OCHI DE URS - Nuvela de Mihail Sadoveanu.
Datata februarie 1938, Iasi, apare in octombrie acelasi an la Editura Cartea Romaneasca, in volumul omonim ce mai cuprinde povestirea pescareasca 24 iunie, cu care impartaseste efectele terapiei naturii in regenerarea launtrica a individului, pusa alternativ sub auspiciile vegetalului si geologicului montan sau ale solaritatii solstitiale din imperiul acvatic al Deltei. Dedicata "prietenilor de la Braniste" - colonelul C. Rosctti-Balanescu, ing. silvic Paul Janosi, prof. univ. losif Stoichita, Ieronim Stoichita si Ionel Pop - nuvela are subtitlul "istorisire din singuratatile de sus", evocator al perimetrului de geografie reala cuprins intre apa Frumoasei si culmile Sureanului, la rezervatia Oasa Mica, unde se deruleaza intamplarile petrecute prin 1926-l927 si unde protagonistul, pe numele adevarat Rudi Cernota, paznic de vanatoare la cabana Prigoana, mai traia in .
In spatiul fictiv al operei scriitorului, nuvela a fost alaturata, succesiv, potrivit tipului lecturii aplicate, povestirilor de vanatoare si pescuit din Anii de ucenicie, imparatia apelor, Tara de dincolo de negura, Vechime, iar in cadrul lor, Istorisirilor din Ardeal, impreuna cu Valea Frumoasei si Povestile de la Bradu-Stramb textelor cu subiect modem de gen Ha ia Sanis, Locul unde nu s-a intamplat nimic. Cazul Eugenifei Costea, Noptile de Sanziene, Mergand spre Harlau, l/var; in fine, povestirilor initiatice dintr-o sfera larga ce mai include Baltagul, Creanga de aur, Fratii Jderi si Nicoara Potcoava. Legata de "locul incantat" din "tara Ardealului", unde scriitorului ii placea "sa se pustieasca", nuvela se distinge prin exemplaritatea sondarii zonelor tulburi, misterioase si imprevizibile ale fiintei umane.
Intr-o evocare a statornicirii estivale a marelui prozator pe meleagurile transilvane, Blaga scria in 1955: "in cursul anilor petrecuti in strainatate mi-a venit candva o neasteptata veste: Mihail Sadoveanu isi cladea o casa de vara in Valea Frumoasei. Am tresarit ca de un ecou al copilariei. Ce l-o fi indemnat, ma intrebai singur, pe scriitorul nostru, care-si indeplinea in lume slujba de poet, sa-si aleaga pentru odihna de vara tocmai acest loc? Multimea pastravilor din apa Frumoasei, iezerul cu oglinda de clestar de subt stancile Surianului, basmele auzite la Bradu-Stramb, slava albastra salasluita deasupra piscurilor. Oricum, pentru mine, care aflam vestea, se aseza atunci - in valea copilariei melc - insusi duhul intrupat al naturii romanesti". Dupa marturisirea anterioara a lui Sadoveanu, din introducerea la voi. Valea Frumoasei, 1938, - acel "loc placut pescarilor si vanatorilor", adica "initiatilor care inteleg sa dea un sens nobil tristului emistih fugit irreparabile tempus - Oasa Mica inseamna in grai moldovenesc Braniste, adica rezerva domneasca"; aici, prietenii sai Ieronim Stoichita si Ionel Pop organizeaza protectia vanatului nobil, asa incat supranumele dat in viitoarea nuvela corespundea unei realitati de fapt: "Loc minunat acea Braniste a Domnului, unde n-ajungeau rautatile oamenilor. Nu ceteam, nu scriam; nu primeam vesti. Daca razbea mai tare volbura ploii, ne asezam la adapostul nostru de taifasuri lungi".
Cu prilejul uneia din serile vrajite ale cabanei, ii va fi dat sa asculte varianta rudimentara a povestii despre "oameni a caror viata a fost involburata de acele intamplari vechi si tragice" (Ionel Pop), care vor alcatui suportul nuvelei sale desavarsite. Ca in toate scrierile autorului, distingem si aici doua niveluri narative: al faptelor propriu-zise, dincolo de care se intrezaresc conturele arhitecturii simbolice de profunzime a textului. Culi Ursake, unul dintre cei mai buni paznici ai terenurilor de vanatoare de la apa Frumoasei, devine, incepand dintr-o zi de marti 15 noiembrie 1926, protagonistul unor intamplari iesite din comun, pe care se iluzioneaza ca le-ar putea controla si stapani, ajutat de insusirile detectiviste dobandite din lecturile cu subiecte cinegetice si politiste: Urmele tigrului regal, Crima din Cincinatti. Disparitia butului de cal, pus momeala pentru ursi la observatorul dintr-o tainita a padurii, e "ceva incurcat si bizar", din alt domeniu, ce trebuie cercetat "dupa normele politienesti, si adevarul - crede el - nu se poate sa nu iasa la lumina". False in judecata "politistului" sunt atat concluzia "nu poate fi nimeni" in pustietatea dintre Prelunci si Valea Mare, unde "nu se vede cu anii obraz strain" si unde "singuratatile s-au asezat in domnia lor de iarna" - numaidecat contrazisa de aparitia ursului, a carui privire oblica il atrage intr-o urmarire fara noima spre "locuri infricosate", din care-l salveaza, calauzindu-l spre casa. Vidra, catelusa sa de vanatoare - cat mai cu seama premisa rationamentului, potrivit careia "in padure toate sunt limpezi si se cetesc usor", "numai intre oameni multi si departe - fie si la Sebesul sasesc - treburile incurcate si ciudate pot capata caracterul anumit la care cugeta el".