Naratorul - caracterizare
Personajul fara nume este autorul confesiunii din nuvela ce deschide volumul Echinoxul nebunilor si alte povestiri (1967). Din rememorarea sa tarzie, alcatuind structura nuvelei fantastice, aflam despre experienta enigmatica modelatoare prin care trece pe o insula aproape pustie. Eroul face parte din stirpea "dezmostenitilor" fascinati de mare si solitudine, ajuns in acest "tinut al pierzanier dintr-o pornire nostalgica: "O nebunie sau boala ciudata ma adusese pe (armul ei, in acea solitudine unde toate pareau ca se mistuie in propria lor nefiinta".
Asemanator cu Dionis al lui Eminescu - prin varsta, temperament si sensibilitate - personajul lui Baconsky este un adolescent visator si melancolic, dominat de elanuri romantice, predispus spre lene si vagabondaj. Are optsprezece ani cand se hotaraste sa evadeze din orasul nordic unde tocmai terminase scoala, pornind in cautarea aventurii. Resimtind intens chemarea marii, el se indreapta spre un port unde aflase ca s-a stabilit un unchi de-al sau ratacitor. La indemnul acestei presupuse rude, care il caracterizeaza lapidar invocand originea lui oculta ("esti'voinic la trup, dar inima ti-e pacatoasa. Si tare ma tem ca viata pe care o cauti nu e de tine! Neamurile tale cele din vechime au fost vita de talhari si razboinici, iar tu porti altoi de stirpe straina"), se refugiaza apoi in pustietatea unei insule.
Fiind gazduit in cladirea farului, alaturi de un paznic taciturn si un calugar nebun, se molipseste de "lenea, singuratatea si pustiul insulei, coplesit de "somnolenta si lingoare". Insula semi-pustie - locuita doar de un grup de pescari - figureaza un spatiu crepuscular si misterios. Tanarul visator e angrenat intr-o serie de intamplari stranii si aparent lipsite de sens, cum recunoaste: "De cand venisem, nu incetasera sa se petreaca intamplari fara sens, jalonandu-mi existenta cu semne bizare". Aventurandu-se printre colibele pescarilor, traieste o noapte de dragoste patimasa cu o straina fascinanta, dar, la sfarsitul ei, este lovit naprasnic de un necunoscut. Se trezeste pe plaja din starea de "moarte visata", reluandu-si viata lenesa "pe tarmul pustiu pe care mi-l alesesem drept patrie". Cand apar pe insula trei naufragiati levantini insotiti de o femeie frumoasa si impunatoare, traieste o alta experienta erotica mistuitoare. Dar faptura cu infatisare de "Hercule feminin" dispare in conditii misterioase, dupa spusele levantinilor, sfasiata de lupi. Apoi, evenimentele se precipita. Un foc pustiitor - cu functie simbolica de catharsis - mistuie satul pescaresc si se intinde spre balta, provocand depopularea insulei.