Botezat la nastere Gherasim Istrate, consacrat sub pseudonimul literar Panait Istrati, prozatorul interbelic s-a nascut la Braila, in 1884. Copilaria o petrece in satul mamei, Baldovinesti, iar scoala primara o absolva in Braila, ulterior abandonand studiile in favoarea experientei directe castigate in medii sociale cat mai diferite, unde munceste ca : baiat de pravalie, chelner, ucenic in atelierele docurilor portuare, fotograf, zugrav. Traiul nesigur, marcat de privatiuni, diversitatea indeletnicirilor practicate il pun in contact cu lumea muncitoreasca si astfel se produce debutul sau in "Romania muncitoare" cu articolul "Hotel Regina" (in 1906).
In momentul intrarii Romaniei in razboi, in 1916, Panait Istrati paraseste tara, traverseaza Elvetia si ajunge la Paris, apoi la Nisa, ducand o existenta de etern peregrin, care nu isi gaseste locul.Pe data de 25 decembrie, 1918, ajunge la Paris, de unde pleaca si se reintoarce in 1920. In 1921, la Nisa incearca sa se sinucida. In fata Mediteranei, isi taie beregata cu un brici. Este internat la spitalul Saint-Roch in noaptea de 1 ianuarie 1921.