine licentiat in Litere (1913) si in Drept (1914).
Scrie versuri inca din 1905 (prima poezie este In catedrala - sub impresia arfei gotice), iar la 20 de ani, pe vremea studentiei, Titu Maiorescu ii publica doua poezii in revista Convorbiri literare. intors in tara dupa 1914, este doritor sa se consacre exclusiv poeziei.

Frecventeaza cu pasiune cenaclul lui Macedonski, "Literatorul", fiind influentat de poezia simbolista si parnasianista. Suporta finantarea volumelor Flori sacre de Al. Macedonski si Plumb al lui Bacovia.
Debuteaza editorial cu volumul Visari pagane (1912), urmat de Eternitati de o clipa (1914) s Amagiri (1917), versuri de factura simbolist-parnasiana.

Publica volumul Gradina dintre ziduri in 1919, dar expresia cea mai inalta a creatiei sale poetice o aduce volumul Pe Arges in ius (1923), in care sunt cantate exclusiv privelistile romanesti cu o localizare geografica precisa (Raul Doamnei, Negoiul etc).
Volumul este o expresie a traditionalismului liric romanesc, dar fara apasari teziste: "Poetul isi canta patria nu ca pe o abstractiune; pentru el pamantul natal este coltul de lume unde a crescut, unde-i dorm ingropati bunicii, unde natura si lucrurile sunt impregnate de amintiri dragi" (Ov.S. Crohmalniceanu).
Evocarile din volum sunt puternic sensibilizate de o vibratie sufleteasca adanca. Peisajele sunt pretexte pentru meditatie - se inscriu in categoria pastelului psihologic; incununate de aura amintirii, ele par ca trec din prezent in etern. Tristetea, melancolia provin din constiinta trecerii timpului si din scurtimea existentei omenesti.
Volumele ulterioare, Satul meu (1924), Biserica de altadata (1926), incearca sa refaca o "harta lirica" a satului arhaic romanesc. Poetul nu cade insa victima exclusivismului traditionalist, pastreaza o curiozitate vie pentru cele mai variate experiente lirice moderne.
Creatia lui cunoaste si o etapa clasicizanta, caracterizata printr-o "poezie pura", in care forma atinge perfectiunea. in aceasta categorie se inscriu volumele: Caietul ver-cfe(1932) - ce aduce interiorizarea reflexiva, Scutul Minervei (1933) - prin care cauta ocrotirea artei sale impotriva timpului devorator, Pasarea de lut (1934), Poeme intr-un vers (1935) - metafore ideale, "concentrari aproape barbiene de emotii" (Ov.S. Crohmalniceanu), Tarm pierdut (1937), Umbra timpului (1940), implinire (1942), Cumpana dreapta - in manuscris.

Abordarea operei literare



Intre traditionalism si modernism

Ion Pillat apartine generatiei de poeti care modernizeaza lirica traditionalista, folosindu-se de elementele simboliste ce caracterizeaza prima lui etapa de creatie, precum si de cele neoclasicizante, ce devin dominante in ultima parte a operei sale. in formele prozodice traditionale, el va revarsa o traire moderna.

Caracteristicile liricii sale sunt:

- tonul elegiac al discursului liric rezultat din tema centrala a operei sale - trecerea ireversibila a timpului;
- intelectualizarea imaginii poetice, interiorizarea reflexiva;
- preferinta pentru universul rural ca topos al imaginarului sau poetic;
- nostalgia patriarhalitatii, a vietii nealterate de tarele civilizatiei industriale, fixata intr-o aura de eternitate;
- preferinta pentru specia pastelului (peisajul devine insa un pretext de meditatie asupra efemeritafii existentei umane si a statorniciei naturii);
- cultul stramosilor (asumarea experientelor antecesorilor);
- lirism de tip clasic, armonios prin muzicalitate si senin ca viziune;
- emotie de factura livresca;
- cultivarea formelor clasice etc.

Sugestii de analiza literara pe text



Incadrare si tematica
Poezia Aici sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arges in sus (1923), volum ce marcheaza a doua etapa de creatie a autorului, etapa traditionalista, si cuprinde poeme pe tema elegiaca a trecerii timpului.

Considerata de criticul G. Calinescu o capodopera a lui Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri este un pastel psihologic, spiritual, pretext pentru o meditatie asupra destinului uman.
Tematica poeziei: contemplarea trecerii iremediabile a timpului, fragilitatea fiintei umane sub actiunea lui devoratoare.

Compozitie si structura

Titlul este alcatuit dintr-o propozitie ce fixeaza repere temporale si spatiale nedefinite, prin intermediul adverbului de loc "aci" si locutiunii adverbiale de timp "pe vremuri", ce includ in continutul lor semantic o informatie deictica (de proximitate in raport cu vorbitorul sau cu momentul vorbirii). in felul acesta se realizeaza o apropiere pana la identificare a timpului prezent cu timpul trecut, creand perspectiva unui timp continuu care masoara distanta dintre doua trairi similare.
Poezia este structurata in 19 distihuri (strofe alcatuite din doua versuri) si un vers singular in final, structura ce imprima muzicalitate lecturii si permite construirea unor ample paralelisme si efecte contrapunctice. Simetria poemului este aproape perfecta si opune povestii de ieri a bunicilor, povestea de azi a nepotului. Cele doua timpuri se reunesc prin toposul neschimbat al poeziei, "casa amintirii cu-obloane si pridvor" - expresie a reluam ciclului devenirii, simbolizare a "uniformitatii in devenire" (G. Calinescu). Numai cadrul este acelasi, protagonistii sunt altii.



Incipit. Debutul poeziei sta sub semnul toposului spiritual al stramosilor si al unei vremi oprite parca pentru totdeauna in loc, alunecand treptat in penumbra: "La casa amintirii cu-obloane si pridvor,/ Paianjeni zabrelira si poarta si zavor." Desi zabrelita de paianjeni - simboluri ale degradarii si ale spatiilor neumblate - "casa amintirii" se conserva prin inchiderea ei in spatiul virtual al amintirii, prin suspendarea ei in durata, fiind sustrasa astfel clipei trecatoare.
incremenirea in timp este sugerata si de hornul care "nu mai trage alene din ciubuc", precum si de amintirile mai vechi ce pastreaza memoria unor timpuri indepartate si zbuciumate (cand "luptara-n codru si poteri si haiduc").

Secvente lirice. Spatiul poetic al trecutului se deschide cu o secventa narativa, menita a stabili un ritual erotic savarsit de cuplul, candva tanar, al bunicilor. Idila celor doi sta sub semnul romantismului. Portretul bunicii Calyopi se creioneaza prin cateva trasaturi sugestive, pline de gratie: fata "subtire" in "larga crinolina", "cu ochi de peruzea". Venirea ei in "berlina" (trasura fabricata la Berlin) este pandita de tanarul "nerabdator", care era pe atunci bunicul. Scenele de dragoste dintre cei doi se petrec in decorul romantic, "sub luna", privind "campia ca un lac" si recitand poezii ale poetilor romantici: Le lac de Lamartine, Zburatorul al romanului, pe-atunci si el "un tanar Eliad". Veacul ce trecuse este individualizat astfel prin fapte de cultura caracteristice (traditionalism recuperat prin cultura) si este identificat cu un timp ideal, primordial: "Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea".
Eternitatea revelata de clipa unica a iubirii, desprinsa de coordonatele temporale, este insa o iluzie ("Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana"). Lumea este circumscrisa timpului, a carui suveranitate este amintita indragostitilor prin dangatul clopotului din "turnul vechi din sat" - simbol al destinului si al trecerii inexorabile, al succesiunii momentelor vietii. O dovedeste prezentul ce poarta semnele perisabilitatii: "Demult e mort bunicul, bunica e batrana".
Trecerea la a doua secventa poetica este asociata cu o reflectie asupra contradictiei dintre trupul imperfect, impregnat de semnele vremii si sufletul neerodat de timp, deoarece apartine realitatii eterne a lumii: "Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai in stersele portrete./ Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,/ Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita/ ". Ceea ce ramane in urma timpului necrutator sunt portretele ingalbenite, atinse de patina timpului, rastignite pe un perete al casei amintirii.
Secventa a doua a textului cuprinde povestea de iubire a nepotului, ce parcurge acelasi ritual surprins in gesturi esentiale ca in povestea bunicilor, in acelasi decor, dar intr-un alt timp si cu alti protagonisti.
Pe opozitia "ieri" - "acum"/"pe-atunci" - "azi" se construieste simetria complementara a poeziei, marcand repetabilitatea existentei umane, continuitatea generatiilor ("Ca ieri sosi bunica si vii acuma tu;/ Pe urmele berlinei trasura ta statu"). Se trece de la un registru liric obiectiv, la unul subiectiv, prin implicarea eului liric ("Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram / Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes."). Iubita, creionata in aceleasi linii diafane, "subtire ca bunica", zambitoare si "cu ochi de ametist", isi intalneste partenerul asteptand-o si insofind-o in acelasi decor romantic. Reveria romantica este o stare perpetua a indragostitilor dintotdeauna, ceea ce s-a schimbat este sensibilitatea poetica, moda literara, reperele livresti - sub lumina lunii, poemele rostite soptit sunt ale autorilor simbolisti.

Ultima secventa a textului este un epilog al ambelor povesti de dragoste, con-stituindu-se si ca laitmotiv al poeziei ("Si cum sedeam departe, un clopot a sunat [] / De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat"). Sunetul clopotului din turnul vechi revine ca un avertisment al trecerii timpului, punctand momentele de referinta ale existentei umane (nunta si moartea). Chiar daca in forme noi, viata isi urmeaza ciclul sau. Continuitatea este asigurata in plan universal prin rotirea neincetata a generatiilor: "timpul bunicilor s-a scurs in timpul nepotilor care iau totul de la inceput in forme imperceptibil modificate" (Nicolae Manolescu).
Cele doua povestiri evocate ca experiente personale se ridica la grad de generalitate, cuplurile isi pierd individualitatea.

Analiza stilistica



Legatura intre prezent si trecut este marcata si in plan stilistic de alunecarea treptata a timpurilor verbale dinspre trecut spre prezent, de la mai mult ca perfectul - folosit ca distantare ferma de momentul vorbirii ("zabrelira", "imbatranira"), la imperfect - ca timp al evocarii si al duratei ("erau", "simteau") sau perfectul simplu - ce apropie timpul evocat de poetul-martor, pana la prezentul cu valoare atemporala ce eternizeaza clipa in amintire ("si vii acuma tu ", "Subtire calci nisipul" etc). Jocul subtil al timpurilor verbale dezvaluie alternanta celor doua planuri ale textului la care se raporteaza poetul si constituie
unul din secretele artei sale.
In aceeasi masura se poate vorbi de un joc de roluri sesizat prin alternanta categoriei persoanei, ce face trecerea de la o lirica obiectiva la una subiectiva. Persoana a lll-a este folosita in derularea povestii predecesorilor, persoana a ll-a singular, in relatia cu un interlocutor, iar persoana I, cu referire la eul liric. Elementele stabile ale jocului spatial si temporal sunt "aci" - insemnand "casa amintirii" si "eu", adica pastratorul
acesteia.
Chiar daca strabatuta de tristetea trecerii ireversibile a timpului, ce face fiinta umana perisabila si efemera, poezia lui Ion Pillat pastreaza o viziune senin-melancolica asupra vietii, eterna prin repetabilitatea ciclurilor ei: "In atmosfera de patriarhalitate, in leganarea molcoma a distihurilor pline de mireasma lanurilor de secara, e o melancolie dulce, o impacare infiorata." (Dumitru Micu).

Concepte operationale folosite: arta poetica, autor, enumerafie, epitet, eul liric, final, imagine artistica, incipit, inversiune, metafora, modernism, pastel, poezie, secventa poetica, simbol, simbolism, simetrie, tema, titlu, traditionalism, vers











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani