Proza lui Ioan Slaci (1848-l925) contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, cumpatarea si iubirea de oameni, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte, rtuti promovate de Confucius (551 -479 i.Hr.), pe care le pretuieste in realizarea personajelor. Orice incalcare a reperelor etice fundamentale care alcatuiesc caracterul uman este sanctionata de autor pe masura faptelor savarsite. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) asupra evenimentelor relatate la persoana a Hl-a, iar atitudinea auctoriala reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizarea zero si ziunea "dindarat", argumentand caracterul obiectiv (doric) al romanului.
Perspectiva traditionala a romanului valorifica monografia etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce conetuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri.
IVI ara, protagonista complexa a romanului, un personaj eponim (care da numele operei-w.«.) si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exacf', EM.Forster), este reprezentativa pentru conceptia artistica a lui Slaci. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, romancierul contureaza un personaj realist, abil, de o goare surprinzatoare, care-si da seama ca banii sunt singura cale de a asigura, pentru ea si copii, o existenta linistita, o ata demna si respecila. Eroina este un personaj realist si traditional, deoarece este tipica pentru chipul taranului "de peste munti si in genere al vaduvei intreprinzatoare si aprige" (G.Calinescu), o femeie puternica, energica si cu multa afectitate pentru copin ei.
Titlul indica numele personajului principal, intrucat aceasta creatie este, mai intai, "romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, ea fiind considerata si "prima femeie-capitalist din literatura noastra" (Nicolae Manolescu). Pe Mara n-o intereseaza averea, ci doar sa aiba bani, care sa-i aduca respectul celorlalti, impacarea cu sine si o siguranta constanta pentru itorul copiilor. Eroina se incadreaza in vederile etice ale^utorului, al carui deziderat este acela ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si rtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.
Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc", asa cum o caracterizeaza direct naratorul omniscient. Mara este precupeata, deoarece isi castiga existenta din negustorie, "nde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("businesswoman"-N.Manolescu), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata si, ca un adevarat negustor, "nde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa".
Portretul fizic, conturat de naratorul omniscient in mod direct prin detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copin se zbenguie "printre picioarele oamenilor".
Trasaturile morale definitorii ale Marei decurg in mod indirect din faptele, atitudinea, mentalitatea si aspiratiile eroinei. Femeie apriga, avand un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de ata pentru copin ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca pe cea din Petica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica seaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copin apar "zdrentarosi si desculti", sunt, totusi, "sanatosi si rumeni, voinici si plini de ata, destepti si frumosi", insa "nepeptanati si nespalati si obraznici". Cu toate acestea, Mara este stapanita de un emotionant orgoliu matern, mai ales ca toata ziua vede copii si oameni pe care-i a cu "saracutii mamei" si atunci gandeste cu satisfactie, prin monolog interior: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".
Chibzuita pana la zgarcenie, Mara face in fiecare seara socotelile, pune deoparte banii pentru siguranta etii cotidiene si pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, -"unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica"-, in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai degraba imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi.
Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator-«.«.), autoritara, Mara are putere de munca si o inteligenta pragmatica, insusiri izvorate, indirect, din experienta ei de ata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta nici pentru copin ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa innga ata si sa-i asigure qstfel echilibrul sufletesc.
