Poemul Pe stalpi face parte din grupajul La capatul numerelor (din volumul Partea cealalta, 1991) si constituie o alta arta poetica suprarealista, mai degraba implicita decat explicita. Fidel principiului de "a nu reproduce o lume sau alta", Gellu Naum inventeaza o supra-lume, suspendata la inaltimea stalpilor. "Turnul de fildes" al poetilor de odinioara abstrasi din realitate se muta, asadar, pe stalpi, acolo unde toti cei "frumosi" apar inaripati de (alt) ideal, se exprima in "alfabetul Morse" al noului limbaj poetic, invaluiti intr-un "mare mister":
"Aici pe stalpi avem toti aripi se vad cu ochiul liber
le folosim la una si la alta in orice caz tin cald
ne exprimam cu ajutorul lor prin alfabetul Morse
e un mare mister pe care mai mult il simtim intram in el ca intr-o baie
aici pe stalpi nici vantul nu indrazneste sa ne bata
nimeni nu intelege cum vine asta dar fiecare simte ca avem dreptate".
Contrar legilor naturii, poetii traiesc in imponderabilitate, dar situatia absurda apare veridica, intrucat toposul suprarealist devine un loc magic in care ilogicul este transferat in logic, iar nonsensul capata sens.
Actiunea liricizanta este efectuata in doua etape complementare, desi opuse in aparenta. Mai intai se realizeaza depoetizarea universului, operatie care presupune insa totdeauna pasul urmator, efortul de poetizare in spiritul suprarealismului, conform convingerii afisate in Teribilul interzis: "Ceea ce avem de distrus este poezia. Ceea ce avem de mentinut este poezia". Localizarea utopica de "pe stalpi" nu inseamna izolare de realitate, ci atragerea vietii concrete in acest spatiu ("pe stalpi bem o cafea citim anunturi notam adresa unuia care vinde un teleobiectiv de ocazie"), urmarind extragerea "misterului" din cotidian. in aerul rarefiat al constructiei inaltate deasupra pamantului (a lumii) se produce osmoza dintre concret si abstract, sub semnul cautarii cuvantului adevarat:
"cuvintele ne intra unul in altul si vocea noastra telescopica se strange se intinde indiferenta la ea insasi
am si uitat cat de frumosi suntem
uitati-va numai la vestonul meu ciuruit de gloante in pacea lumii