- tema: Confruntari etice si cice-
Ioan Slaci (1848-l925), prozator ardelean, precursor al lui Liu Rebreanu, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa principalele rtuti morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar, chibzuinta, afirmand ca filozoful chinez este \"cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi\". (\"Educatia morala\")Intreaga creatie a lui Slaci este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si, mai ales, pentru pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor. Ioan Slaci construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator, conceptia literara fiind un argument pentru cumpatare si pastrarea masurii in toate.
Nuvela \"Moara cu noroc\", de Ioan Slaci este o opera epica in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), care-i confera operei caracter psihologic. Personajele putine, conturate succint si guros, contribuie la profilarea protagonistului. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune, avand o edenta tendinta spre obiectivarea perspectivei narative si detasarea naratorului fata de actiune, prin naratiunea la persoana a Ilf-a.
(Constructia si momentele subiectului)
Aparuta in volumul de debut \"Novele din popor\", din 1881, \"Moara cu noroc\" de Ioan Slaci s-a bucurat de o primire favorabila. Mihai Eminescu aprecia faptul ca personajele acestor nuvele \"nu numai ca seamana in exterior cu taranul roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el\".
Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura guroasa, unde cele saptesprezece module se inlantuie in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuntele rostite de batrana la inceputul si la finalul operei, prin formula copertei: \"- Omul sa fie multumit cu saracia sa. caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit\" si \"- Se vede c-au lasat ferestrele deschise [] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar a.sa le-a fost data\".
Structura psihologica a nuvelei este argumentata de conflictul social si psihologic al personajelor, care evolueaza intre aceste doua norme etice, reliefand un destin tragic prezibil, aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc. Naratorul omniscient (heterodiegetic) si obiectiv, prin naratiunea, la persoana a IlI-a, apeleaza la cele mai variate mijloace artistice de analiza psihologica: dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, autoanaliza si autointrospectia. monologul interior, care scot in edenta zbuciumul din ce in ce mai distructiv al protagonistului.
Semnificatia titlului. Despre moara parasita si scoasa din uz, naratorul omniscient azeaza cititorul ca: \"moara a incetat a mai macina si s-a prefacut in carciuma si loc de adapost pentru tot drumetul obosit si mai ales pentru acela pe care noaptea-l apuca pe drum\". Arendasul zidise alaturi de moara parasita o carciuma, pe care Ghita o inchiriaza pentru trei ani, cu scopul de a se pune pe picioare si sa nu mai carpeasca \"cismele oamenilor\". in simbolistica mitologica se interpreteaza faptul ca acel loc dene prielnic. pentru atragerea duhurilor necurate:\"Sugestia locului diabolizat de moara parasita\" se manifesta prin destinul tragic al protagonistului, a carui dorinta onesta degenereaza in lacomie pentru bani, \"isi pierde masura, apoi si sensul existential, minte, fura, ucide si moare, carciuma insasi mistuindu-se intr-un incendiu \". (Doina Rusti - \"Dictionar de teme si simboluri din literatura romana\"). Titlul ar putea semnifica, asadar, ideea ca locul este blestemat si bantuit de duhuri rele, moara fiind \"cu noroc\" numai in sensul malefic al castigului de multi bani pe cai necinstite.
Perspectiva temporala se defineste printr-un timp real, actiunea incepand in preajma zilei de Sf Gheorghe (23 aprilie) si terminandu-se de Paste, intr-un an de la sfarsitul secolului al XlX-lea. Perspectiva spatiala este reprezentati, pe de o parte, de un spatiu exterior, real, hanul, aflat la o rascruce de drumuri pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, iar pe de alta parte de un spatiu interior, psihologic, care reflecta conflictul interior al protagonistului, care-i determina destinul tragic.
Tema argumenteaza structura realista si psihologica a nuvelei, prin consecintele nefaste ale lacomiei pentru bani atunci cand aceasta pune, stapanire pe om, controlandu-i comportamentul si hotarandu-i soarta. Conflictul psihologic este de natura etica si determina soarta personajelor in functie de abaterile fiecaruia de la morala fundamentala a sufletului omenesc, intre care lipsa de cumpatare si pastrarea masurii in toate sunt esentiale. Conflictul social (exterior) ilustreaza realitatile comunitatii ardelenesti, reprezentate de neputinta lui Ghita de a-si schimba statutul social din cauza paienjenisului afacerilor ilicite, in care influenta decisiva o are forta banului.
Actiunea nuvelei se desfasoara in zona Ardealului, pe parcursul unui an de la sfarsitul secolului al XlX-lea, intre Sfantul Gheorghe (23 aprilie) si Paste, naratorul obiectiv relatand intamplarile la persoana a III-a, prin focalizare \"din spate\" (focalizare zero), modalitatea narativa (situatia diegetica) definindu-se, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente.
Expozitiunea. Incipitul nuvelei il constituie sfatul, ce se va dovedi prodential, rostit de batrana soacra a lui Ghita, atunci cand afla despre intentia ginerelui de a lua in arenda hanul \"Moara cu noroc\": \"- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit\". Acesta poate fi cohsiderat si un prolog al nuvelei. Simetria incipitului cu finalul este construita prin formula copertei, cuntele batranei avand semnifioatii in esenta moralizatoare si psihologica a nuvelei.
Cizmar de meserie, Ghita se saturase sa carpeasca \"cismele oamenilor\", mai ales ca acestia obisnuiau sa umble \"toata saptamana in opinci ori desculti, iar daca Dumineca e noroi, isi duc cismele in mana pana la biserica\". De Sf.Gheorghe, Ghita ia in arenda, pentru trei ani, hanul Moara cu noroc, unde se muta impreuna cu sotia, soacra si cei doi copii. Harnic si priceput, dene repede cunoscut de \"drumetii mai umblati\", iar afacerile mergeau bine. Ana era \"tanara si frumoasa\", \"frageda si subtirica\", \"sprintena si mladioasa\" il iubea pe barbatul ei, \"inalt si spatos\", se intelegeau bine si erau fericiti. Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapanii de turme sau hotii si ucigasii platiti alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc.
Intriga incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul (samadau=supraveghetor peste porcari-/?.«.), un simbol al raului, despre care Ghita aflase ca, desi \"tot porcar si el\", este \"om cu stare, care poata sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati\". De frica lui Lica \"tremura toata lunca\", deoarece era \"om asprii si neindurat\", care stia toate infundaturile, cunostea pe toti oamenii buni, dar \"mai ales pe cei rai\". Porcar iscusit, el recunostea \"urechea grasunului pripasit si in oala cu varza\", dar era discret si tacut in printa treburilor care nu-I priveau in mod direct.
Lica cere, cu autoritate, sa afle cine e carciumarul, caruia i se prezinta cu agresitate: \"- Eu sunt Lica, Samadaul! Multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite.\" El accentueaza faptul ca este peribulos - \"nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela, pe care as crede ca-l pot banui\"- si ii pretinde lui Ghita sa-l informeze despre tot ce se intampla, \"cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face\". Ghita este coplesit de ganduri negre, pentru ca simte pericolul care-l pandeste daca se supune lui Lica, dar si riscul si mai mare daca-l refuza.
Desfasurarea actiunii. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale Iui Lica. Speriat de atitudinea Samadaului, Ghita isi cumpara doua pistoale, isi ia inca o sluga, pe Marti, \"un ungur inalt ca un brad\" si doi catei, pe care ii pune in lant ca sa se inraiasca. Ana vede ca barbatul ei este ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, se facuse \"mai de tot ursuz\", se enerva din nimic, \"nu mai zambea ca mai \'nainte\", iar ea se teme sa-l intrebe ce are, deoarece el se mania cu usurinta.
Ghita isi da seama ca la Moara cu noroc \"nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica\", se gandeste ca ar fi fost bine \"sa n-aiba nevasta si copii\" si sa poata spune: \"Prea putin imi pasa!\". Lacom de bani, Ghita este gata \"sasi puna pe un an, doi, capul in primejdie\", enervandu-se ca se simte legat pe de o parte de familie, pe de alta de Samadau. Tot zbuciumul launtric al lui Gfiita este atent analizat de narator, prin stilul indirect liber, precum si prin monolog interior, dezvaluind gandurile negre si chinurile sufletesti ale carciumarului.
Venit la han pentru a doua oara, Lica mangaie cainii, care se gudura ascultatori, spre disperarea lui Ghita, care-si da seama ca este total lipsit de aparare. Samadaul il atrage pe Ghita in afacerile lui necurate, iar acesta, dominat de lacomia pentru bani, se implica tot mai mult in actiunile oneroase. El ii da carciumarului \"un teanc de bucati de piele insirate pe o veriga de sarma\" pe care erau inscriptionate semnele turmelor lui, pe care ie punea la urechea porcilor. Ghita trebuia sa fie atent, sa tina minte-cum arata porcarul si sa taca, iar daca s-ar impotri, \"imi fac rand de alt om la Moara cu noroc\", il ameninta Lica. Samadaul intuieste in Ghita aditatea nestapanita pentru bani insa Ghita ii sugereaza ca ar fi mai bine pentru toti daca l-ar considera amic, nu sluga: \"Lica, tu trebuie sa intelegi, ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti\". infricosata, Ana isi avertizeaza sotul ca porcarul e \"om rau si primejdios\", mai ales ca il vedea platind mai mult decat consuma. Mijloacele de analiza psihologica pe care naratorul le foloseste cu maiestrie sunt dialogul, introspectia constiintei si a sufletului realizate prin stilul indirect liber, edentiind framantarea si nelinistea sufleteasca, din ce in ce mai greu de suportat ale protagonistului. - Din acest moment, dezumanizarea lui Ghita se produce incet dar sigur, cateva intamplari fiind decisive in prabusirea etica si sociala a protagonistului. Jefuirea arendasului, care avusese loc intr-o noapte cand Lica ramasese la han, apoi uciderea doamnei imbracate in doliu si a copilului, precum si faptul ca arendasul recunoscuse pe Lica intre hotii mascati, iar femeia avusese mainile legate cu biciul Samadaului, ii determina pe jandarmi sa-l banuiasca de comiterea acestor nelegiuiri. Alta data, Lica are pofta sa joace cu Ana si Ghita o indeamna sa accepte, ca n-are \"sa-ti ia ceva din frumusete\". Dar cand isi vede nevasta imbujorata de placerea jocului iar pe Lica strangand-o in brate si sarutand-o, Ghita \"fierbea in el\" ros de gelozie si ranit in orgoliul de sot.