Publicat in 1944, Culoarul somnului este volumul care inchide etapa interbelica a poeziei lui Gellu Naum, de atasament neconditionat la literatura de avangarda (inclusiv teoretic), dupa: Drumetul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) si Vasco da Gama (1940).
Poemul Certitudinea eruptiva, inclus in acest volum si datat 1941, interfereaza tematic - de altfel, ca intreg volumul - oniricul cu eroticul. Semnificativ este faptul ca versiunea initiala a poemului avea patru unitati strofice, dar in editia antologica Focul negru (1995) se reduce - probabil, cu acordul autorului - la primele doua.
"Un poem trebuie sa fie semnificativ si profetic asemeni visului si, asemeni acestuia, semnificatia trebuie sa-i fie dereglata, absolut libera" - enunta Gellu Naum in Teribilul interzis (1945). Este un deziderat caruia pare sa-i dea curs in Certitudinea eruptiva; paradoxal, sub semnul incertitudinii. Mai degraba nevoia de certitudini - decurgand din neincrederea in poezie - este aici "eruptiva", impetuoasa, vulcanica. Ratacitor pe "culoarul" somnului, poetul bantuit de "insistente fantome" pare sa pandeasca intalnirea cu poezia:
"Legat de toate aceste insistente fantome
de somnambulica ta plimbare prin mine
prin mijlocul crapat al retinei
prin rochiile care musca cu foamea cea mai grea
prin geamantanele mele pline cu apa
prin marginea de aluminium a gurii".
Spun pare, fiindca textul suprarealist, prin natura lui, se caracterizeaza prin pluri-semantism, astfel incat orice interpretare este mai mult sau mai putin plauzibila.
In urmatoarea unitate strofica, dupa ce a fixat pozitia reala a subiectului liric ("Eram acolo si podurile se intindeau peste mine"), se produce declicul oniric provocand prelungirea realitatii in vis. Niste plante carnivore care invadeaza piata orasului,
"rumegau statuile si mangaiau trecatorii
muscandu-le bratele sau smulgandu-le parul".
Acest violent scenariu imagistic continua si in celelalte doua strofe eliminate din varianta comprimata a poemului reprodusa in Focul negru. Asteptarea tensionata se transforma in cautare spirituala, o cautare febrila si agresiva, cu nervii struna: