POEME NERUSINATE - Volum de Marta Petreu, aparut la Editura Albatros din Bucuresti in primavara anului .

Contine poeme publicate anterior in Romania literara si Contemporanul (1991 -l992), precum si inedite. Volumul obtine Premiul "Gcorge Bacovia" al revistei Contemporanul, Premiul revistei Poesis din Satu Mare si Premiul pentru poezie al Salonului de Carte din Oradea (toate in 1993). Ulterior, poeme din volum vor fi incluse in antologia Apocalipsa dupa Marta (Biblioteca Apostrof, 1999).

Poemele nerusinate sunt volumul definitoriu al unui poet major al liricii romanesti actuale, evoluand pe linia sinceritatilor abrupte, incomode, vizionar-senzuale din descendenta Angelei Marinescu. Pentru Marta Petreu ("inalta senzuala alcatuita din muchii reci nervoase" -Exista mecanismul functionand}, poezia reprezinta limita abisala a existentei: punctul extrem al tensiunii, in care cuvantul atinge marginea ultima a tipatului, surescitarii, iubirii si - uneori - a singuratatii si mizantropiei. Radacina straveche a acestui stil de a scrie se intinde pana in expresionism, de unde urca apoi spre neantul spasmodic al existentialistilor, pentru a-si depune, in cele din urma, seva in lirismul exasperat, lucid-problcmatic al unei feminitati accentuate moderne, decomplexatc, unde autoarea se intalneste in peisaj liric congener, autohton - cu "haosmosul' framantat al Magdei Cameci, cu "oceanul schizoidian" al Ruxandrci Cesereanu sau cu imersiunile psihice extatice ale mai tinerei Judith Meszaros.

Pe linie ascendenta, din aceeasi "familie" tipologica mai face parte Gabricla Melinescu, intreaga serie devenind posibila prin deconstruirea melancolici adormite, infinitezimale, de mimoza visatoare a Anei Blandiana, drum cu care o linie tipologica a poeziei romanesti postbelice se inchide, pentru a fi inlocuita cu energetismul impudic, senzual si socant al traditiei inaugurate de catre Angela Marinescu. Personalitate accentuata a optze-cismului, cu studii academice temeinice despre manierismul logic sau despre Cioran, Marta Petreu socheaza si ea, prin exacerbarea intelectuala a senzatiei sau viziunii, si prin detabuizare erotica. Ea asterne poeme in sange, ca o fetita atroce ("sunt o printesa subtire si-nfricosata" spune un vers din poezia deja citata), la limita extatica a sadismului autoscopic, unde intelectul se intoarce impotriva lui insusi, cu voluptatea perversa infinita, exacerbata a autodestructiei. Poezie nu poate deveni decat ceva ce se poate distruge pe sine: acesta e programul existential definitoriu al acestei lirici a nasterii si a mortii, a iubirii si a inertiei, a voluptatii si a spaimei generate de barbat.

Caracteristica principala e existentialismul: rapace, convulsiv, dominator. "Dusmana" acestei poezii, dar si protagonista ci, cultivata cu frenezie hiperbolica, indragostita, e Inteligenta: monstrul cotidian al intelegerii si al Luciditatii, care impiedica femeia sa se abandoneze simturilor si barbatul sa cada in valtoarea abandonului erotic:

"Pentru ca iata noi avem imaginatie (si carte) Nu ne-am vazut auzit atins nu-ti stiu mirosul noi nu ne-am gustat Dar avem imaginatia hiperbolica o imaginatie desantata ca arta noastra de-a ne scrie scrisori Simt zilele trecand simt pamantul sub pleoape Si-aproape ca mi-e dor sa inventez un barbat o dragoste secreta impotriva cosmarurilor" (Arta indragostirii)

in consecinta, erotica (mediul de predilectie al intregului volum) c promovata ca o ipostaziere cosmaresca a Celuilalt, a barbatului iubit, mult mai real prin hiperbolizare livresca decat prin gesturile sale marunte, rutiniere:

"tu intra in poemele mele. Dormi. Scrie. Respira. Stapaneste pamantul. Stapaneste-ti femeile tale. Culca-te sub ochii mei cu oricare din ele Eu ma asez - reflex mereu zi de zi - intre pumn si destinatia lui. Recunosc: e locul meu spaima mea. Aici le concep aici le port aici le nasc pe ete poemele: din violenta le smulg." (Ademenirea)

Proiectia Iubitului de Hartie trezeste in pocta intensitati crude, maligne, demiurgice. Marta Petreu e fascinata de Rau si de Anxietate, asemenea fluturelui nocturn atras de lampa care-l va incinera:

"Marturisesc cu voce de noapte: ma tem de mine fiindca in creierul meu de toamna te rasucesc te rumeg te torc te ating te gust Ma intorc acasa in casa aceea ce nu mai exista ma tai bucati frumoase geometrice pe-alcsc le pun in cos pe pat de frunze si struguri si astfel ma port pe mine in cosul care-mi atarna ca plumbul in mana stanga". (Nocturna de toamna)

Poemul Provincia dupa praznic spune toate aceste lucruri explicit, dandu-le o tenta eschatologica: "La Judecata/ raul invinge binele din motive pur ontice;/ pot sa jubilez - profetiile melc s-au implinit/ Raul inghite binele din motive pur ontice." Aici se vede cel mai bine ca Marta Petreu traieste existenta ca apostazie a binelui, sentiment din care deriva un intreg imaginar sepulcral, apocaliptic, cu extaza impinsa pana la marginea sa de cenusa. Apocalipsa dupa Marta o aduce pe poeta, imaginar, in proximitatea tactila a divinitatii, si ea "depune marturie", cu o fervoare negativa extatica, flagelatoare, care ar putea complexa orice pustnic din desertul desertaciunilor care este lumea:

" Deci depun marturie: miroase a grajd. Miroase a jeg. Miroase dens etern a murdarie. Miroase a abator. E o duhoare de came cruda rupta de pinteni strivita sub blacheuri Miroase a came vie ce moare miroase acru a latrina"

in Simfonia a sasea.

Dupa Ceaikovski, spaima ia forma unei rituali/ari a miniaturalului casnic; de fapt, exista multa infanlilizare trista, melancolica in poezia Marta Petreu, complexul venind din directia conceperii existentei - in prelungire avangardista - ca joc cnid cu destinul al unor marionete, care dau la o parte vesmintele unele de pe altele, pentru a descoperi ca in trupul crezut de calti se afla, de fapt, sange:

"Scara ea isi inventaria semnele vechi ranile noi isi culca inima ca pe un instrument muzical in propria sa cutie toracica si-i canta: uita dormi Ea experimentase pe indelete cenusa la treizeci de ani ea avea inima unui catel vesel alaptat cu doze mari de stricnina."

Sub aspect imaginar, intreg volumul - exceptional din punct de vedere stilistic si imagistic - inregistreaza o dilatare evolutiva de la intim la cosmic, marcand un traseu existential care duce de la suferinta revoltata la apostazie, pentru a ajunge, in poemul Peisaj-sentiment, la viziunea cosmosului ca eschatologie germinativa:

"Iata generarea mortii in chiar celulele fragede moi ce-mi erau ce-mi mai sunt substanta nunta placere generarea nimicului lumina izvorata din creierul meu Stiu: am pierdut ritmul larg muzical: planetar si erotic Am in schimb lumina deplina si-nteleg: deci luminez cu intelegerea mea peisajul negru carbonul."

Poeme nerusinate e unul dintre marile volume de poezie publicate in Romania dupa 1945: sunt momente cand se cuvine sa nu ne temem de superlative, chiar si-n lexicoanele detasate de istoric literara

Scriitori romani