in cronica noastra din urma - Ftizie literara - am pus in evidenta oarecare manifestari literare recente destul de curioase, ocupandu-ne de o noua revista iasana, de nuanta simbolisto-decadenta: Fronda.
Dar iata ca tot in a doua Capitala a tarii a aparut o alta revista Floare Albastra, al carei program de activitate nu e mai putin vrednic de subliniat. Programul e cuprins in titlul revistei si care apartine uneia din cele mai duioase bucati lirice ale marelui poet Eminescu.
Floare Albastra! Cine nu i-a simtit farmecul si nu s-a tulburat cetind strofele atat de insinuante si de calde?
Iar te-ai cufundat In stele
Si in nori si-n ceruri multe?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietei mele!
Hai, in codrul cu verdeata,
Unde g izvoare-n le.
Stanca sta sa se prale in prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea in foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.
Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul
Sa-ti astup cu dansul gura.
De mi-i da o sarutare
Nime-n lume n-o sa stie.
Caci fi sub palarie
-S-apoi cine treaba are!
Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de ra,
Mi-i tinea de subtioara,
Te-oi tinea de dupa gat.
Pe cararea-n bolti de frunze
Apucand spre sat in le,
Ne-om da sarutari de cale.
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime.
Grija noastra n-aib-o nime:
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?
Eroina dulcei bucati este "mititica" pe care n-o stim cine e, nici cum o cheama, dar pe care o ghicim ca este fata tanara, mladioasa, vioaie, imboldita de cele dintai daruri, de cea dintai iubire si pe care o asculta el, tanarul inamorat de raze blonde, visatorul care rataceste pururea cu bratele intinse, ca sa prinda clipa de fericire acolo unde poate s-o prinda si oriunde se poate:
Inc-o gura - si dispare
Ca un stalp eu stau in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
Si te-ai dus, dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra,
Floare-albastra, floare-albastra!
Totul este trist in lume!
Cate ecouri de adanca duiosie intorasesc citirea dragutei, romaniteei poezii! E atat de sugestiv titlul ei si atat de abundente sunt imaginile ce evoca, incat nu e de mirat ca a captit atatea minti si atatea simtiri. Acum cati ani in Capitala aparea o publicatiune condusa de defunctul Antemireanu. Iata acum a doua publicatiune cu acelasi titlu.
De asta data insa revista ieseana vine, cum spuneam, nu numai cu un titlu eminescian, ci si cu un program precis de a provoca o reactiune.
" Daca in 1892 poetul Vlahuta avea cunt sa se ga de dezvoltarea trista ce o luase o anumita parte a poeziei eminesciene prin acei cati dezamagiti si blazati urmasi ai maestrului, daca se-ngrozea aproape de pesimismul nesanatos si silit al unor tineri «osteniti pe nemuncite», ce vedeau in Eminescu numai pe poetul durerii, cu atat mai mult azi disperarea lui in sufletele tinerilor scriitori ar putea sa se afirme. Azi am putea ge pe mormantul sinceritatii, a muncii serioase pentru creare, in locul carora au rasarit tele de rand ale imitatiunii si artificialitatii.
Si de vor mai fi inca tineri entuziasti, patrunsi de raza de lumina a poetului maestru, care vor canta dureri sau bucurii inspirate din propria lor simtire sau din marile dureri si sperante ale lumii, acestia nu vor mai dispera pe marii continuatori ai lui Eminescu, ci vor fi - si trebuie sa fie -indrumati spre limanul aderatei si nemuritoarei simtiri poetice.
Si sunt inca acele minti visatoare luminate de splendoarea astrului care a apus, dar pe care azi il zarim cand nu e, sunt inca tineri cu simtirea sanatoasa ce purced ca luptatori entuziasti si hotarati pentru a urma pe acel ce a spus aderatul cunt in literatura tarii si implicit contra acelor sleiti de cu vreme, decadenti, artificiali si care jertfesc noului, sinceritatea".
Iata un program si inca unul destul de cuprinzator si de st.Intr-o alta nota, la sfarsitul revistei, ni se spune iara:
"Noi insa credem ca trebuie pusa stavila curentului bolnav ce bantuie literatura tarii. De altfel, nu intelegem a face numai opera negati, ci vom ravni a crea, tinand ca directi literara generala: eminescianismul".
S-ar putea lesne obiecta ca ravna de a crea nu implica neaparat "stavilirea curentului bolnav" - care e opera negati chiar dupa parerea initiatorilor - si nu e tocmai uzul de a se afisa in programe de reviste literare, "directive generale".
Dar nu cautam cearta nimarui si cu atat mai putin unor tineri care vin in arena publicisticii literare cu atat de bune intentiuni.
Nu numai in proza, dar si in versuri vedem pro-clamandu-se acelasi ideal de imitatie, ori de reactiune:
Poeti ai vremurilor noastre acuma doar dispretuesc!
Nu meritati macar o clipa ca sa o pierd, sa htilesc.
Eu ma intorc cu intistarc de la epoca decaderii
Si ma inlui in mantaua nepasarii s-a durerii
Si imi trimit a mea catare spre vremi apuse de marire.
Cand cu a noastra avutie am zamislit o nemurire.
Cand din al timpurilor cadru un Eminescu s-a desprins
Si cu-a simtirii sanatate eternitatea a invins.
Si ader zic ca este aceea ce ades strigati
Ca prea de vreme aparurati in lumi umbrite de Carpati, Insa din tainitele artei vreo intamplare neferice
Pretimpuriu v-a dat lumina si v-a adus la noi aice
Sa profanati cu moda voastra simtirea limpede, senina.
Cand cununam cu lauri Maestrul si fruntea noastra seInchina.
Asa canta - ori ataca - in fruntea revistei unul din tinerii grupati in jurul noii publicatiuni.
Ne aducem aminte ca, in decursul celor din urma doua decenii, nu numai unele bucati clasice ale lui Eminescu -Luceafarul, Floare-albastra - au servit drept titlu si stindard literar unor publicatiuni, dar insusi numele nemuritorului poet. Cate reviste, mai mari ori mai mici, n-au adoptat numele de "Eminescu"! Dar de asta data avem ceea ce n-am avut inca: proclamarea eminescianismului drept directi literara si ca un simbol de reactiune impotri exotismului.
O singura datorie insa cata sa-si indeplineasca revista: sa se inconjoare de talento
Fara de aceasta, tulul, inrudirea intennunilor nu-i vor servi mult. Dimpotri
