pefsonaj'principal de nuvela istorica
personaj romantic
personaj atestat istoric
"Alexandru Lipusneanul"
de Costache Negruzzi
Prima nuvela istorica din literatura romana, "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi (1808-l868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar dl revistei "Dacia literara", inscriindu-se intr-una dintre directiile imprimate de romantismul definit de Mihail Kogalniceanu in "Introductie" si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din "Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche, asadar din trecutul istoric al romanilor. Prozatorul imbina realitatea istorica si fictiunea, tema nuvelei ilustrand a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-l569) in Moldo.
Actiunea se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre domnitor si boierii care-l tradasera in prima domnie si-l silisera sa paraseasca tronul Moldovei. Naratorul obiectiv si omniscient (heterodiegetic) si naratiunea la persoana a IIl-a, cu focalizare zero definesc viziunea narati "dindarat" a nuvelei. Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real, Moldo secolului al XVI-Iea.
Alexandru Lapusneanul - personaj principal cu atestare istorica, erou romantic si eponim (care da numele operei.) - este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari iesite din comun.
Trasaturile morale reies in mod indirect din faptele, atitudinile si deciziile protagonistului, din relatia cu celelalte personaje, unele istorice, preluate din cronica lui Grigore Ureche, altele fief ionale, nascocite de imaginatia scriitorului.
Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii pe boierii care-l tradasera in prima domnie, aceasta fiind, de altfel, unica ratiune pentru care s-a urcat pentru a doua oara pe tronul Moldovei, impotri vointei tuturor: "Daca voi nu ma vreti, eu vreu". Aceasta replica, asezata ca motto al primului modul si preluata aproape in intregime de Negruzzi din Letopisetul lui Grigore Ureche, are loare documentara, de unde se poate afirma ca spiritul vindicativ al lui Lapusneanul nu este o fictiune, ci o trasatura istorica: "De nu ma vor, eu ii voiu pre ei si de nu ma iubescu, eu ii iubescu pre dansii si tot voiu merge, ori cu voie ori fara voie". Naratorul omniscient remarca in mod direct privirea protagonistului, ce scanteiase "ca un fulger"^ amenintatoare si ferma, atunci cand refuza cu obstinatie (incapatariare-M.n.) sa renunte la tronul Moldovei: "- Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt". Replicile lui Lapusneanul reflecta, indirect, ura inversunata ce se rersa asupra boierilor abjecti, pe care-i ameninta cu dita ostilitate: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa mulg si eu pre voi".
Componenta istorica a protagonistului, precum si insusirile fanteziste exceptionale contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Cruzimea si violenta voievodului sunt reliefate prin antiteza cu blandetea si delicatetea Doamnei Ruxanda, procedeu romantic folosit de naratorul omniscient pentru amplificarea emotiei naratorului
Patima si nerabdarea de a ocupa scaunul domnesc sunt ilustrate, indirect, de una dintre faptele atestate istoric pe care le sarseste Lapusneanul imediat dupa urcarea pe tron, si anume, aceea de a da foc cetatilor Moldovei, "ca sa sece influenta boierilor si sa starpeasca cuiburile feudalitatii". Fapta este reala, fiind impusa de autoritatea otomana, care urmarea sa slabeasca rezistenta tarii in eventualitatea unui atac turcesc. in cronica lui, Ureche noteaza faptul ca Lapusneanul fagaduise imparatului "ca rasipi toate citatile din tara Moldovei, numai sa-i dea domnita ". El isi opreste numai cetatea Hotinului "ca sai fie aparatura dinspre leasi", unde, de altfel, se si retrage in ultimul an de domnie, ceea ce dovedeste componenta istorica a nuvelei.
Alte insusiri ale personajului, reiesite, indirect, din episoadele in care este prezent Motoc sunt rod al fictiunii naratorului. Inteligenta si ipocrizia voievodului sunt argumentate, indirect, de rabdarea extraordinara si tenacitatea impresionanta de a-l tine pe Motoc langa el, ba chiar prqtejandu-l, prefacandu-se ca nu obser jalbele "obstiei pentru jafuirile lui Motoc", pana cand i se iveste ocazia de a-l preda multimii, care-l linseaza. Lapusneanul dovedeste aici si o strategie de autoaparare, fiind in aceasta a doua domnie foarte vigilent si neincrezator fata de boieri, isi ia toate masurile in asa fel incat sanu-l mai poata trada nimeni.Inca din incipitul nuvelei, Lapusneanul se .dovedeste un bun cunoscator al psihologiei umane, intrucat il cruta pe Motoc si-i promite ca sabia lui "nu se manji de sangele tau". in modulul "Capul lui Motoc vrem", Voda este diabolic de inteligent si ingenios, profitand de multimea adunata la portile curtii domnesti, ca sa scape de boierul cuprins de disperare; care il implora sa nu-i asculte "pre niste prosti, pre niste mojici". Lapusneanul ii raspunde taios si "cu sange rece", cum il caracterizeaza direct vocea auctoriala, argumentand: "Prosti, dar multi [.,.] sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat?". Decizia de a-l da pe Motoc multumii este fictionala, intrucat boierul, refugiat in Polonia, fusese ucis de un om de incredere trimis de Lapusneanul -"de i-au taiat capul Tomsii si lui Motoe vornicul si lui Spanciog spatariul si lui Veverita postelnicul"-, ingropandu-i apoi la manastirea Onofrie (1*564), dupa cum noteaza Grigore Ureche in Letopiset.
Insetat de razbunare si inveninat de ura, Voda isi pune in aplicare ul: confisca averile boierilor si incepe sa-i ucida, profitand de "cea mai mica greseala dregatoreasca", iar capul vinotului purta o pancarta pe care era scrisa vina, reala sau plasmuita, asasinatele fiind atat de multe, incat un cap "nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua locul".
Alexandru Lapusneanul detine arta disimularii, scena din biserica scotand in relief, Indirect, perfidia cu totul iesita din comun cu care Voda "joaca" rolul pocaitului. imbracat "cu toata pompa domneasca", se inchina pe la icoane, saruta moastele Sfantului loan cel nou, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, cere iertare boierilor si lui lisus Hristos, apoi ii pofteste pe boieri la un ospat de impaciuire. in timp ce rosteste "aceasta desantata cuntare", dupa cum noteaza direct naratorul omniscient, domnitorul pregateste cel mai sadic omor dintre toate cate comisese: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc.
