MIORITA - Balada populara, descoperita mai intai de Alecu Russo. N-ar fi exclus insa ca V. Alecsandri, primul care a publicat-o (in "Bucovina", III (1850), nr. 11, p. 5l-52 si in "Zimbrul", I (1850), nr. 17, p. 68) sa fi avut in fata atat varianta culeasa de Alecu Russo din Muntii Vrancei, cat si o varianta culeasa de el insusi de la "baciul Udrea de pe Ceahlau" (cf. A. Fochi, Miorita, 1964, p. 124), pe baza carora sa ne fi dat clasica varianta publicata in 1850, apoi in voi. Poezii poporale (Cantice batranesti) adunate si indreptate de V. Alecsandri, Partea I, 1852, p. l-6, iar in 1966 in Poezii populare ale romanilor, adunate si intocmite de V. Alecsandri, p.l-. Creatie poetica populara romaneasca prin excelenta, Miorita a incitat de la inceputurile actiunii de culegere a folclorului interesul carturarilor nostri (Alecsandri, Russo, Hasdeu, Odobescu), dornici sa-i patrunda si sa-i explice geneza si semnificatia. Unii au vazut in ea relicvele unui vechi poem pastoresc (Aron si Ovid Dcnsusianu), altii au ajuns la concluzia, intemeiata, ca avem de-a face cu o creatie mai recenta, totusi deplin incheiata la mijlocul secolului al XlX-lea, creatie care valorifica un fond folcloric national si universal, cu uncie elemente de sorginte arhaica Punctul de plecare al Mioritei il constituie un motiv pastoresc (motivul complotului) rezultat dintr-o indelungata experienta umana, motiv revalorizat, probabil, la un moment dat in plan poetic in circumstantele unei anume intamplari dramatice. Evenimentul acesta pare sa se fi produs in Transilvania. Acestui motiv, care alcatuieste "cadrul epic initial", fara de care Miorita nu poate fi imaginata, i s-a asociat, in mod logic si poate chiar de la inceput, episodul cuprinzand motivul "testamentului", motiv prezent, asemenea celui amintit, in toate variantele Mioritei din regiunile locuite de romani si care-i confera acestuia identitate. E un motiv liric prin excelenta, datand dinaintea despartirii dialectelor si care, in ariile laterale ale teritoriului nostru etnic, a continuat sa circule pana tarziu si ca piesa independenta.
Aceasta etapa primara s-a pastrat in variantele ce alcatuiesc versiunea colind, cunoscuta odinioara in toate satele romanesti din Transilvania. Totodata, etapa aceasta este ilustrata de o ampla tipologie, ceea ce constituie, intre altele, proba marii traditii si a circulatiei intense a Mioritei in spatiul transilvan. Etapa urmatoare din istoria Mioritei s-a realizat prin asocierea episodului ce contine motivul "oii nazdravane", si ea a avut loc undeva pe teritoriul Moldovei, probabil in Vrancca. Motivul acesta provine dintr-un colind, care in spatiul intracarpatic a avut pana in zilele noastre o existenta independenta, in timp ce de cealalta parte a muntilor a fost absorbit de Miorita in cursul constituirii versiunii balada, careia ii este caracteristic. S-ar putea face aici o paralela cu istoria Plugusorului: "Colinda graului" sau "a cununii" la secerat s-a pastrat, sporadic, pana astazi in Transilvania, in timp ce in regiunile extracarpatice a fost absorbita de ritul primei brazde, impreuna constituind o prima etapa in istoria cunoscutului obicei romanesc. Intr-o etapa urmatoare si in aceeasi arie rasariteana, se adauga episodul "maicii batrane", care isi are originea intr-o balada care a continuat sa circule independent de Miorita. Balada Maica batrana a avut un rol cu totul remarcabil in desavarsirea Mioritei in plan artistic: cautarea fiului, portretul acestuia, ca si imaginea nuptiala a mortii, provenita din bocete, iar aici din riturile funerare, imagine care a prilejuit atatea discutii si pozitii atat de deosebite din punctul de vedere al semnificatiei generale a baladei, toate acestea se leaga nemijlocit de episodul "maicuta batrana". In stransa legatura cu episodul "complotului" si cu cel ce contine "testamentul ciobanului" s-a produs contaminarea cu episodul cuprinzand nunta mortului si imaginea nuptiala a mortii.
Acest ultim episod are ia baza conceptii si practici stravechi, preistorice, care au patruns in bocete si, de aici, intr-o perioada recenta, in Miorita. Cat priveste alegoria mortii si "apoteoza ciobanului" (vezi varianta Alecsandri, versurile 72-77 si 78-87), acestea sunt, dupa opinia - indreptatita - a lui A. Fochi, rezultatul imixtiunii poetului in textul baladei, in privinta epocii in care a fost creata Miorita, opiniile formulate pana de curand nu sunt credibile. Ceea ce este sigur e ca Miorita s-a cristalizat in timp, versurile si, in cadrul lor, variantele marcand etapele prin care a trecut. Circulatia independenta in ariile laterale ale teritoriului nostru elnic a unei creatii cuprinzand episodul "testamentului" pare sa indice faptul ca Miorita e ulterioara despartirii dialectelor.
Dar varianta Alecsandri, din Moldova, si cea a lui Athanasie Marienescu, din Transilvania (aceasta publicata in 1859), demonstreaza ca la mijlocul veacului al XlX-lea procesul de cristalizare a celor doua versiuni (colinda si balada) era incheiat. Cele doua versiuni, mai cu seama cea reprezentata de colinda, s-au concretizat intr-un numar impresionant de variante (peste o mie au fost publicate), care acopera intregul nostru teritoriu etnic, balada fiind prezenta si la maghiari.
Actiunea acestei balade cu un pronuntat continut liric ne apare foarte simpla: doi sau mai multi ciobani pun la cale uciderea altuia, fie pentru ca s-a abatut de la indeplinirea obligatiilor sale pastoresti, fie pentru ca a incalcat una dintre prevederile codului comportamental nescris, aducand la stana o femeie (o "fata de maior"), fie spre a-i lua turma etc. Uneori intentia de a-l omori ii este dezvaluita ciobanului chiar de catre cei ce urzesc complotul, alteori, de catre mioara "nazdravana".
Conflictul baladei nu antreneaza insa o desfasurare epica si un deznodamant. Moartea ciobanului este prezentata ipotetic ("Si de-o fi sa mor"), clar, oricum, ideea mortii a fost de natura sa atraga episodul cuprinzand "testamentul", care ramane de asemenea sub semnul ipoteticului. Pentru eventualitatea ca va muri, ciobanul ii roaga pe posibilii, prezumtivii faptuitori (direct, in variantele din Transilvania, sau prin intermediul mioarei "nazdravane", in variantele extracarpatice) sa-l ingroape "in strunguta oilor" si sa-i puna la cap cateva din insemnele indeletnicirii (bota, fluierul); totodata, sa-i trimita mamei un mesaj in care vestea mortii sale sa fie formulata alegoric (moartea devine astfel o "mandra craiasa" "a lumii mireasa"). In variantele din Transilvania, mama apare in finalul creatiei, intr-un episod realist, desprins dintr-un cadru de viata autentica. Dintre episoadele si motivele ce alcatuiesc structura Mioritei, doua au retinut in mod special si chiar de la inceput atentia exegetilor: "testamentul ciobanului" si "imaginea nuptiala a mortii", amandoua relevand atitudinea ciobanului si, prin extensiune, a insusi poporului nostru in fata mortii.